mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali


Sanatatea femeilor
Index » Sanatatea familiei » Enciclopedie a sanatatii » Sanatatea femeilor
» Tulburari generale

Tulburari generale





CE ESTE CANCERUL?
Cancerul este una din tulburarile cele mai grave ale organismului, care interne atunci, cand procesul diziunii celulare din corpul unei persoane scapa de sub control. Astfel de tulburari duc la formarea unor excrescente tisulare, numite "tumori". Cancerul, intr-o forma sau alta, ataca una din cinci persoane.
Organismul nostru produce constant celule in scopul regenerarii si dezvoltarii sale - cam 500.000 milioane zilnic. Acest lucru se intampla prin diziune celulara, adica dizarea celulei mame in doua noi celule fiice. Cand acest proces functioneaza normal, noile celule prezinta aceleasi caracteristici cu tesutul din care pron, fiind capabile sa duca la indeplinire functiile pe care organismul le asteapta de la tesutul respectiv. Celulele fiice nu migreaza in alte parti ale organismului, unde nu e locul lor. Daca in mod artificial ele sunt plasate in astfel de parti, celulele nu vor supraetui.

Cuprins:

Cancerul

Cauzele cancerului

Dezvoltarea cancerului

Simptomele

Centre de iradiere ale cancerului

Tratamentul

Cancerul aparatului reproducĂtor

Cancerul de san



Cancerul

sus sus
Când procesul diviziunii celulare se defectează, rezultatul este o tumoră. Celulele se multiplică într-un stil necontrolat, necoordonat, fără nici o legătură sau dependenţă faţă de mecanismele normale de control. Celulele duc, aşadar, la apariţia unei excrescenţe, undeva în trup, a ceasta neîndeplinind nici o funcţie utilă în organism. Aceasta este otumorăa sau neoplasmul. O tumoră se resimte sub forma unui corp dureros, fiindcă celulele sale sunt grupate mai strâns decât ale ţesutului normal.
Tumorile pot fi "benigne" şi "maligne". într-o tumoră benignă, celulele se reproduc încă destul de ordonat, fiind foarte puţin diferite de celulele ţesutului înconjurător. Creşterea lor este lentă şi se poate opri de la sine; tumora este înconjurată de o capsulă de ţesut fibros, deci nu invadează ţesutul învecinat. Celulele acestei tumori nu se răspândesc în tot organismul. (Negul poate fi un exemplu de astfel de tumoră benignă.)
Tumorile benigne nu sunt fatale, numai dacă spaţiul pe care-1 ocupă abuziv le face să exercite o presiune dăunătoare asupra organelor din jur. Acest fapt se petrece cu unele tumori benigne în interiorul craniului.

într-o tumoră malignă, celulele se multiplică haotic şi diferă mult faţă de cele ale ţesutului învecinat. (în general, aceste ţesuturi nu sunt atât de specializate.) Creşterea tumorii este foarte rapidă, mai ales dacă o raportăm la ţesuturile înconjurătoare. Nu există nici o capsulă care să mărginească excrescenţa, deci tumora invadează şi distruge ţesuturile adiacente. Tumora iniţială se va răspândi în alte părţi ale corpului, prin fenomenul "metastazei", producând excrescenţe secundare şi acolo. Tumora malignă este fatală, mai ales dacă nu este tratată, din cauza acţiunii sale distructive asupra ţesuturilor sănătoase.
Biopsia este calea cea mai sigură de a distinge între tumorile benigne şi cele maligne. O bucată din tumoră este îndepărtată prin procedee chirurgicale, apoi studiată la microscop.

