Etiologia cancerului este unul din domeniile cele mai delicate si complexe si inca insuficient cunoscute.
Cercetarile experimentale, studiile epidemiologice si datele clinice ne indreptatesc sa afirmam ca in etiologia cancerului intern numerosi factori. Acesti factori sunt cunoscuti sub termenul generic de factori de risc pentru cancer si se impart in doua mari grupe:
- factori exogeni sau externi (din mediul inconjurator);
- factori endogeni (apartin gazdei).
Factori de risc din mediul inconjurator
Cunoasterea acestor factori are importanta practica deoarece ei ar putea fi inlaturati sau cel putin efectele lor ar putea fi diminuate. Se poate incerca, uneori cu succes, profilaxia primara a cancerului (combaterea fumatului, a exceselor alimentare, etarea expunerii la unele substante chimice, radiatii).
Studiile epidemiologice estimeaza ca aproximativ 80-90% din totalitatea cancerelor umane se datoreaza factorilor din mediul inconjurator si aceasta datorita faptului ca organismul uman este expus direct acestor factori cancerigeni (5, 33, 37, 48).
Din aceasta grupa fac parte:
Factori fizici
Radiatii ionizante
- de tip electromagnetic (fotonic), de ex: raze x, gama;
- de tip corpuscular (ex: electroni, protoni, particule alfa si alti nudei grei).
Influenta lor cancerigena a fost demonstrata la om. Exista argumente indubiile ce atesta aceasta afirmatie:
- exploziile nucleare (arme, centrale atomice etc) constituie o sursa de radiatii ionizante ce pot produce leucemii, cancere pulmonare, mamare, co-lonice, renale, urinare, ovariene etc. asa cum s-a observat la supraetuitorii bombardamentelor de la Hirosima si Nagasaki, la populatia din insulele Marshall;
- trebuie facuta mentiunea ca metodele de diagnostic cu ajutorul razelor x sau izotopi radioacti constituie dupa mai multi autori principala sursa de expunere la radiatii ionizante. Din acest motiv aceste metode de investigatie trebuie parcimonios recomandate, iar cei ce le executa sa nu le repete din motive tehnice. Indicatia acestor metode de investigatie in unele cazuri este absoluta, alteori este optionala, dar exista si situatii in care sunt contraindicate, de ex: mamografia la persoanele foarte tinere (sub 30 de ani) sau la femeia grada (copilul acesteia ar putea, pe langa\' malformatii, sa dezvolte leucemii su limfoame);
- expunerile profesionale la radiatii ionizante: radiologii sau minerii din minele de uraniu pot dezvolta cu frecventa crescuta cancere de piele sau leucemii.
Mecanismul carcinogenezei prin radiatii ionizante
- determina leziunii la nivelul ADN-ului celular. Daca mecanismul de reparare esueaza atunci se poate produce transformarea proto-oncogenelor in oncogene cu aparitia celulelor maligne. Studiul influentei radiatiilor ionizante asupra culturilor de celule a demonstrat ca exista o legatura intre doza, timpul de expunere, tesutul iradiat si transformarea celulelor normale in celule neoplazice. Astfel s-a constatat ca transformarea creste cu doza pe unitatea de timp; de ex: transformarea este mica la o doza de 1 Gy/min, si creste atunci cand doza ajunge la 4 Gy/min. Pentru o mamografie glanda
mamara primeste o doza de 0,4 cGy. Radiatiile ionizante au efecte carcinogene mai ales pe celulele aflate in diziune, asa cum se intampla cu anumite tesuturi (gonadele, glanda mamara la femei tinere, ficatul in regenerare dupa hepatectomie partiala sau rinichiul dupa nefrectomie partiala).
Exista o relatie intre radiatii si factorul genetic in sensul ca anumite specii de animale au o sensibilitate mai mare, fapt dovedit experimental pe soarece.
Daca expunerea se face localizat atunci cancerul va fi localizat in zona iradiata, asa cum a dovedit-o aparitia cancerelor
tiroidiene la adultii tineri ce in copilarie au facut iradiere pentru hipertrofia timusului, cancerele mamare dupa iradierea mastite-lor acute in postpartum, cancerele pelne, gastrice si esofagiene dupa tratamentul
radiologie in spondi-lita ankilopoietica. De remarcat insa ca iradierea locala poate produce si afectiuni maligne ale sistemului hematopoietic (leucemii). Iradierile generale favo-rizeza mai ales aparitia cancerelor sistemice, insa pot apare si cancere ale unor organe sau sisteme.
Radiatii ultraolete
Acest tip de radiatii produc o serie de leziuni cutanate si favorizeaza dezvoltare unor carcinoame ale tegumentului, fapt sustinut de urmatoarele argumente:
- cancerele cutanate apar cu o frecventa mai mare la nivelul partilor descoperite ale corpului;
- frecventa cancerelor cutanate este invers proportionala cu gradul de pigmentare a pielii (respectiv la persoane de culoare alba, frecventa este mai mare);
- apar mai des la persoane a caror actitate presupune expunerea indelungata la raze ultraolete (pescari, marinari, agricultori);
- sensibilitea cutanata la raze ultraolete este mai mare la pesoanele cu xeroderma pigmentosum;
- cancerele cutanate sunt mai frecvente in zonele geografice insorite;
- expunerea la razele ultraolete implica riscuri nu numai pentru cancerele cutanate, ci si pentru alte cancere: melanomul malign, sau cancerele glandei mamare.
