Raportul sexual asigura, la om, doua functii foarte diferite dar la fel de indispensabile si una, si cealalta: functia de reproducere (care asigura supravietuirea cuplului si a speciei) si functia de placere (functie extrem de importanta pentru echilibrul fizic si mental, si deci pentru sanatatea barbatului si a femeii). Multa eme, uurile au interzis sa se vorbeasca deschis despre acest aspect al fiziologiei, ducind astfel la culpabilizare, la refulare si la tot cortegiul lor de tulburari psihosomatice si de neoze.In domeniul raporturilor sexuale, ignoranta si lipsa de comunicare in cadrul cuplului stau la originea multor neintelegeri.
Cuprins:
O piesă īn patru acte |
sus  |
a) Desfăşurarea ideală
Actul īntīi: pregătirea constituie etapa cea mai importantă. īn mod normal, ea trebuie sa dureze suficient cīt să sporească gradul de excitare a fiecărui partener. Femeii pregătirea īi ia mult mai mult decīt bărbatului şi, la majoritatea femeilor, stimularea nu poate da roade mai devreme de 8-10 minute. Sub efectul excitaţiei, vasele din zona genitală se dilată, iar prin transsudaţia peretelui vaginal este secretat un lichid ce asigură trecerea fără probleme la actul al doilea. Necesara destindere a muşchilor perivaginali şi lubrifierea indispensabilă bunei desfăşurări a raportului sexual explică insatisfacţia şi chiar neplăcerea sau durerea pe care le resimt femeile al căror partener, din egoism sau din ignoranţă, nesocoteşte acest timp esenţial al preludiului1.
Actul al doilea : excitaţia sistemului nervos continuă să se intensifice, respiraţia se accelerează, ca şi ritmul cardiac, tensiunea arterială creşte. Clitorisul este animat de mişcări sacadate, mucoasa vaginală, irigată cu sīnge la maximum, este pregătită să primească penisul.
Actul al treilea : penetrarea şi stimularea măresc nivelul tensiunii nervoase şi psihice, ducīnd, după un răstimp mai scurt sau mai lung, la orgasm. Orgasmul (sau plăcerea) se manifestă, la femeie, prin contracţii ritmice ale muşchilor bazinului. Contrar unei idei īncă larg răspīndite, orgasmul este un fenomen global, care nu poate fi īmpărţit īn orgasm clitoridian şi orgasm vaginal.
Actul al patrulea se traduce printr-o relaxare a tensiunilor, un sentiment de profundă destindere şi de satisfacţie.
b) Ce trebuie ştiut
> Unele femei nu īncearcă nici o senzaţie plăcută prin penetrare īn absenţa unei stimulări clitoridiene prealabile prelungite. Partenerii masculini greşit informaţi īşi īnchipuie că actul al treilea este suficient pentru satisfacerea partenerei. Cīte insatisfacţii decurg de aici!
> īnvăţaţi să comunicaţi cu partenerul dumneavoastră: discuţiile pe teme sexuale sīnt sănătoase şi benefice, cu condiţia să respecte pudoarea şi susceptibilitatea celuilalt. O vorbă neinspirată poate strica iremediabil delicatele mecanisme ale dorinţei, dar şi tăcerea īngroapă aspiraţiile profunde ale fiinţelor şi le īnăbuşă. Francheţea, onestitatea şi tactul sīnt cei trei termeni ai armoniei cuplului.
> Ca să'primeşti, trebuie să ştii să dăruieşti: preludiul trebuie să prilej uiască un schimb de mīngīieri, şi nu un monolog mecanic.
> Spre deosebire de bărbat, femeia poate avea mai multe ofgas-muri succesive. Ar fi deci bine ca femeia să aibă un prim orgasm īncă din preludiu, ceea ce ar evita anumite frustrări şi
. sentimente de culpabilitate.