Cauzele cancerului

sus sus
în cazul celulelor canceroase, caracteristicile creşterii maligne suîit transmise de la o generaţie la alta. Asta înseamnă că s-a produs o deteriorare în codul genetic. Se poate verifica prin examinarea cromozomilor celulari.
Celula normală are 46 de cromozomi, aranjaţi în 23 de perechi. Aproape toate celulele canceroase sunt anormale în ceea ce priveşte numărul şi/sau structura acestor cromozomi. în fiecare zi apar în organism celule cu defecte genetice, deoarece se produc atâtea milioane de celule noi, încât anumite erori sunt inevitabile. Dar aceste celule mor imediat, fiindcă sunt prea defectuoase pentru a fi viabile. Ele nu supravieţuiesc şi datorită faptului că sunt recunoscute şi înghiţite de leucocite. Alte celule sunt defectuoase, dar nu maligne. Numai în cazuri rare celulele maligne supravieţuiesc şi se multiplică înspăimântător.
Apariţia cancerului se datorează tocmai acestei situaţii nefericite, când celulele maligne nu dispar. Se poate întâmpla şi ca imunitatea corpului la astfel de celule să se fi distrus. Acest lucru explică de ce uneori cancerul rămâne mulţi ani în fază latentă.

Au fost identificaţi o serie de factori care, se pare că, provoacă o distrugere genetică a celulelor, făcându-le maligne. Dar acest fapt ar explica doar o proporţie infimă a cancerelor. Anumite substanţe chimice, dacă sunt în contact cu organismul pe o anumită perioadă de timp, pot favoriza formarea cancerului. Astfel de substanţe se numesc carcinogenetice. în afara tutunului, aceste substanţe sunt circumscrise persoanelor care lucrează cu ele, aceste persoane fiind afectate.
Anumite virusuri transmit o tumoră malignă de la un animal la altul, după cum s-a demonstrat, dar acest lucru se poate întâmpla şi în rândul oamenilor. Virusurile sunt implicate, de exemplu, în cancerul de col uterin şi de ficat, în limfomul Burkitt şi sarcomul Kaposi.
Fără protecţia corespunzătoare, razele X pot favoriza cancerul pielii, iar radiaţiile duc la leucemie. în anumite circumstanţe, şi razele ultraviolete pot produce cancer al pielii, mai ales în cazul expunerii prelungite la soare. Mulţi experţi sunt convinşi că molestarea continuă a pielii sau a mucoaselor poate duce la cancer (nu numai la accelerarea lui). La unele persoane se pare că se dezvoltă anumite tipuri de cancer. Excrescenţele canceroase nu sunt moştenite, dar se pare că există o predispoziţie a organismului pentru cancer, care poate fi ereditară.

Cancerele vizează grupul de vârstă între 50 şi 60 de ani. Copiii şi adolescenţii pot fi susceptibili de leucemie, tumori ale creierului, sarcomuri ale osului. în aproape toate ţările, cancerul apare mai frecvent la bărbaţi decât la femei. Regimul alimentar este răspunzător, ca şi alimentele cu specific local sau care sunt la dispoziţia cumpărătorilor în zona respectivă, prepararea şi conservarea lor, toate acestea pot avea un efect asupra declanşării cancerului. S-a descoperit că boala de cancer al colului uterin apare mai rar la comunităţile unde se practică circumcizia bărbaţilor.
Prevenirea cancerului este mult mai la îndemână decât vindecarea lui. Regimul alimentar bogat în fibre, stresul redus la minimum, renunţarea la fumat sunt principii care trebuie respectate, la care se adaugă examenul regulat de col uterin (frotiul Babeş-Papanicolau) şi alte măsuri de precauţie care sunt notate la pag. 195.
Pentru informaţii despre leucemie, vezi pag. 204.

Dezvoltarea cancerului

sus sus
In general, celulele canceroase nu se pot diviza mai repede decât celulele normale. Dar diviziunea celulelor normale atinge apogeul doar în momentele în care corpul prezintă leziuni sau necesită reparaţii. Cu această teză, celulele canceroase produc noi celule fără nici un control. In orice caz, sunt mai puţin rapide decât ar fi celulele normale. Asta din cauza faptului că numeroase celule canceroase, fiind defectuoase, mor. Din păcate, rezultatul este că, totuşi, excrescenţele canceroase se dezvoltă mai repede decât ţesutul normal.
Metastaza este procesul prin care celulele canceroase migrează de la locul cancerului iniţial spre alte părţi ale corpului. Acest lucru se petrece atunci când celulele canceroase sunt prinse în circulaţia sângelui sau a limfei. Celulele sunt astfel transportate de-a lungul vaselor până când ajung să fie depozitate într-un alt loc.

