Epidemiologie
Infectia cu HTLV-l este transmisa in cel putin trei moduri: de la mama la copil, in special prin
laptele de mama; prin activitatea sexuala, mai frecvent de la barbat la femeie; si prin sange - respectiv, prin transfuzii sau ace contaminate. Cel mai frecvent, virusul este transmis perinatal. in atie cu HIV, care poate fi transmis sub forma ce nu necesita contact celular, HTLV-l este mai putin infectios si transmiterea lui necesita de obicei contact celula - celula.
HTLV-l este endemic in sus-vestul Japoniei si Okinawa, unde sunt infectate mai mult de 1 milion de persoane. Anticorpii impotri HTLV-l sunt prezenti in serul a mai mult de 35 la suta din locuitorii Okinawei, 10 la suta din locuitorii insulei japoneze Kyushu si la mai putin de 1 la suta din persoanele ce locuiesc in regiunile neendemice ale Japoniei. in ciuda acestei prelente inalte a infectiei, in aceasta zona sunt diagnosticate anual numai aproximativ 500 de cazuri de LTA. Alte aglomerari ale infectiei au fost notate in alte regiuni din Orient, cum ar fi: Taiwanul, bazinul Caraibelor inclusiv nord-estul Americii de Sud; Africa Centrala; Italia; Israel; zona Arctica; partea de sud-est a Statelor Unite.
Desi studiile epidemiologice initiale indicau o seroprelenta in crestere a HTLV-I in randul persoanelor ce folosesc
droguri injecile, cercetari mai recente, care au folosit tehnici serologice de confirmare ce puteau intr-ader sa faca distinctia intre HTLV-I si HTLV-II, au aratat ca majoritatea infectinlor cu HTLV din randul celor ce folosesc
droguri injecile se datoreaza, de fapt, lui HTLV-II ( mai jos). Dezvoltarea LTA este rara in randul persoanelor infectate prin deriti de sange; in orice caz, aproximativ 20 la suta din pacientii cu MAH dobandesc virusul HTLV-I din sangele contaminat.
O mielopatie progresi spastica sau ataxica care se dezvolta la un individ HTLV-I pozitiv (respectiv, care are
anticorpi serici impotri HTLV-I) este probabil sa se datoreze infectiei directe cu virus a sistemului nervos; o boala similara poate rezulta din infectia cu HIV sau HTLV-II. in cazuri rare, pacientii cu MAH sunt seronegativi, dar au in lichidul cefalorahidian (LCR) anticorpi detecili impotri HTLV-I.
Riscul cumulativ de-a lungul vietii de a dezvolta LTA este de 2-5 la suta in randul pacientilor infectati cu HTLV-I; pentru MAH se preconizeaza un risc similar. Distributia celor doua boli se suprapune partial cu distributia HTLV-I, mai mult de 95 la suta din pacientii afectati prezentand do serologice ale infectiei cu HTLV-I. Perioada de latenta intre infectie si aparitia bolii este de 20-30 ani pentru LTA. Pentru MAH, perioada medie de latenta este de 3,3 ani; interlul este de obicei mai scurt (un caz a aparut intr-un interl de 4 luni de la o transfuzie contaminata), dar, de asemenea poate fi lung de 20-30 de ani.