> Dorinţa celuilalt trece prin seducţie. Curăţenia corporală, cochetăria, menţinerea unei siluete armonioase, utilizarea de
parfumuri de calitate sīnt tot atītea condiţii determinante īn atracţia sexuală, mai ales atunci cīnd prospeţimea tinereţii īncepe sā se atenueze.
> Pentru o femeie, buna īntreţinere a musculaturii este fundamentală, īndeosebi a muşchilor perineului. Acest planşeu muscular care susţine organele din bazin trebuie să facă obiectul unei reeducări intensive după fiecare naştere, mai ales īn caz de ruptură de perineu sau de epiziotomie. Atonia acestor muşchi reduce īn intensitate senzaţiile, deopotrivă ale bărbatului şi ale femeii, şi poate duce la o scădere a libidoului şi chiar la un total dezinteres pentru raporturile sexuale. Cīte cupluri nu şi-au regăsit senzaţiile de altădată printr-o simplă reeducare a acestei zone, despre care unele femei īncă ezită să discute cu practicianul lor! O īntreţinere zilnică permite conservarea unei supleţi şi a unei irigări compatibile cu o viaţă sexuală saisfăcătoare, pīnă la o vīrstă foarte īnaintată. > Dorinţa femeii este ciclică şi atinge faza de vīrf īn raport cu secreţiile ei hormonale. Bărbatul īnsă este oricīnd gata să răspundă solicitării, īn afara cazurilor de oboseală trecătoare sau de impotenţă.
Tulburările sexuale |
sus |
Frigiditatea, dispareunia şi vaginismul sīnt tulburările cele mai frecvente la femeie. Aceste probleme necesita cel mai adesea colaborarea mai multor practicieni de orientări complementare: sexologul sau ginecologul, osteopatul, relaxologul, acupuncturistul, fitoaromoterapeutul, naturopatul sau homeopatul. Luarea de droguri chimice (tranchilizante, relaxante musculare sau, dimpotrivă, de excitante afrodiziace) nu tratează fondul problemei şi nu aduce o rezolvare satisfăcătoare de durată.
Am tratat destul cazuri de acest tip ca să pot afirma că perenizarea acestor probleme este de multe ori cauzată de faptul că femeia ţine sub tăcere astfel de neajunsuri, de care adesea se fereşte să vorbească, dar care, pe nesimţite, duc la boli cum ar fi depresiile.
spasmofilia, oboseala cronică. O viaţă sexuală este indispensabilă echilibrului general. Problema trebuie dedramatizată şi tratată cu seriozitate şi luciditate.
a) Vaginismul: blocaj spasmodic
Această tulburare benignă se datorează contracţiei intense a muşchilor perivaginali īn momentul oricărei tentative de raport sexual sau al unui examen ginecologic.
Vaginismul este, īn primul rīnd, o tulburare de origine psihosomatică, teama de durere la penetrarea vaginală, pe un teren spasmofilia Tratamentul, care trebuie īntreprins de către un practician pluridisciplinar, va asocia :
> O reechilibrare minerală a terenului: utilizarea de săruri minerale asimilabile (pulbere de oase, pulbere de stridii, polen, coada-calului, pulbere de litotamniu).
> O reechilibrare a sistemului nervos, prin utilizarea unor plante antispastice : păducel (extremităţi şi flori) + romānită (extremităţi şi flori) + flori de portocal + maghiran + verbină (f.): amestec īn părţi egale, īn decoct uşor; 3 căni pe zi, sau extract natural de pasifloră + odolean.
Aplicarea, pe partea inferioară a abdomenului, a unui amestec sinergie de uleiuri esenţiale decontractante : tarhon + busuioc + mandarină + neroii (10-20 de picături pure sau diluate la 50% īn ulei gras fin).
> O metodă de relaxare asociată cu o conştientizare a propriului corp şi a caracterului normal şi nedureros al cavităţii vaginale; practicarea unor exerciţii de contracţie şi de decontracţie a perineului va fi adeseori indispensabilă pentru a trezi această zonă a corpului, foarte sensibilă la stres.