Dacă au reuşit să se stabilească, atunci acesta va fi noul focar al cancerului. Când al doilea focar este destul de puternic, trimite la rândul lui metastaze.
Cancerul care metastazează prin vasele limfatice, de obicei îşi fixează al doilea focar în ganglioni. Cancerul care metastazează prin vasele de sânge, îşi localizează al doilea focar în oase, plămâni şi ficat. Cancerul la creier nu dă metastaze în afara coloanei vertebrale sau a craniului, dar cancerele în altă parte pot da metastaze la creier. Unele focare sunt mai receptive decât altele.
Localizările cele mai frecvente pentru cancerele secundare sunt oasele, creierul, plămânii, glandele suprarenale. Altele sunt mai rare. Cancerul se poate răspândi în corp şi prin procesul creşterii, pur şi simplu.

Simptomele

sus sus
Orice sângerare sau eliminare de secreţii la nivelul gurii, organelor genitale, anusului (inclusiv, în cazul femeilor, sângerări între menstruaţii sau sângerări ale sfârcurilor) trebuie raportate imediat medicului. La fel se va proceda cu orice umflătură ori îngroşare sau nodul de pe suprafaţa corpului. La fel se va proceda cu orice umflare a vreunui organ intern, cu creşterea în mărime sau cu schimbarea culorii, aspectului aluniţelor sau negilor. Alte simptome includ leziuni care nu se vindecă, constipaţie permanentă, diaree, indigestie improprie organismului respectiv, răguşeală sau tuse uscată care durează de mai bine de trei săptămâni, dificultăţi la înghiţire sau la urinare, o scădere nejustificată în greutate sau durere persistentă.
Dacă apar toate aceste simptome, se impune neîntârziat vizita la un cabinet medical. Aproape întotdeauna, cauza e alta decât cancerul. Dacă e vorba de cancer, este foarte important să fie cât mai repede descoperit.

Centre de iradiere ale cancerului

sus sus
Cancerele pot să apară aproape oriunde în organism, dar locurile cele mal frecvente sunt notate pe lista din dreapta. Cancerele se clasifică în funcţie de felul ţesutului din care se dezvoltă cancerul primar. Tumorile care-şi au originea din celulele epiteliate (de exemplu, pielea, membranele mucoase, glandele), se numesc carcinoame; cele care apar din ţesutul conjunctiv (de exemplu muşchii, oasele), şe numesc, sarcomuri. Tumorile secundare se clasifică în funcţie de tumorile primare de unde_ provin. Cancerul, în general, a devenit o boală a secolului nostru. în Marea Britanie, spre exemplu, aproape unul din patru cazuri de mortalitate se datorează cancerului, estimându-se că aproape 250.000 de cazuri noi apar în fiecare an. Acest lucru vrea să spună că aproape una din 3 persoane va dezvolta o formă sau alta de cancer în timpul vieţii sale. (Unii experţi cred că asta se datorează pur şi simplu, faptului că trăim mai mult faţă ele predecesorii noştri, deci probabilitatea apariţiei cancerului creşte o dată cu vârsta. Metodele de diagnostic şi de autopsiere s-au îm.bunătăţit, deci acum cunoaştem cauzele morţii.)

