Pe masura ce o persoana inainteaza in varsta, are Ioc o diminuare generala a eficientei sale fizice. Cu toate acestea, in lipsa bolilor, modificarile naturale care determina aceasta diminuare apar treptat si nu proaca neaparat disconfort.
Cuprins:
ModificĂri fizice |
sus  |
Modificările fizice, descrise în diagramă ( în stânga) sunt următoarele:
a. De la vârsta de 25 de ani începe o continuă pierdere de celule nervoase ( neuroni ) din creier şi din zona spinală. Acestea nu mai pot fi înlocuite.
b. Cu vârsta, scheletul, mai ales al femeilor, devine mai moale, mai fragil, pe măsură ce oasele pierd calciu.
c. Calciul tinde să se depoziteze în alte părţi ale corpului - mai ales pe pereţii arterelor şi pe cartilagii, provocând pierderea elasticităţii. Un alt efect poate fi diminuarea capacităţii pulmonare.
d. Foarte probabilă este şi apariţia arterosclerozei - adică îngustarea şi rigidizarea arterelor. Acest lucru este cauza apariţiei hipertensiunii. Viteza sângelui creşte de asemenea, deşi nu excesiv.
e. Când arteroscleroza se combină cu aleromatoza (depuneri de grăsime pe pereţii interiori ai arterelor) afecţiunea care rezultă se numeşte ateroscleroză.
f. Disfuncţionalităţile sistemului vascular accelerează degradarea ţesuturilor, datorită nealimentării corespunzătoare cu sânge, şi oxigen. Sunt afectate mai ales inima şi creierul.
g. O dată cu înaintarea în vârstă, cele mai multe dintre organele interne - cum sunt ficatul, inima şi rinichii - îşi micşorează dimensiunile, şi deci, funcţiile. Aceasta se reflectă în reducerea ratei metabolismului bazai (adică, energia produsă de organism în stare de maxim repaus). Aceasta înseamnă că energia produsă de corpul unei persoane mai în vârstă este în medie cu 2 F (1,1 F ) mai mică decât la 25 de ani.
h. Deteriorarea discurilor intervertebrale duce la o scădere a lungimii coloanei vertebrale.
i. Schimbările hormonale din timpul menopauzei înseamnă că femeia nu mai poate avea copii, iar în anii care urmează, uterul ei se micşorează la aproximativ o treime din forma iniţială.
j. Muşchii îşi pierd mult din forţă, formă şi mărime. De asemenea şi articulaţiile. Aceasta, combinată cu degradarea sistemului nervos duc la pierderea uşurinţei şi a siguranţei în deplasare.
k. Se pot înregistra de asemenea diminuări ale capacităţilor auditive şi vizuale.
MODIFICAREA ABILITĂŢILOR
Se pot compara abilităţile fizice ale unei femei de 75 de ani cu abilităţile aceleaşi femei în perioada de maximă formă fizică de obicei considerată undeva între 20 şi 30 de ani. Elemente ca, coeficienţa în muncă sau îndemânarea manuală arată declinul. Unele dintre acestea chiar se diminuează la jumătate în jurul vârstei de 75 de ani. în sprijinul acestor modificări este şi diminuarea eficienţei proceselor metabolice (de exemplu, circulaţia sanguină şi asimilarea oxigenului) şi diminuarea dimensiunilor organelor interne. Gradul modificărilor poate fi între un declin de 10 % (viteza impulsurilor nervoase ) şi unul de 60 % (numărul papilelor gustative).
MODIFICĂRI ALE ÎNFĂŢIŞĂRII
Multe dintre modificările care au loc în interiorul corpului o dată cu înaintarea în vârstă se reflectă şi în modificările externe (vezi desenul din dreapta).
a. Alterările esenţiale sunt date de redistribuirea grăsimilor în organism. în a doua jumătate a vieţii, mai ales după menopauză, grăsimile de pe sâni dispar (dându-le un aspect ofilit) şi de pe faţă (accentuând ridurile). Straturi noi de grăsime apar în schimb în jurul bărbiei, a taliei, pe şolduri şi pe fesă.
b. în acelaşi timp, pielea de pe întreg corpul tinde să devină mai uscată. îşi pierde din elasticitate şi poate crăpa uşor iarna. Tenul uscat provoacă de fapt încă de la o vârstă mijlocie apariţia ridurilor. Fragilitatea vaselor capilare de sub piele poate de asemenea facilita vulnerabilitatea pielii.