> Un masaj local progresiv va acţiona direct asupra relaxării spasmului muscular.
b) Dispareunia: raportul sexual dureros
Dispareunia este o tulburare fizică dureroasă, resimţită īn timpul penetrării vaginale. De multe ori, ea este ţinută sub tăcere ani de-a rīndul. Tratamentele medicale simptomatice sīnt adesea dezamăgitoare.
iar, cīteodatā, problema nu este descoperită decīt Cu ocazia unui bilanţ natural al sănătăţii, făcut pentru o altă problemă (dureri lombare, depresie, alterare a stării generale). Durerea poate fi superficială, chiar de la intrarea īn vagin, sau profundă.
Durerea superficială sau vaginita de tip usturime se datorează adeseori unei infecţii cu o ciupercă (micoză), apărută ca urmare a unui dezechilibru al acidităţii mediului vaginal.
Astfel de tulburări apar foarte frecvent după luarea de antibiotice sau de pilule anticoncepţionale (care dezechilibrează pH-ul vaginal, distrugīnd bacilul Doderlein).
Tratament naturist: consultaţi un practician care va reechilibra terenul (uleiuri esenţiale, plante, homeopatie, oligoelemente, minerale.).
Durerea profundă este adesea pusă, greşit, pe seama unei tulburări psihologice (vaginism). Ea este, īn majoritatea cazurilor, consecinţa unei probleme fizice generale sau locale:
Cauze biochimice : un dezechilibru mineral (scădere a nivelului de calciu, de magneziu, carenţă alimentară īn vitamina D şi īn oligoelemente), care provoacă o stare spasmofilică şi o tensiune dureroasă a muşchilor perineului şi uterului. Cauze fizice:
> un dezechilibru nervos prin blocajul plexului solar sau al celui pelvian, care provoacă un spasm localizat īn diafragma abdominală şi īn diafragma perineală;
> o malpoziţie a uterului (anteversie, retroversie, lateroversie, ptoză), dobīndită fie din cauza uriei poziţii defectuoase a oaselor bazinului, fie după o naştere dificilă ;
> sechelele unei intervenţii chirurgicale (īn zona ginecologică şi rectală), care a lăsat cicatrice dureroase şi aderenţe.
Alte cauze medicale: malformaţii congenitale, un himen prea rezistent şi strimt, salpingită, endometrioză, chisturi. Tratamente:
> Dietetic, prin reechilibrarea aporturilor alimentare (produse biologice): măriţi raţia de brīnză slabă (0-20% maximum),
evitaţi alimentele rafinate,-titifizaţi suplimentele alii īentare naturale şi plante remineralizante (pohhr-oambus. litott tuuu), vitamina D (untură dep"Bşlt!J. "" > Fizic : osteopatie, gimnastică respiratorie, Osteopatul permite repunerea īn funcţiune a diferitelor structuri din sfera genitală : readuce īntr-o poziţie mai normală organele, debridează manual cicatricele şi aderenţele, vă īnvaţă mişcări specifice prin care să vă echilibraţi perineul şi diafragma, să vă amelioraţi circulaţia venoasă şi limfatică pentru a decongestiona uterul şi organele vecine.
Recomandare: la orice durere anormală, profundă sau superficială, consultaţi neapărat un ginecolog. Dacă examenul se dovedeşte negativ sau dacă afecţiunea rezistă la tratamentul clasic sau recidivează, trataţi cauza şi terenul; trebuie să īntreprindeţi neīntīrziat un tratament naturist eficace.
c) Uscăciunea vaginală
Ciclul feminin se caracterizează printr-o alternanţă de vīrfuri de activitate hormonală, care acţionează direct asupra secreţiei de mucus a glandelor din peretele vaginal şi din colul uterin, precum şi asupra microcirculaţiei capilare genitale ce depinde de sistemul nervos vegetativ (sistemul simpatic şi sistemul parasimpatic). Uscăciunea vaginală, ca şi uscăciunea nasului sau a gurii, traduce un dezechilibru al sistemului neurovegetativ şi un dezechilibru hormonal.