In orice caz, anumite tipuri de cancer au avut o creştere dramatică în rândul populaţiei în ultimii ani, cum ar fi cancerul de stomac. Aceste exemple pot fi în strânsă legătură cu schimbările epocii noastre în tehnicile de păstrare a alimentelor şi de schimbările în regimul nostru alimentar (pentru mai multe informaţii asupra leucemiei, vezi pag. 204.).
CUM SE POATE REDUCE RISCUL APARIŢIEI CANCERULUI?
Există o serie de măsuri preventive care se pot lua pentru a preveni apariţia cancerului. Nici una din ele nu este garantată absolut, dar cel puţin riscurile sunt cu mult diminuate.
1. Renunţaţi la fumat. Cancerul de plămâni (al doilea în tabelul frecvenţei de tipuri de cancer la femei) duce la pierderea a sute de mii de vieţi în fiecare an, în întreaga lume. Dacă fumaţi, şansele de a vă îmbolnăvi de cancer de plămâni, sunt de 10 ori mai mari, decât dacă nu fumaţi. Mestecarea tutunului creşte riscul de cancer al gurii. Nefumătorii care inhalează zilnic fumul altora, prezintă un risc mai mare cu 10-30 de procente de a se îmbolnăvi de cancer, în raport cu ceilalţi nefumători.

2. Evitaţi prea multe radiografii. încercaţi să limitaţi radiografiile dentare la una la doi ani, iar atunci purtaţi un şorţ de protecţie. Dacă lucraţi într-un mediu cu radiaţii, aveţi grijă să utilizaţi instrucţiunile de protecţie şi să vâ luaţi măsurile necesare.
3. Nu vă expuneţi Ia_soare exagerat de mult, mai ales când soarele este foarte fierbinte. întotdeauna folosiţi o cremă sau o loţiune de protecţie, adecvată tipului Dvs. de piele, care filtrează şi nu admite pătrunderea razelor dăunătoare.
4. Diminuaţi porţia de alcool, dacă e cazul. Cancerul gurii, gâtului şi ficatului apare mai frecvent la persoanele care consumă alcool în exces. Pentru o femeie se consideră a fi o cantitate decentă de alcool cea. 14 unităţi pe săptămână. (O unitate înseamnă jumătate de litru de bere, un pahar de vin, un păhărel de băuturi mai tari.)
5. Evitaţi obezitatea, renunţaţi la grăsimi, includeţi în consumul zilnic alimente ce conţin fibre.

6. în cazul activităţii sexuale, prezente sau anterioare, faceţi-vă un examen de col uterin măcar o dată la 5 ani.
7. Examinaţi-vă sânii cu regularitate.
8. Evitaţi contactul cu praf de azbest sau cu alte substanţe periculoase, cu care aveţi de-a face în timpul serviciului: rumeguş, materiale brute pentru PVC, funingine, gudron. Acest fapt presupune şi respectarea atentă a instrucţiunilor de mânuire şi a regulilor de protecţie a muncii.

Tratamentul

sus sus
Tratamentul cancerului are şanse de reuşită numai dacă tumora este încă localizată. Prin urmare, diagnosticul precoce este vital. Când tumora a produs deja metastaze, tratamentul este mai puţin eficient.
Până în prezent, singura formă de tratament cu reuşită deplină este îndepărtarea chirurgicală a tumorii maligne, atunci când se află într-un stadiu timpuriu.
Operaţia cu laser, de asemenea, prezintă o mare acurateţe în distrugerea ţesutului anormal, malign. în stadiile mai avansate, intervenţia chirurgicală se poate încerca, dar în conjuncţie cu alte tehnici. Celulele canceroase sunt distruse mult mai uşor de radiaţii decât celulele normale, deci se va proceda la radioterapie, pentru distrugerea ţesutului canceros. Acest procedeu terapeutic se poate face numai dacă tumora este încă localizată, putând fi distrusă fără a cauza distrugerea altor părţi ale corpului. Noile tehnici, precum implantarea de radioizotopi şi de anticorpi monoclonali ajută la direcţionarea radiaţiilor înspre locul exact al tumorii.
Tratamentul chimioterapie presupune administrarea de substanţe chimice. Din nou, impasul cel mai mare este acela de a găsi medicamentele care să distrugă celulele canceroase fără a face acelaşi lucru cu cele sănătoase. Există trei grupe mari de substanţe chimice care se pot întrebuinţa: cele care intervin în procesul reproductiv al celulelor canceroase; cele care intervin în metabolismul celulelor şi cele care măresc rezistenţa naturală a organismului la celulele tumorale.