c. Părul este şi el afectat de procesul de îmbătrînire. încărunţirea este cauzată de diminuarea secreţiei de pigment natural. Pentru unii acest proces începe foarte devreme, în timp ce alţii păstrează culoarea naturală a părului până la vârste înaintate. Apariţia cheliei este de obicei o problemă masculină, dar multe femei observă că părul lor se împuţinează, de asemenea. Totuşi, părul facial este mai evident la multe dintre femei.
d. Trăsăturile feţei se schimbă nu numai din cauza pierderii stratului de grăsime, dar şi datorită atrofierii oaselor faciale, mai ales a oaselor maxilarului (care fac dantura să devină incomodă). Ochii îşi pierd strălucirea din cauza unui inel opac ce apare în jurul irişilor (acest lucru nu are legătură cu vederea) şi se poate înregistra şi o retragere a gingiilor.
e. Modificările în ce priveşte forţa muşchilor şi a vertebrelor pot determina căderea feselor şi stomacului.
f. Unele încheieturi - mai ales ale mâinilor, genunchilor şi şoldurilor - încep să se lărgească. Temporar pot apărea umflături mici, dureroase pe lângă încheieturi, dar acestea sunt rare.
g. Pete roşii pot apărea pe dosul palmelor şi braţelor, datorită ruperii vaselor mici de sânge.
h. Apare frecvent tremurul mâinilor.
i. Pe picioare apar foarte des bătături, noduri şi excrescenţe dure, groase, încarnate la unghiile de Ia picioare.
în timp ce multe dintre aceste modificări sunt dificil de înlăturat, dacă nu chiar imposibil, multe dintre ele pot fi diminuate printr-o dietă adecvată, un uşor program de întreţinere, sau < un procedeu mai controversat - printr-un tratament hormonal, (vezi pagina 383).
Modificari afective |
sus |
IMAGINEA DESPRE SINE
Unele schimbări în temperamentul şi comportamentul oamenilor în vârstă sunt inevitabile. Dar este uneori greu de stabilit dacă ele sunt date de o depreciere nervoasă sau mentală, deoarece ele pot fi date de situaţia fizică, psihologică şi socială a femeii. Diminuarea abilităţilor.eficienţei fizice poate implica situaţia de a fi îngrijită de altcineva. încetarea lucrului, izolarea dată de îndepărtarea familiei, dispariţia contactelor profesionale, moartea soţului / soţiei şi prietenilor - toate acestea pot afecta capacitatea de autoapreciere şi pot duce la depresie. Desigur, sunt o mulţime de oameni vârstnici care îşi păstrează viu interesul pentru multe lucruri şi sunt mai activi ca niciodată, dar pentru unii este dificil, fie din cauza lipsei de bani, fie din cauza singurătăţii, incapacităţii fizice şi lipsei stimulării mentale. Ritmul schimbărilor din societatea modernă accentuează dezorientarea vârstnicilor, iar felul de viaţă din unele familii nu-i prea ajută pe cei bătrâni. Efectele acestor lucruri sunt deseori apatia, neatenţia, resentimentele, alcoolismul şi o stagnare mentală, ceea ce ceilalţi califică drept senilitate inevitabilă.
Dintr-un punct de vedere pozitiv însă, retragerea vremelnică, o îngrijire mai atentă a sănătăţii, o organizare potrivită a căminului, pot transforma senectutea într-o vârstă a unor noi oportunităţi şi experienţe. Evident, această situaţie de dorit este mai accesibilă cuplurilor în care ambii membri beneficiază de o sănătate satisfăcătoare şi de mijloace financiare. Singurătatea este cel mai mare duşman al omului în vârstă.
ÎMBĂTRÎNIREA CREIERULUI
0 dată cu îmbătrînirea, memoria, gândirea şi funcţiile mentale complexe îşi diminuează ritmul şi capacitatea. Ocazional, individul poate trece prin aşa-numita a doua copilărie, păstrându-şi doar reflexele de bază, mâncatul, mersul şi tuşitul. Lobii frontali ai creierului - partea care se deteriorează mai întâi - au mai puţin de a face cu inteligenţa şi intelectul cât cu personalitatea, interesul pentru viaţă, deliberarea şi consideraţia. Inhibiţiile sociale sunt deseori îndepărtate şi persoana devine tot mai egoistă, nepoliticoasă, încăpăţânată şi emotivă.