Uscăciunea vaginală se poate manifesta la orice vīrstă, dar mai ales după menopauză. Acest lucru nu influenţează īn nici un fel capacitatea orgasmică sau secreţiile care depind de sistemul neurovegetativ ce reglează microcirculaţia. La femeia aflată īn perioada de activitate ovariană, uscăciunea se datorează īn special unei lipse de dorinţă şi de excitaţie de origine psihologică.
Tratamentul ei urmăreşte să elimine cauzele blocajului. Partenerul participă activ la tratament şi trebuie să fie gata să-şi revizuiască atitudinea. Atracţia sentimentală este determinantă īn astfel de probleme, īn care predomină psihismul.Tratamente naturiste:
> Suplimente alimentare: polen, gomfrenă, stridii, un regim echilibrat īn vitaminele A, C şi E.
> Ungerea peretelui vaginal cu ulei de Roşa moschata sau de ricin (o dată sau de două ori pe zi).
> Practicarea cu regularitate a exerciţiilor de contracţie a peri-neului, de tip yoga - cīte 10 contracţii menţinute timp de cīteva secunde şi īnsoţite de expiraţie lentă (de 5-10 ori pe zi) -īntreţine tonusul muscular şi activează microcirculaţia locală.
d) Disfuncţia orgasmică: frigiditatea
Orgasmul feminin este un reflex declanşat de stimularea zonelor sexuale printr-o serie de mecanisme complexe, care produc o senzaţie de voluptate, de intensitate variabilă. Termenul de frigiditate desemnează absenţa totală a orgasmului.
Există o īntreagă paletă de forme, de la frigiditatea primară, a femeii care n-a simţit niciodată nici un fel de satisfacţie sexuală, la frigiditatea femeii căreia i s-a tocit sensibilitatea īn urma unei naşteri, a unei nepotriviri sexuale sau a unei infidelităţi.
Problema trebuie abordată cu luciditate şi naturaleţe, căutīndu-se mai īntīi eliberarea de tabuurile care o īnconjură, o disimulează şi o īntreţin, şi care distrug pe nesimţite echilibrul psihosomatic şi sănătatea.
Cauzele cele mai frecvente:
> Frigiditatea primară: traumatisme psihologice suferite īn fragedă copilărie, agresiuni sexuale, o educaţie sexuală deficitară sau eronată, devalorizarea noţiunii de plăcere (şi chiar culpabilizarea), impunerea partenerului, un mediu familial inhibant, condiţii proaste de viaţă a cuplului, promiscuitate.
> Frigiditatea secundară: schimbarea condiţiilor de viaţă (o naştere neacceptată pe deplin), surmenaj, exces de griji, situaţii familiale conflictuale, utilizarea de medicamente care modifică secreţiile hormonale şi echilibrul neurovegetativ (tranchilizante, calmante, hormoni sintetici).
Tratamente naturiste:
> Asumaţi-vă rezolvarea problemei.
> Schimbaţi, pe cīt posibil, condiţiile şi modul de viaţă, pentru a elimina cauzele de surmenaj şi de dezechilibru nervos (alimentaţie, stare mentală, stare psihică).
> Evitaţi, altfel decīt īn caz de necesitate vitală, abuzul de medicamente hormonale sau neuroleptice, care alterează libidoul.
> Căutaţi, īmpreună cu partenerul dumneavoastră, să vă īmbunătăţiţi relaţia, insistīnd asupra fazei pregătitoare.
> Amelioraţi-vă starea generală, prin:
Dietetică: utilizarea de suplimente alimentare, cum ar fi polenul, pulberea de litotamniu, stridiile (proaspete sau sub formă de comprimate).
Plante tonifiante energizante : gomfrenă (pulbere de rădăcină, 1,5 g pe zi) şi marapuama (pulbere : 1-2 g pe zi sau sub formă de extract lichid), ginseng.