Aceste substanţe chimice pot afecta întregul organism, anumite regiuni, tumorile, în funcţie de modul în care sunt aplicate.
Dezvoltarea anticorpilor monoclonali, care atacă preferenţial ţesutul malign, ajută substanţele chimice să ajungă direct la locul tumorii.
Terapia hormonală este întrebuinţată mai ales pentru tumori ale glandelor endocrine şi ale organelor asociate acestora. Este utilă în tratamentul metastazelor care provin din aceste zone (la femei, împotriva cancerului mamar diseminat). Reuşita depinde de felul în care celulele canceroase au sau nu aceeaşi legătură specializată cu hormonul, legătură pe care ţesutul sănătos o avea. La femei, hor-monoterapia poate include şi îndepărtarea ovarelor.
Alte forme de tratament, mai recente, presupun terapiile complementare, cum ar fi masajul, relaxarea, terapia prin artă şi imagine, regimuri alimentare cum ar fi cele cunoscute sub numele de Bristol şi Gerson. Regimul Gerson, chiar dacă e controversat, presupune dezintoxicarea organismului, remedii naturale pe o perioadă de mai bine de 18 luni. Regimul Bristol, oferit de Centrul de Cercetare a Cancerului din Bristol, Anglia, se bazează pe principii similare, dar este mai puţin rigid. Ambele regimuri accentuează importanţa alimentelor organice, neprocesate industrial.


Cancerul aparatului reproducĂtor

sus sus
Statisticile arată că, In ceea ce priveşte cancerul de col, două femei din 100 suferă de această boală, iar una moare din pricina tumorii. Poate să apară la orice vârstă, dar cu precădere se manifestă la femeile de 40-50 de ani. Ca un posibil simptom, apare sângerarea vaginală între menstruaţii, după contact sexual sau la mai mult de 6 luni după menopauză. Analiza ţesutului cervical nu e o dovadă sigură. Frotiul Babeş-Papanicolau presupune recoltarea unor celule cu capătul unei spatule. Medicul poate efectua şi o examinare a pelvi-sului pentru a verifica uterul şi ovarele. Nu durează decât câteva minute, se poate face la cabinetul medicului, într-o clinică de programare familială sau într-o clinică de boli ginecologice. Probele se trimit la laborator, se fixează în alcool, se introduc într-o soluţie specială şi se examinează în vederea descoperirii celulelor anormale. Din 1000 de lamele, 20 indică o anume anormalitate celulară, iar 3 indică semne ale unui început de cancer (celelalte lamele pot să indice semne de infecţie vaginală).

Fiecare femeie ar trebui să-şi facă acest examen cam la 6 luni după ce a avut primul contact sexual. Apoi, testele se repetă regulat cam la 3 ani. (Foarte rar se întâmplă ca să apară cancerul imediat după un test la care rezultatul a fost negativ.) Există o anumită legătură între cancerul de col şi un virus al negilor genitali care poate fi transmis sexual (HPV). Prezervativul reduce riscul unor astfel de infecţii.
Dacă se depistează anumite semne de cancer, atunci examenul se repetă, după care se face recoltarea unei probe mai ample, cu instrumentele de chiuretaj sau de puncţie. Dacă şi acum cancerul este confirmat, se trece la conizaţie, când ţesutul cervical este îndepărtat (colul se coase apoi, vindecându-se fără durere şi fără sechele), sau la histerectomie. Se efectuează una din cele două operaţii în funcţie de stadiul tumorii. Histerectomia e necesară dacă excrescenţa malignă a început să se răspândească. Este o operaţie cu şanse de reuşită aproape totală, dar, pentru cazurile mai avansate, e nevoie şi de radioterapie sau de alte operaţii. Alte posibilităţi includ tratamentul cu laser, diatermia (tratamentul cu căldură) sau crioterapia, ceea ce înseamnă că se poate evita o intervenţie chirurgicală extensivă.