TULBURĂRI MENTALE
In jur de 10 % din oamenii de peste 65 de ani manifestă simptomele unor tulburări mentale. Astfel de tulburări date de înaintarea în vârstă au fost la început calificate nediferenţiat sub numele de senilitate - pierderea facultăţilor mintale o dată cu vârsta. Cu toate acestea astăzi se diferenţiază mai multe afecţiuni.
Interesant este faptul că, de exemplu, în cazul demenţei se consideră că o deficienţă nutriţională (în special, acidul folie sau vitamina C) poate constitui cauza bolii. Starea bruscă de confuzie poate fi determinată de hipotermie (vezi p. 391), de schimbarea neaşteptată a mediului sau de o uşoară congestie.
CONFUZIA ACUTA
Aceasta este una dintre cele mai obişnuite afecţiuni la oamenii în vârstă. Este o tulburare a creierului dată de o boală fizică a altui organ şi mai este cunoscută sub numele de sindromul cerebral acut. împrejurările ciudate sau alţi factori psihologici îşi pot aduce contribuţia. Simptomele sunt confuzia, delirul şi dezorientarea în timp şi în spaţiu. Percepţia este atrofiată, iar bolnavul este speriat, deseori reacţionând violent Ia situaţii total greşit interpretate de el. Vorbirea devine incoerentă şi dezlânată. Recuperarea depinde de starea mentală anterioară şi de cauza iniţială a bolii, dar recuperarea completă este foarte rară.
DEPRESIA
Aceasta este o boală mintală, dar un rol important în apariţia ei îl are deprecierea nervoasă organică. Caracteristica acestei boli este un sentiment acut al tristeţii, al neadaptării, anxietatea, apatia, vinovăţia şi teama. Poate fi declanşată de factori interni ( depresii endogene ) sau de factori externi cum ar fi descoperirea unei boli incurabile (depresia reactivă ).
DEMENŢA SENILĂ
Este tulburarea care se leagă în modul cel mai direct de procesul lent al pierderii celulelor nervoase. De obicei se observă între vârsta de 70 şi 80 de ani şi afectează în primul rînd memoria. Procesul începe mai întâi cu memoria imediată, recentă şi evoluează chiar până la punctul în care pacientul îşi uită tote relaţiile şi chiar propriul nume. Această uitare îl face incapabil să se îngrijească singur şi necesită o tot mai mare atenţie pe măsură ce trece timpul.
Dezorientarea în timp şi spaţiu poate de asemenea să apară. Afectivitatea se deteriorează şi se dezvoltă o tot mai mare desconsiderare pentru persoanele din jur. De obicei, boala nu este acceptată de pacient şi acesta este unul dintre motivele pentru care ajutorul este uneori respins.
BOALA LUI ALZHEIMER
Această boală este cea mai obişnuită formă de demenţă despre care se crede că este, în parte, ereditară, dar a cărei cauză reală nu se cunoaşte încă. Totuşi, recent s-a descoperit o formă ciudată de proteină în creierul celor care suferă de această boală. Gena care o controlează a fost localizată în cromozomul 21. Poate fi pusă în legătură însă şi cu un virus sau cu toxicitatea mediului.
DEMENŢA ARTEROSCLEROTICĂ
Această afecţiune este de asemenea datorată morţii celulelor creierului, deşi în acest caz celulele mor datorită blocajului arterial şi, dec.i a nealimentării cu sânge. Declanşarea poate fi treptată sau poate surveni brusc după o congestie puternică. în ambele cazuri, efectele asupra persoanelor în vârstă sunt ireversibile. Deoarece deteriorarea cerebrală cuprinde numai zona afectată, datele de bază ale personalităţii pot rămâne în stare mult mai bună decât în cazul demenţei senile. De regulă, persoana în cauză este mult mai conştientă de afecţiunea ei, chiar dacă acest lucru poate provoca stări depresive şi de teamă.
Imbatranire si boala |
sus |
Îmbătrânirea reduce eficienţa organismului făcandu-1 foarte vulnerabil şi predispus disfuncţionalităţilor. Organismul este la fel de expus afecţiunilor comune, dar rezistenţa lui, capacitatea de apărare şi de recuperare sunt mult diminuate. De pildă, afecţiuni ale inimiii şi cele respiratorii apar mult mai frecvent şi cu mai mare intensitate, leziunile pielii sunt mai vulnerabile la infecţii, iar fracturile sunt mult mai dificil de vindecat. Foarte probabilă este şi apariţia cancerului. In plus, deterioarea organismului şi a funcţiilor acestuia produce o serie de afecţiuni foarte rar întâlnite la tineri.