> Plante aromatice tonice afrodiziace: amestec de U.E. de curcuma + ghimber + cimbru + iarba-sfintului-Ioan (Salvia setarea) + ylang-ylang (2 picături din acest amestec, de 3-6 ori pe zi, cu miere de brad).
> Mai ales īnsă, consultaţi un practician: un psihoterapeut calificat sau un sexolog, sau un consilier familial (pentru a circumscrie aspectul psihologic al problemei), un osteopat (pentru a căuta o cauză ginecologică, craniană sau vertebrală), un acupuncturist tradiţional (pentru reechilibrarea energetică generală, organică, hormonală şi nervoasă), un naturopat (care vă va ajuta să vă reechilibraţi terenul hormonal şi nervos prin homeopatie, plante, simpaticoterapie, şi să īndreptaţi erorile sau carenţele nutriţionale).
Metodele contraceptive clasice şi naturiste |
sus |
Metodele contraceptive au, toate, scopul de a īmpiedica apariţia neprevăzută a unei sarcini. Toate prezintă dezavantaje şi inconveniente pe care este necesar să le cunoaşteţi bine pentru a putea alege īn mod liber. Vom insista asupra a trei lucruri: eficacitatea metodei, lipsa efectelor secundare asupra sănătăţii fizice şi mentale şi aspectul practic.
Dacă eficacitatea unei metode pasive, cum ar fi sterilizarea definitivă, luare de pilule sau folosirea steriletului, este uşor de stabilit, fiabilitatea unei metode condiţionate de modul ei de aplicare este mai greu de evaluat.
Medicalizarea vieţii sexuale a orientat cuplul spre metode care necesită o supraveghere şi examinări periodice: sterilet, pilulă. Există şi alte metode, naturiste, la fel de eficace, dar care necesită o asumare personală a răspunderii.
Diferitele metode pe care-mi propun să vi le īnfăţişez īn continuare sīnt rodul multor ani de observaţii clinice şi de studii statistice.
Astfel, fiecare femeie va putea alege, īn cunoştinţă de cauză, o metodă sau alta, īn funcţie de credinţele ei, de educaţia şi-de felul cum priveşte viaţa; pentru o informare mai amplă, pot fi consultate lucrările citate īn bibliografie.
Procedeele contraceptive sīnt de trei feluri: mecanice, chimice sau naturiste.
a) Procedee mecanice
Procedeele mecanice īmpiedică īntīlnirea dintre ovul şi spermatozoid :
Prezervativul masculin prezintă o deplină inocuitate, o securitate totală, cu condiţia să fie de foarte bună calitate, oferind totodată protecţie īmpotriva infecţiilor venerice.
> Avantaje : este simplu, securizant, fiabil, antiinfecţios, natural (din latex) şi constituie un mijloc indispensabil de prevenire a infecţiei cu virusul care produce SIDA.
> Inconvenient: eficacitatea procedeului depinde de buna fixare a prezervativului.
Steriletul este menit să īmpiedice nidaţia oului īn uter. īn concepţia lui s-au īnregistrat numeroase progrese. Unele sterilete conţin cupru (antiinfecţios şi antiinflamator). Steriletul este foarte eficace (97%), dar poate prezenta neajunsuri:
> la femeile care nu au născut niciodată (nulipare), măreşte riscul de infecţie şi este deci cu totul nerecomandat;
> la femeile cu fibroame sau cu uter fibromatos, la cele care . prezintă fragilitate capilară (vase care se rup cu uşurinţă şi
produc vīnătāi), acest mijloc mecanic riscă să provoace sīnge-rări (mici hemoragii cronice), oboseală cronică şi anemie.
b) Procedee chimice: pilula, intre da şi nu
Milioane de femei utilizează īn mod curent pilula, fără ca acest lucru să le provoace vreun neajuns. Metoda prezintă calităţi incontestabile pe planul confortului şi eficacităţii. Inconvenientele sīnt īnsă astăzi cunoscute, iar fiecare femeie ar trebui să se informeze īnainte de a recurge la pilulă. Efectele secundare sīnt atīt psihice, cīt şi fizice, şi sīnt agravate la femeile fumătoare şi la cele care obişnuiesc să ia medicamente.,
Efecte secundare psihice : iritabilitate, oboseală, tulburări depresive, tulburări de memorie, de concentrare şi de somn (insomnie sau somnolenţă), scăderea libidoului (mergīnd pīnă la dispariţia pulsiu-nilor sexuale).
