Eluarea statu-sului nutritional ar trebui inceputa cu o notatie cronologica a
greutatii corporale si a schimbarilor intervenite la nivelul acesteia (elul 72-l). intrebari despre greutatea corporala a unui individ, in special in momente cheie ale vietii sale, cum ar fi terminarea liceului, a facultatii sau o casatorie, pot usura aceasta eluare. Modificarile semnificative ale greutatii ar trebui investigate cu atentie. Modificarile in greutate au fost urmate de modificari ale activitatii fizice, ale ingestiei sau ale starii de sanatate? Fractura de sold este deseori precedata de scaderea in greutate, pe cand hipertensiunea, hiperlipemia si rezistenta la
insulina sunt deseori asociate cu cresterea in greutate. Ar trebui retinut faptul ca modificarile greutatii pot uneori sa fie ambigue, in particular in prezenta edemelor. Mai mult, o persoana care a fost initial obeza poate pierde pana la 15 kg din cauza unei afectiuni consumptive si sa aiba o greutate corporala normala, in ciuda micsorarii masei corporale. in aceste conditii, estimarea masei musculare ar trebui facuta printr-o tehnica descrisa mai jos.
O persoana sanatoasa care are o
alimentatie riata este foarte putin probabil sa prezinte deficiente ale dietei, dar nu toti indivizii au o
dieta riata. Pentru a elua aportul nutritional al dietei, pacientul este rugat sa isi noteze tot ce a mancat in ultimele 24 h (dimineata, la pranz, seara si intre mese), iar toate aceste informatii vor fi folosite pentru a determina daca alimentele consumate sunt suficient de riate si adecte (elul 73-l). Consuma pacientul, intr-o zi obisnuita, mai multe tipuri de fructe si legume, precum si alimente care contin calciu? Care dintre alimente lipsesc? Este cantitatea de alimente adecta, nici prea mare, nici prea mica? Mesele sunt pregatite de catre pacient sau de altcine? Sunt probleme sociale, medicale sau dentare care restrictioneaza alegerea alimentelor?
Bolile pot actiona asupra greutatii corporale prin mai multe mecanisme, incluzand scaderea ingestiei de alimente prin
anorexie sau situatia in care aportul energetic nu este suficient de mare in raport cu necesitatile crescute din febra, infectii sau traumatisme. Precizarea diagnosticului in sine poate contribui la scaderea in greutate ca urmare a postului
alimentar necesar pentru diverse analize de laborator sau a procedurilor diagnostice. Terapia medicamentoasa poate afecta gustul sau reduce apetitul, conducand la pierderea in greutate. Nu toate afectiunile determina scadere in greutate; cand efectul principal asupra balantei energetice consta intr-o reducere a activitatii fizice, daca aportul energetic ramane neschimbat sau creste, poate apare excesul de greutate.
Afectiunile acute sau cronice cresc necesarul de energie, proteine si microelemente. Necesarul proteic poate fi triplu in afectiunile severe. Pacientii a caror ingestie este restrictionata de diversi factori prezinta un risc crescut de deficienta nutritionala. Cand eluarea initiala sugereaza o dieta inadecta, este indicata o eluare mai atenta efectuata de un dietetician.In afectiunile cronice, durata, severitatea si modul in care a avut loc castigul sau pierderea in greutate-constant, inrautatire progresi, castig sau pierdere ponderala instalate rapid pot furniza o apreciere cronologica a evolutiei afectiunilor si a modificarilor concomitente a apetitului si activitatii fizice. Istoricul starii de
nutritie ar trebui sa cuprinda incercari de imbunatatire a greutatii corporale, precum si o eluare a cauzelor succesului sau esecului acestor incercari.