Cancerul corpului uterin apare Ia femeile mai în vârstă (50-60 de ani). Sunt susceptibile persoanele diabetice şi obeze, fiind favorizat de factori ereditari. Creşterea tumorii este foarte lentă, iar simp-tomele de sângerare sunt semnificative. Diagnosticul se face prin chiuretarea uterului sub anestezie, iar tratamentul prin histerectomie şi terapie cu raze X. Dacă se tratează la timp, 80% din paciente supravieţuiesc mai mult de 5 ani.
Cancerul ovarelor deţine 5% din procentajul cancerului la femei. Apare mai frecvent după vârsta 40 de ani, în special după menopauză. Cum are o creştere lentă, e foarte greu de depistat. Primul semnalment este mărirea ovarelor, ceea ce se depistează la o examinare pelvică, dar numai 4% din cazurile de mărire a ovarelor sunt de natură canceroasă. O examinare a pelvisului la fiecare 5 ani ar trebui să descopere din timp cancerul ovarelor.
Cancerul vulvei este destul de rar, apare la femeile în vârstă. Este precedat de usturimi persistente ale vulvei şi uneori de ulcer vulvar (dar în 99% din aceste cazuri nu e vorba de cancer). Diagnosticul se face prin examinarea unei bucăţi de ţesut recoltată sub anestezie.
Cancerul vaginului e destul de rar, cu excepţia fetelor şi femeilor ale căror mame au luat medicamentul dietilstilbestrol în timpul gravidităţii.

Cancerul de san

sus sus
Aproape un sfert din formele de cancer la femei este reprezentat de cancerul de sân, iar aproape 5% din populaţia feminină îl dezvoltă. Dacă se descoperă la timp, 9 femei din 10 îi supravieţuiesc. Dar metastazele pot să se manifeste într-o lună de la apariţia tumorii.
Boala apare cu precădere la femeile cu vârsta cuprinsă între 40 şi 50 de ani. în prezent, se fac investigaţii asupra eredităţii, regimului alimentar, nivelului de estrogen, ca fiind factori care au un rol în apariţia cancerului. S-a demonstrat că naşterea la o vârstă timpurie, alăptarea timp de câteva luni fac ca respectivul tip de cancer să survină într-o măsură mai mică, la mame. E vital să vă faceţi un control mamar o dată pe lună pentru a depista eventualele schimbări. (Vezi pag. 102. pentru această procedură şi cum s-o efectuaţi. Schimbările pe care le descoperiţi - umflături, noduli, alte manifestări - de obicei se datorează altor cauze, nu cancerului. Dar prezentaţi-vă imediat Ia doctor, fiindcă depistarea precoce a cancerului vâ poate salva viaţa.)

Dacă se constată prezenţa unui nodul, acesta nu e neapărat de natură canceroasă. Doctorul va introduce în el un ac, să vadă dacă dispare, deci dacă e vorba de un chist. Dacă nu, se face biopsia pentru a se distinge între cancer şi tumoră benignă. Din nou se va folosi un ac şi pentru acest procedeu, dar e oricum nevoie de o examinare chirurgicală.
Pentru a economisi timp, unii chirurgi obţin întâi ţesutul necesar, apoi îl examinează, în timp ce pacienta rămâne încă sub anestezie, apoi o operează imediat ce ţesutul a fost descoperit ca fiind canceros. Prin urmare, trebuie ca pacienta să fie conştientă de existenţa unei asemenea posibilităţi, chiar înainte de a-şi face biopsia.