Efecte secundare fizice: estetice (uscăciunea pielii, apariţia ridurilor, acnee, dermatoze, eczeme, uscăciunea sau pierderea părului, īngrăşare, edeme ale membrelor inferioare), umflare dureroasă a sinilor, creşterea frecvenţei cariilor dentare, tulburări hepatice (legate de surmenarea ficatului, care are, printre altele, rolul de a distruge excesul de hormoni din circulaţie), tulburări de vedere, dureri şi crampe musculare ale coloanei vertebrale.
Terenul hormonal este īncet, dar profund modificat prin luarea de contraceptive orale, care creează un teren propice dezvoltării unor inflamaţii şi infecţii (vaginale şi urinare), microbiene, micotice (candida albicans) şi virale.
Mai rar, pot apărea tulburări mai serioase, legate de creşterea nivelului de grăsimi din sīnge (una dintre cauzele hipertensiunii arteriale), varice şi, pe anumite terenuri predispuse, accidente cardiace, tromboze sau embolii. Potrivit unor cercetători, folosirea prelungită a pilulei sporeşte riscul apariţiei anumitor cancere genitale.
Toate aceste efecte secundare ni se par excesive īn raport cu avantajele pe care i le poate oferi femeii un astfel de procedeu contraceptiv, atractiv doar prin aceea că este practic.
Pentru a atenua efectele secundare: dacă, din motive majore, recursul la pilulă este singura posibilitate, carenţele şi dezechilibrele pe care le antrenează ea vor trebui compensate prin aportul unor suplimente alimentare :
> vitamine din grupa B (drojdie de bere vie, cereale īncolţite, cereale complete);
Ja > vitamina C naturală (lămīi, portocale, fructe şi legume proaspete, acerola - de douăzeci de ori mai bogată īn vitamina C decīt lămīia);
> vitamina E (germeni de grīu, arahide, ficat, untişor, salată verde, gălbenuş);
> fier asimilabil, iod, seleniu, germaniu, zinc.
c) Procedee naturiste
Această alegere, care poate părea astăzi anacronică, necesită nu numai o perefectă cunoaştere a proceselor fiziologice ale sexualităţii, ci şi o mare stăpīnire de sine, precum şi respectarea deplină a ritmurilor naturale.
Coitus reservatus se practica la orientali īncă din Antichitate. El constă īn evitarea oricărei ejaculări, conform unor tehnici precise. Cunoscut sub numele de daoism sexual, procedeul este practicat şi . astăzi, nu numai īn scop contraceptiv, ci şi pentru a mări vitalitatea şi longevitatea. Această metodă cere din partea bărbatului o mare putere de stăpīnire şi īi oferă femeii numeroase avantaje sexuale; din cīte ştim, metoda nu prezintă nici un inconvenient.
Coitus interruptus constă īn evitarea ejaculării intravaginale. Repetarea raportului sexual sau un autocontrol insuficient pot determina eşecuri (15-20%). Practicată fără probleme de multe cupluri, metoda trebuie evitată īn perioada fertilă a ovulaţiei.
Metoda Billings: inventatorii metodei, medicii John şi Evelyn Billings, au reuşit, printr-un studiu amănunţit al fiziologiei feminine, să determine cu o precizie excepţională perioada fecundă īn cursul căreia cuplul trebuie să se abţină de la raporturi sexuale dacă nu doreşte copii.
Invers, cuplurile care prezintă sterilitate funcţională (vezi capitolul Sterilitatea) īşi vor mări şansele de fecundare urmărind cu atenţie această perioadă.
