Tromboza venoasa profunda se traduce etiopa-togenic prin triada lui Virchow: hipercoagulabilitate, staza, leziune locala a intimei venoase. La acestea se mai adauga ca factori de risc: constitutie (obezitate, sarcina), imobilizarea, operatii pe abdomenul inferior, pelvis, factori patologici (boala ricoasa, neoplazii, diabet, boli cardiosculare in antecedente). Actul chirurgical duce la deshidratare, la cresterea scozitatii si a coagulabilitatii sangelui.
Localizarea cea mai frecventa a trombozelor este la
venele de la nivelul moletului, apoi la venele din
pelvis si mai rar la vena ca inferioara. O caracteristica este tendinta de extindere a trombului in sens proximal.
Clinic boala debuteaza postoperator precoce sau tardiv, cu dureri in molet, senzatie de greutate a membrului inferior, de obicei unilateral. Bolnavul devine subfebril, cu puls accelerat (Mahler). La palpare, moletul este sensibil pe traiectul venos, mai dureros la flexia tara, gamba este tensionata, cu tesuturi edematiate. Mai dificil este de diagnosticat o flebo
tromboza in spatiul pelvin, semnele locale aparand mai tarziu, prin marirea in volum, dureroasa, a membrului inferior.
Explorarea paraclinica ideala ar fi flebografia, care pune in evidenta si localizeaza trombul, dar, in faza acuta poate agra fenomenul de tromboza.
Atitudinea terapeutica. Profilaxia este etapa cea mai importanta in eluarea factorilor de risc si aplicarea masurilor preventive intra- si postoperatorii. Drenajul postural, evitarea compresiilor la gambe, ciorapul elastic, temperatura ambianta sunt gesturi simple dar foarte eficace, ce pot fi continuate si postoperator. Mobilizarea precoce,
gimnastica in pat, masajele zilnice ale membrelor la bolnavii imobili sunt la fel de benefice. Tratamentul anticoagulant, in doze profilactice, cunoaste astazi numeroase oferte medicamentoase (clasic se foloseste heparinoterapia in injectii subcutane, de 5000 u. la 8 sau la 12 ore). in faza de debut se aplica analgezia si se asigura o pozitie inalta a gambei, pentru drenaj venos. in paralel se incepe tratamentul anticoagulant in doze terapeutice. Heparinoterapia, dupa o doza de atac de 10 000 u. intravenos se continua cu perfuzie intravenoasa continua de 30 000 u. pe zi, sau aceeasi cantitate in doze fractionate, de pilda la 4 ore, in functie de experienta si protocoalele folosite in fiecare serviciu, in cazurile cu evolutie buna se vor asocia si deritii dicumarinici orali, urmand ca dupa 48 de ore de asociere sa se elueze continuarea tratamentului exclusiv oral, pe durata conlescentei.
Complicatia tardi este sindromul posttrom-botic, prin care boala poate evolua trenant, pe un fond recidint, devenind uneori chiar inlidanta.