Rolul sistemului imunitar in dezvoltarea si controlul evolutiei unor cancere, a fost si ramane controversat. La ora actuala mai multe elemente contribuie la reevaluarea conceptului de imunitate anti-tumorala si anume (8):
- progresul realizat in cunoasterea antigenelor asociate tumorilor;
- edenta clinica ce arata:
. o crestere a frecventei tumorilor maligne la bolnai cu deficite imunologice, fie congenitale, fie capatate.
. obtinerea unor remisiuni prin administrarea de celule imunocompetente sau prin stimularea acestora cu citokine.
Reactiile imune sunt de doua feluri:
- reactii care se opun aparitiei tumorii maligne, din aceasta categorie facand parte raspunsul imuno-logic antitumoral, si reactii ce favorizeaza aparitia si dezvoltarea unor cancere.
Sistemul de mentinere a homeostaziei
Fara a descrie fiziologia raspunsului imun, mentionam ca acesta este un sistem de mentinere a homeostaziei ce prezinta o componenta aferenta, un centru si o componenta eferenta. Pentru a se edifica un raspuns imun antitumorai trebuie ca
tumora spontana sa aiba antigene. Prezenta lor a fost demonstrata de Alexander care Ie-a impartit in antigene situate pe suprafata sau in celulele tumorale si antigene asociate tumorii (eliberate in sange) ce pot fi edentiate:
- CA 19 - 9 - cancerele tubului digestiv (mai ales cancerul de pancreas);
- CA 15-3 - cancer mamar;
- CA 125 - cancer ovarian si endometrial;
- PSA - adenocarcinomul de prostata.
La acestea se adauga antigenele onco-fetale (alfa fetoproteina si antigenul carcinoembrionic) si unele antigene rale pentru cancerele cu etiologie rala.
Componenta aferenta a raspunsului imun este reprezentata de limfocitele T si B, ce au receptori pentru antigene, fiind sensibilizate de macrofage. Aceste celule pot recunoaste celulele maligne.
Centrul imun este reprezentat de organele iim-foide: splina, ganglionii limfatici, timus, placile Peyer. La nivelul centrului se produce donarea limfociteior sensibilizate de antigen ce vor elibera limfokine, cooperarea dintre limfocitele T si B.
Componenta eferenta sau efectoare este reprezentata de:
a) celulele efectoare:
- limfocite T. helper, prolifereaza in prezenta antigenului tumoral in asociere cu antigeneie majore de histocompatibilitate de clasa a ll-a. La randul lor ele activeaza prin intermediul citokinelor limfocitele T citotoxice;
- limfocitele T citotoxice (CTL) au efect asupra celulelor tumorale autologe si pe anumite linii de celule alogenice al caror antigen este recunoscut in asociere cu un antigen de clasa I a sistemului major de histocompatibilitate (principiul restrictiei alogenice). Existenta CTL specifice a fost demonstrata in diverese tumori, cum ar fi melanomul malign. Sunt clone de CTL ce pot recunoaste antigenele tumorale independent de complexul major de histocompatibilitate (absenta restrictiei alogenice);
- celulele "Natural Killer\" (NK), sunt o varietate de limfocite (izolate din sange, sau din ganglionii limfatici) ce au capacitatea naturala de a distruge celulele tumorale alogenice, fara sa fi avut in prealabil vreun contact cu antigerjele tumorale. Actitatea lor citotoxica este independenta de antigenele de histocompatibilitate insa este stimulata de cito-kine, mai ales interferoni;
- limfocitele Killer activate (LAK), au fenotipuri apropiate de celulele NK, fiind capabile de a distruge numeroase celule tumorale. Actiunea lor este independenta de antigenele de histocompatibilitate. LAC sunt utilizate in imunoterapia adoptiva, putand determina remisiuni mai ales in melanomul
malign si carcinoamele renale;
- limfocitele ce infiltreaza tumora "tumor infil-trating lymphocytes\" (T1L), sunt generate in culturi, plecand de la tumora in prezenta IL2. Exista o populatie celulara heterogena cu trei tipuri principale, utilizate in imunoterapia adoptiva;
- macrofagele, pot recunoaste si distruge celulele tumorale atunci cand sunt activate de gama-interferoni.
b) anticorpi:
Sunt elaborati de limfocitele B. Ei sunt imuno-giobuline de tipul A, G, E, M. Pot declansa reactia antigen - anticorp, cu distructia celulelor tumorale.
c) citochine:
Sunt proteine cu greutatea moleculara de 15-40 kDa, sintetizate in principal de celulele liniilor limfocitare si monocitare. Au efecte variate pe diverse celule imunocompetente. Unele citokine au actiune directa pe celulele tumorale: actiune anti-proliferativa sau cresterea expresiei antigenelor asociate tumorii, (de exemplu: alfa- si gama-interfe-ronul), altele stimuleaza actitatea citotoxica a celulelor efectoare (exemplu: IL 2, 4, 6, factorul de necroza tumorala alfa si beta, IL 14, IL 17). Inter-leuchinele sunt folosite in clinica drept imunomo-dulatori.