TULBURĂRI NERVOASE
Sistemul nervos al unei persoane vârstnice degenerează mai uşor, o dată ce celulele nervoase nu mai pot fi înlocuite. De asemenea, cei vârstnici sunt mai predispuşi la congestii şi mai expuşi la căderi care le pot afecta coloana vertebrală sau creierul. Toate acestea afectează mobilitatea şi capacităţile auditive, vizuale, gândirea şi exprimarea.
Destul de frecvent apare la acesată vârstă şi Parkinson-ul deşi mai puţin frecvent la femei decât la bărbaţi. Este determinat de degenerarea celulelor nervoase dintr-o parte a creierului, de obicei rezultatul aterosclerozei. Se manifestă prin tremurături şi rigiditate musculară, şi deseori începe la o mână şi apoi se extinde şi în alte părţi ale corpului. Rigiditatea corpului implică întreaga mobilitate, de la cea facială la locomoţie aducând un disconfort crescând pe măsura ce boala progresează. Tratamentul include medicaţie, exerciţii fizice, fizioterapie şi chiar o intervenţie chirurgicală.
LIPSĂ DE CONTROL SFINCTERIAN
Incapacitatea dea controla funcţionarea vezicii urinare şi a intestinelor este determinată de obicei de infecţia căilor urinare sau de afecţiuni ale nervilor corespunzători. Atrofierea sau prolapsul muşchilor poate constitui o altă cauză. La bătrâneţe, femeia poate să nu mai conştientizeze funcţionarea vezicii, controlul dispărând în final, urinarea producându-se la întâmplare. Mobilitatea redusă, insecuritatea emoţională, stresul abdominal (cauzat de râs, tuse sau de ridicarea unor greutăţi) facilitează scăparea de sub control al acestui fenomen.
Necontrolarea defecaţiei este deseori cauzată de acumularea în rect a unei mase de fecale prea mare pentru a putea trece şi a fi eliminată. Această masă acţionează atunci ca o supapă rotundă, pe lângă care scapă continuu fecalele proaspete. Necontrolarea poate fi determinată şi de diaree, dar poate apărea şi în cazul gastro-enteritei sau prolapsului rectal când pereţii rectului cedează datorită suprasolicitării.
Pentru bătrâni care întâmpină dificultăţi în a ajunge la toaletă în timp util se poate utiliza un recipient mobil sau o ploscă.
Poate fi utilă purtarea unor fuste sau a unor pantaloni uşor de manevrat. Tampoane (scutece) speciale detaşabile sunt de asemenea disponibile, iar un doctor poate adăuga şi alte sfaturi care pot face mai uşoară viaţa atât a bolnavului, cât şi a celui care-l îngrijeşte.
HIPOTERMIA
Această foarte gravă afecţiune se declasează atunci când temperatura corpului scade sub 35 °C şi afectează mai ales persoanele în vârstă care nu-şi pot permite o hrană adecvată sau un adăpost destul de cald în timpul iernii. Bolnavul devine tot apatic şi letargic, iar sub 32_°C de obicei întră în comă.
în aceste cazuri nu trebuie procedat la o încălzire directă. Trebuie să încălzim camera în care se află bolnavul şi apoi să-1 Măsurăm în pături pentru a preîntîmpina pierderile de căldură de aici încolo. Din păcate, mortalitatea la cei bătrâni datorită hipotermiei poate creşte în timpul iernii cu 30-40% în comparaţie cu vara. Cu cât este iarna mai grea, cu atât mai mari sunt riscurile. Boala poate începe să se manifeste chiar la categorii de vârstă cuprinse între 50-54 de ani, devenind mai marcantă la peste 60 de ani.
AFECŢIUNI ALE COLOANEI
Hernia de disc este termenul cunoscut pentru prolapsul discurilor" intervertebrale. Coloana este alcătuită dintr-un şir de oase (vertebrele) separate de discuri cartilaginoase care funcţionează ca nişte amortizoare ale şocurilor. (Discul este alcătuit în interior dintr-un ţesut spongios, dar elastic şi învelit la exterior într-un ţesut dur, fibros. In cazul prolapsului, unul dintre aceste discuri din partea de jos a coloanei iese de la locul lui, afectând mobilitatea şi exercitând o presiune foarte durerose asupra nervilor spinali. Spondiloza cervicală afectează partea de sus a coloanei vertebrale printr-o degenerare ce duce la scurtarea gâtului, ceea ce forţează alimentarea cu sânge a coloanei şi creierului. Presiunea se exercită şi asupra nervilor coloanei deci funcţionarea ei, cât şi a celorlalţi nervi conectaţi la ea este afectată.
