Fiecare dintre disfunctiile discutate in acest modul produce o afectiune caracteristica a mersului. Daca examinarea neurologica este normala, cu exceptia mersului anormal, diagnosticul poate fi dificil chiar pentru un clinician cu experienta.
Mersul hemiparetic caracterizeaza hemipareza spastica. in forma ei cea mai severa, o pozitie anormala a membrelor este produsa de spasticitate. Umarul este in adductie si rotatie interna, cu flexia cotului, incheieturii mainii si degetelor si cu extensia soldului, genunchiului si gleznei. Balansarea inainte a piciorului spastic in timpul mersului necesita abductia si circumductia soldului, frecvent cu aplecarea contralaterala a trunchiului. in forma cea mai usoara, bratul afectat este tinut in pozitie normala, dar se balanseaza mai putin decat bratul normal. Piciorul afectat este mai putin flectat decat piciorul normal in timpul balansului inainte si este mai mult rotat extern. Un mers hemiparetic este un semn rezidual frecvent al unui accident vascular (modulul 366).
Mersul paraparetic este un tip de mers in care ambele picioare sunt miscate intr-o maniera inceata, rigida cu circum-ductie, asemanator miscarii picioarelor din mersul hemiparetic. La multi pacienti, picioarele tind sa se incruciseze cu fiecare balansare in fata ("forfecare\"). Un mers paraparetic este un semn frecvent de boala a maduvei spinarii (modulul 373) si de asemenea apare in paralizia cerebrala.
Mersul stepat este produs de afectarea dorsoflexiei gleznei. Din cauza caderii partiale sau complete a piciorului, membrul inferior trebuie ridicat mai sus decat de obicei pentru a eta prinderea halu-celui pe podea in timpul balansarii in fata a membrului inferior. Daca este unilateral, mersul stepat este de obicei datorat radiculopatiei L5, neuropatiei sciatice sau neuropatiei peroneale (modulul 381). Daca este bilateral, este rezultatul obisnuit al unei polineuropatii distale sau poliradiculopatii lombo-sacrate (modulul 381).
Mersul leganat rezulta din slabiciunea proximala a membrului inferior, foarte frecvent avand drept cauza
miopatia (modulul 383), dar ocazional si boala jonctiunii neuromusculare (modulul 382) sau o atrofie musculara spinala simetrica proximala (modulul 370). Din cauza afectarii flexiei soldului, trunchiul este inclinat departe de piciorul care este miscat pentru a ridica soldul si asigura o distanta suplimentara intre picior si podea, si pelsul este rotat in fata pentru a ajuta miscarea inainte a piciorului. intrucat slabiciunea centurii pelene este de obicei bilaterala, ridicarea si rotatia pelsului alterneaza dintr-o parte in alta, dand mersului aspectul de leganat.
Mersulparkinsonian este caracterizat de o aplecare inainte, cu flexia modesta a soldurilor si genunchilor. Bratele sunt flectate la nivelul coatelor si aduse la nivelul umerilor, adesea cu un tremor de pronatie-supinatie de repaus de 4 pana la 6 Hz, dar efectueaza putine alte miscari, chiar in timpul mersului. Mersul este initiat incet prin aplecare inainte si mentinut cu pasi scurti rapizi, in timp ce picioarele sunt tarsite de-a lungul podelei. Pasul tinde sa se accelereze pe masura ce partea superioara a corpului se inclina mai mult inaintea picioarelor, fie ca miscarea este inainte (propulsie) sau inapoi (retropulsie). Insilitatea posturala duce la caderi (modulul 368).
Mersul apraxic rezulta din boala de lob frontal bilateral, cu afectarea capacitatii de a ifica si executa miscari secventiale. Acest mers seamana in mod superficial cu cel din parkinsonism, prin aceea ca postura este inclinata si toti pasii facuti sunt scurti si tarsiti. Totusi, initierea si mentinerea mersului sunt afectate intr-o maniera diferita. Fiecare miscare ce este necesara mersului poate fi realizata de obicei, daca este testata izolat in timp ce pacientul sta jos sau este intins. Totusi, atunci cand pacientul este rugat sa faca un pas in fata in timp ce sta in picioare, apare adesea o pauza lunga inaintea oricarei incercari de a flecta soldul si a inainta. Mai mult, odata ce mersul este initiat, el nu este mentinut, chiar intr-o maniera anormala, accelerata. Mai degraba, dupa ce sunt facuti unul sau mai multi pasi, mersul este oprit pentru cateva secunde sau mai mult. Acest proces este apoi repetat. Acest mers este de obicei insotit de
dementa (modulul 367).
Mersul coreoatetozic este caracterizat printr-o miscare intermitenta, neregulata care intrerupe fluxul linistit al unui mers normal. Miscarile de flexie sau extensie ale soldului sunt obisnuite si de neprevazut, dar observate ca o clatinare pelca (modulul 368).
Mersul cerebelos ataxie este o afectiune a mersului cu baza larga, in care teza si lungimea pasului variaza neregulat de la pas la pas. In boala cerebeloasa mijlocie, ca la alcoolici (modulul 380), postura este verticala, dar picioarele sunt separate; ataxia de membru inferior este de asemenea prezenta in mod obisnuit. Asumarea unei anumite posturi sau o modificare a pozitiei poate cauza insilitate, totusi echilibrul poate fi mentinut bine de obicei cu ochii deschisi sau inchisi. Mersul poate fi rapid, dar cadenta este neregulata. Desi pacientii de obicei nu au incredere in silitatea mersului lor, un sprijin minim este adesea necesar pentru siguranta. in boala emisferelor cerebeloase, ataxia membrelor si nistagmusul sunt de obicei si ele prezente (modulul 369).
Mersul senzorial ataxie poate semana cu mersul cerebelos, cu pozitia lui cu baza larga si cu dificultate in schimbarea pozitiei. Totusi, desi echilibrul poate fi mentinut cu ochii deschisi, pierderea aferentelor zuale prin inchiderea ochilor determina pierderea rapida a echilibrului cu o cadere (semn Romberg pozitiv), daca medicul nu il ajuta pe pacient.
Mersul vestibular este acela in care pacientul tinde in mod constant sa cada intr-o parte, fie ca merge fie ca sta. Examinarea nerlor cranieni demonstreaza un edent nistagmus asimetric. Posibilitatile ataxiei senzoriale unilaterale si hemiparezei sunt excluse prin semnele proprioceptitatii si puterii normale (modulul 372).
