mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  



Fracturile membrului toracic
Index » Patologia chirurgicala ortopedica » Fracturile membrului toracic
» Fracturile extremitatii inferioare ale radiusului

Fracturile extremitatii inferioare ale radiusului


Share






Fracturile epifizei inferioare a radiusului (EIR) sunt cele mai frecnte fracturi ale membrului superior, cele mai frecnte fracturi ale radiusului si reprezinta 12 % din totalul fracturilor.
Apar printr-un mecanism indirect, in caderile cu pumnul in hiperextensie, cand mana ia contact cu solul prin cele doua eminente (tenara si hipote-nara). Fixarea mainii pe sol tensioneaza ligamentele anterioare ale pumnului care incarca la randul lor semilunarul si scafoidul. Daca acestea rezista (si nu apar insilitati carpiene), atunci fortele se transfera radiusului care este actionat in flexiune si se incarca si cu forte de tensiune ntral si de compresiune dorsal. Structura osoasa cedeaza si apare traiectul unei fracturi a EIR (. 1) prin hiperextensie. Foarte rar are loc cu pumnul in hiperflexie. Mecanismul este acelasi, dar incarcarea coloanei radiale se inrseaza. Pozitia inclinata a mainii face ca majoritatea fortelor sa se raporteze de partea externa sau interna si la nilul EIR apar si fortele de forfecare (1).



Ca urmare a acestui mecanism, la nilul EIR exista posibilitatea aparitiei unei multitudini de fracturi greu de cuprins intr-o singura clasificare. Ne vom referi numai la doua dintre acestea. Rockwood si Green (2) adopta "clasificarea unirsala\" a fracturilor cu deplasare dorsala (. 2). Pentru fracturile cu deplasare ntrala vom adopta clasificarea Thomas (. 3).Inainte de abordarea modulului privind principiile de tratament este necesara schitarea catorva aspecte clinice si radiografice. Majoritatea fracturilor (93,5%) apar prin mecanismul de compresie - extensie, in care epifiza se deplaseaza dorsal, iar loul clinic poate fi ilustrat de fractura Pouteau-Colles deplasata. Deformatia caracteristica, in "dos de furculita\" (. 4), devierea mainii "in baioneta\", "coborarea\" capului cubital (Tillaux) si orizontali-zarea liniei bistiloidiene (Laugier) sunt semnele caracteristice ale acestui tip de fractura. Fracturile tip Smith (6,5%) apar ca urmare a mecanismului de compresie flexie, epifiza se deplaseaza ntral, ele fiind numite si fracturi Pouteau-Colles inrsate. La examenul clinic au o simptomatologie mai putin caracteristica: deformarea inrsa in "cazma de gradina\" insotita de semne ale scurtarii radiusului, (ascensiunea liniei bistiloidiene), semnul Tillaux, care conduc usor spre diagnosticul de fractura tip Goyrand Smith. Punctele dureroase, la 2-3 cm deasupra stilodei radiale, asociate cu echimozele reprezinta ale semne de orientare a diagnosticului. O mentiune speciala se face privitor la posibilitatea asocierii unora dintre aceste fracturi cu leziuni liga-mentare la nilul pumnului si incidenta acestora este considerata a fi de aproximativ 30% fiind in majoritatea cazurilor de tip DISI. lata pentru ce va fi examinat cu atentie pumnul, evaluata insilitatea capului cubital inainte si dupa reducerea fracturii.
Examenul radiografie este cel ce confirma prezumtia clinica, dar si cel ce permite incadrarea fracturii intr-o clasificare. Pe cele doua incidente standard fata si profil, se descriu si se masoara: unghiul radial, lungimea relativa a radiusului in atie cu cubitusul si deplasarea laterala a epifizei radiale (pe radiografia de fata), inclinarea dorsala a suprafetei si deplasarea dorsala a epifizei (pe radiografia de profil) (. 4). in cazul de suspiciune a leziunilor ligamentare ale carpului, incidente radiografice speciale pot fi necesare. CT-ul evalueaza corect suprafata articulara iar RMN detecteaza leziuni ale partilor moi. Este necesar ca inainte de a discuta principiile de tratament ale fracturilor EIR sa clarificam notiunea de insilitate: sunt considerate primitiv sile fracturile extraarticulare (tip I) sau cele intraarticulare de tip II! si IV A. Insilitatea poate fi primitiva atunci cand deplasarea realizeaza peste 20 angulatie dorsala, scurtarea radiala peste 10 mm, cominutie marcata sau secundara atunci cand dupa tratament nu se reuseste mentinerea reducerii in parametrii de mai sus. Cunoscand aceste notiuni, tratamentul poate fi schematizat astfel: pentru tipul I nu este necesara decat imobilizarea. in tipul II imobilizarea se practica dupa reducere si pentru evitarea insilitatii secundare, se recomanda si brosajul percu-tanat (. 5) sau imobilizarea deasupra cotului. in tipul III, fracturile articulare nedeplasate sau usor deplasate dar sile, sunt brosate de la inceput percutanat si imobilizate sub cot pentru 3-4 saptamani, in fracturile articulare de tip IV deplasate si insile dupa o reducere anatomica (controlata radiologie) a fracturii, se indica imobilizarea cu un fixator extern. Fixarea va fi suplimentata printr-o metoda de brosaj sau grefare. Uneori in aceste tipuri de fractura, reducerea este imposibila prin taxis ligamentar (. 6) si se folosesc reduceri deschise, limitate, urmate de mentinerea reducerii fragmentelor prin brosaj sau grefare (3, 7). Fixatoarele se indeparteaza la 6-8 saptamani ca si brosele, iar extremitatea va fi protejata (2-3 saptamani) cu o atela ghipsata (2). in tratamentul fracturilor tip Goyrand Smith, optiunea variaza intre fixatorul extern (tip I) sau fixarea interna cu placa in consola (3) sau suruburi (tip II sau III). in conditiile ireprosabile de dotare, aceasta este atitudinea de urmat, in lipsa fixatorului extern pentru fracturile insile, sunt de ajutor si raman in uz, metodele de silizare mai chi, cum ar fi ghipsul in conditiile de silizare sau tractiunea bipolara (5) (. 7).



Printre complicatiile imediate, o mentiune merita a fi facuta pentru fractura deschisa. Sediul deschiderii este de partea cubitala, plaga este transrsala si mica. in aceasta entualitate, dupa toaleta chirurgicala primara, sutura plagii poate fi facuta sub protectie sub antibiotice. Se prefera pentru silizare fixatorul extern. in traumatismele de mare energie si de mare intensitate, se urmeaza pentru plaga conduita cunoscuta (acoperire intarziata). Sunt multiple complicatiile tardi (vasomotorii, tendinoase, nervoase), dar vom aminti pe cele nervoase (calu-sul vicios si pseudartroza) care sunt in legatura cu gesturile initiale de tratament (4, 6). Pentru calusul vicios recent, osteoclazia poate fi folosita in primele 6 luni si osteotomia de corectie dupa acest interval. De partea cubitusului, operatii izolate ca: rezectia calusului cubital (Darrach Moore) asociata cu butee osos orizontal (Bazy si Galtrier), operatia Sau-Kapandji, sau osteotomia de scurtare a cubitusului, sunt mijloacele ce stau la indemana pentru ameliorarea simptomatologiei sau pentru un beneficiu estetic.



Tipareste Trimite prin email






Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2022 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor




  Sectiuni Patologia chirurgicala ortopedica:


 
Fa-te cunoscut!
Invitatie Online - promoveaza produse medicale

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

vizitatorii nostri pot fi clientii tai