AfecŢiuni ale articulaŢiilor |
sus |
Deterioarea articulaţiilor este dată mai ales de tracasările zilnice, dar unele leziuni pot accelera îmbolnăvirea acestora.
Osteoartrita îi afectează pe cei mai mulţi oameni care au peste 60 de ani, deşi apare mai puţin la femei decât la bărbaţi. îşi are originea în pierderea elasticităţii cartilagiului de Ia articulaţie. Cartilagiul se rupe când articulaţia se mişcă, iar bucăţi din acesta pot să se depună chiar în articulaţie. Aceste depuneri pot creşte, se pot calcifia, ducând la creşterea disconfortului. Osul de la încheietură se durifică, pot apărea chisturi cu pinteni osoşi în jurul articulaţiei.
Cele mai afectate sunt şoldul, genunchii şi mâinile. Procesul este ireversibil, dar poate fi încetinit prin uşoare exerciţii fizice efectuate regulat, pentru degajarea articulaţiei şi întărirea muşchilor.
Se poate recurge la intervenţii chirurgicale pentru a înlocui o articulaţie foarte grav deteriorată, de exemplu, la şold, cu una artificială.
Artrita reumatoidă începe să se manifeste de obicei la vârste mijlocii, dar se agravează cu timpul. Afectează mai mult femeile decât bărbaţii. Ţesuturile articulaţiei se îngroaşă, astfel cartilagiul se ulcerează şi chiar se distruge. E vorba aici de o hiperproducţie de ţesuturi de legătură, iar în final articulaţia este pur şi simplu înghiţită şi se poate solidifica de tot.
Muşchii se atrofiază prin nefolosirea lor. Principala formă de tratament constă în exerciţii fizice şi repausul în cazurile mai grave. Medicamentul numit cortizon creează multe probleme, deşi unora le face bine temporar. Se pot utiliza multe alte medicamente, însă boala nu este curabilă.
Contracţiile sunt deformări ale articulaţiilor date de scurtarea (contracţia) muşchilor şi ligamentelor din jur. Cauzele sunt tulburările artritice sau neurologice sau pur şi simplu inactivitatea prelungită. Dacă nu este tratată această afecţiune se permanentizează şi produce o severă incapacitate fizică. Tratamentul cuprinde medicamente pentru relaxarea musculară precum şi tratamente fizice.
Osteoporoza este porozitatea crescută a oaselor, de obicei din cauze necunoscute, dar uneori datorată unei deficienţe severe de calciu. O altă cauză poate fi modificarea hormonală de după menopauză, iar în acest caz se poate preveni printr-o terapie de înlocuire hormonală, precum şi printr-o alimentaţie mult bogată în calciu. Exerciţiile fizice ajută la absorbirea acestuia.
Scheletul devine fragil şi mai vulnerabil la fracturi. Cel mai adesea sunt afectate vertebrele. Ele pot ceda pe măsură ce devin mai slabe, şi o dată ce ele pierd din greutate şi îşi modifică dimensiunile, discurile intervertebrale se extind producând o tot mai mare curbare a coloanei. Afecţiunea poate fi contracarată printr-o imobilizare indelungată la pat. Această boală este mai obişnuită la femei decât la bărbaţi.
Cocoaşa lui Dowager
Aceasta apare în principal Ia femeile de peste 60 de ani, dar poate debuta mai devreme şi se spune că este rezultatul osteoporozei, când apare o curbare a vertebrelor superioare ale coloanei. Este de cinci ori mai răspândită în rândul femeilor decât în rândul bărbaţilor.
Deficienţe fizice de obicei ignorate la bătrâneţe
Imaginea alăturată arată estimativ problemele medicale nerecunoscute ale celor din jurul vârstei de 65 de ani şi peste, într-o ţară dezvoltată, tipică. De exemplu, 34% din persoanele chestionate au probleme pe care le neglijează, cu picioarele.
a. deficienţe vizuale 19%
b. defecte de auz 21%
c. lipsa dinţilor 15%
d. arteroscleroză 27%
e. osteoartritâ 14%
f. boli genito-urinare 14%
g. varice 13%
h. afecţiuni ale picioarelor 34%
ModificĂri fizice