FORMAŢIUNI NECANCEROASE
Există alte afecţiuni care prezintă simptome asemănătoare cu cele ale cancerului de sân. Acestea includ adenomul fibrochistic (mastita cronică), care presupune o creştere a conţinutului glandular al sânului, datorita unor cauze hormonale. Sânii vor fi resimţiţi ca prezentând senzaţia de mâncărime sau de prezenţă a unor noduli, pretutindeni sau doar în anumite puncte. înainte de menstruaţie sau după ridicarea unor obiecte grele se constată dureri ale sânilor. Mai frecvent între 30 şi 50 de ani, adenomul fibrochistic este o boală des întâlnită la femei. S-ar putea să nu necesite nici un tratament, dar, în orice caz, trebuie să vă faceţi un consult medical.
Probabil 75% din nodulii apăruţi la nivelul sânilor nu sunt de natură canceroasă. Chisturile mamare sunt săculeţi umpluţi cu lichid, aflaţi în interiorul ţesutului mamar, de obicei nedăunători. Chisturile apar cu precădere la femeile de la 30 la 45 de ani şi se pot drena sau îndepărta pe cale chirurgicală. Tumorile benigne se pot umfla până cana presiunea pe care o exercită asupra nervilor sau ţesuturilor învecinate le face insuportabile, deci se impune îndepărtarea lor. Ele nu pot invada sau distruge alte ţesuturi, cum se întâmplă cu tumorile canceroase.

TEHNICI DE RADIOGRAFIERE A SÂNILOR
Mamografia este o tehnică auxiliară în diagnosticarea cancerului de sân, iar în unele ţări a fost introdusă printre analizele şi examenele de rutină pentru femeile de peste 50 de ani. Mamografia presupune aşezarea sânilor în contact direct cu placa de raze X. De obicei, sunt luate două imagini ale fiecărui sân. Cancerul malign se prezintă sub forma unei pete opace în interiorul sânului. O serie de 2000 mamo-grafii depistează cancerul prezent în proporţie de 92%. Pentru unele diagnosticări, mamografia singură nu e suficientă, dar în combinaţie cu biopsia şi cu examenul clinic se poate stabili un diagnostic corect pentru 97% din noduli. Procedura durează cam 1/2 oră (vezi pag. 131.).
Termografia este o altă metodă folosită pentru depistarea cancerului inamar. 45% din căldura radiată de piele e sub formă de radiaţii infraroşii. Termografia înregistrează printr-o imagine fotografică felul în care este emisă căldura. O excrescenţă malignă emite mai multă căldură decât ţesuturile înconjurătoare, deci va indica acest fapt sub forma unei pete în fotografie. Termografia este mai puţin sigură decât mamografia şi examenul clinic.

TRATAMENTUL
Cancerul de sân se răspândeşte de obicei în sistemul limfatic, începând cu ganglionii subaxilari şi cu nodurile limfatice Ia nivelul măduvei şi al pieptului. Posibilităţile chirurgicale constau în îndepărtarea excrescenţei, în îndepărtarea sânului (mastectomie simplă), în îndepărtarea sânului, a ganglionilor subaxilari. a unei părţi a peretelui muscular toracic (mastectomie radicală) şi, în unele cazuri, îndepărtarea sânului, a părţilor menţionate şi a ganglionilor toracici (mastectomie supraradicală).
Tipul de tratament depinde de mărimea tumorii, de felul ei, de poziţia şi răspândirea ei. Intervenţia chirurgicală se însoţeşte şi de tratament medicamentos şi de radioterapie. Operaţiile complete vor fi urmate de fizioterapie, pentru a minimaliza efectul pierderii musculaturii braţului şi al dificultăţilor în respiraţie, cât şi adaptarea protezei sau sânului artificial.
Terapia de grup este foarte eficientă, mai ales sub aspect emoţional şi practic.

ALEGEREA PROTEZEI
Există mai multe tipuri de proteze, unele atât de bine adaptate, încât puteţi purta costumul de baie fără să se observe că a avut loc o operaţie. Secretul constă în a face proteza în funcţie de celălalt sân, astfel încât să nu se observe nici o diferenţă. O refacere artificială a sânului se poate realiza şi prin alte metode. Chirurgul trebuie neapărat să discute cu pacienta despre reuşita estetică la care să se aştepte.


Tipareste Trimite prin email

Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor

  Sectiuni Sanatatea familiei:


 
Fa-te cunoscut! invitatie-1
Invitatie Online - promoveaza produse medicale invitatie-2

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

invitatie-3
vizitatorii nostri pot fi clientii tai
Cauta in site:  
 
Taguri:
buze amare hydrastis canadensis hepar sulfur
Sambata
2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020 2021 2022 2023 2024