Pe scurt, tehnica de bază este observarea glerei cervicale, mucusul transparent pe care-1 secretă colul uterin:
> īn afara perioadei fecunde, acest mucus este vīscos ca albuşul de ou coagulat şi obturează ermetic colul, īmpiedicīnd trecerea spermatozoizilor.
> Imediat īnaintea perioadei.fecunde, glera devine lichidă, subţire, transparentă, permiţīnd trecerea spermatozoizilor prin col şi slujindu-le drept rezervă de hrană pentru ascensiunea spre ovulul care-i aşteaptă īn trompă. Această perioadă se manifestă printr-o senzaţie intravaginală de umezeală, care ajunge la maximum īn ziua "Z".
Cum putem observa glera: prelevaţi-o īn fiecare dimineaţă şi testaţi-i vīscozitatea. īntocmiţi un calendar anual care vă va permite, chiar de la pubertate, să vă cunoaşteţi mai bine şi să vă alegeţi mai tīrziu metoda contraceptivă potrivită.
Metoda este foarte răspīndită īn ţările lumii a treia, unde problema contracepţiei este crucială. Imaginea evocată femeilor care doresc să practice această metodă este deopotrivă poetică şi practică: pentru a īncolţi, sămīnţa are nevoie de umezeală. īn ziua īn care veţi sesiza această umezeală īn corp (sub forma glerei lichide şi subţiri), evitaţi, ca şi īntr-o zi ploioasă, să semănaţi sămīnţa; abţineţi-vă şi īn zilele următoare, pīnă la dispariţia umezelii. Perioada de abstinenţă preconizată nu depăşeşte 4-5 zile.
Această metodă este practicată de milioane de cupluri din īntreaga lume. Eficacitatea ei este, practic, la fel de mare ca a steriletului sau a pilulei, iar pentru- a o deprinde nu este nevoie decīt de motivare şi perseverenţă.
> Avantaje: foarte satisfăcătoare pentru viaţa cuplului, care īşi poate astfel "programa" naşterile.
> Inconveniente: abstinenţa periodică obligatorie, examinarea zilnică a glerei. Este necesară o perioadă de observaţie fără raporturi sexuale de o lună, mai ales după renunţarea la metode de tip pilulă sau sterilet.
Metoda temperaturii: ovulaţia este marcată de o modificare a temperaturii matinale, care creşte chiar īnainte de ovulaţie. Această metodă nu vă permite să prevedeţi ovulaţia, ci doar să o constataţi aposteriori. Ea necesită luarea temperaturii rectale īn fiecare dimineaţă. Perioada de securitate īncepe la 48 de ore după creşterea temperaturii şi ţine pīnă la menstruaţie, adică durează 8-10 zile pe ciclu.
> Inconveniente : la unele femei se īnregistrează o curbă fără o creştere sensibilă a temperaturii. Perioada de securitate este foarte scurtă, nesatisfăcătoare pentru unele cupluri. Metoda nu poate fi practicată decīt īn condiţiile unei vieţi foarte regulate. Temperatura trebuie luată sistematic.
> Avantaje : unele femei o utilizează īn paralel cu metoda Billings. Glera previne sosirea perioadei fecunde, temperatura confirmă că ovulaţia a avut loc.
d) Alte metode
> Duşul vaginal: metoda garantat nesigură (rata de eşec este de 40%!).
> Folosirea de spermicide locale: asigură distrugerea spermatozoizilor. Circa 5% eşecuri. Spermicidele trebuie puse cam cu 20 de minute īnaintea raportului sexual.
> Metoda Ogino-Knaus (a perioadelor de abstinenţă): se baza pe nişte calcule hazardate, care au permis venirea pe lume a multor copii! īn realitate, īn ciclul feminin calculele sīnt tot atīt de nesigure ca īn meteorologie. Aşa se explică eşecul acestei metode, care considera că ovulaţia ar avea loc sistematic īntr-o anume zi (rata de eşec : 15-30%).
O piesă īn patru acte
