Analiza moleculara a unor variate tulpini izolate de HIV arata existenta de variatii in multe portiuni ale genomului viral. De exemplu, secventele de codificare pentru proteina anvelopei
virale pot diferi doar intr-un procent mic sau prin mai mult de 50 de procente. Procentul diferentelor actuale intre secventele proteinelor de anvelopa poate fi chiar mai mare. Aceste modificari tind sa se grupeze in regiuni hipervariabile. O asemenea regiune, V3, este tinta anticorpilor neutralizanti si contine situsuri de recunoastere pentru raspunsurile celulelor T. Variabilitatea in aceasta regiune se datoreaza probabil presiunii selective din partea sistemului imun al gazdei. Variabilitatea extraordinara a lui HIV-l contrasteaza puternic cu relativa silitate genetica a lui HTLV-I si HTLV-II. Pe baza acestei heterogenitati moleculare, izolatele virale HIV-l au fost categorisite in doua grupe: grupul M, care este responsabil de majoritatea infectiilor din lume, si grupul O, care este un grup izolat, relativ rar, ce se gaseste curent in Camerun, Gabon si Franta. Grupul M cuprinde opt subtipuri secventiale sau clade, denumite de la A la H. Virusurile din subtipul A sunt cele mai frecvente in lume, in timp ce virusurile din subtipul B se gasesc doar in Statele Unite. Analiza si distributia arborelui filogenetic a variatelor subtipuri de HIV-l la nivelul globului sunt discutate in modulul 308.
EPIDEMIOLOGIE HIbr />
EPIDEMIOLOGIE HIV se raspandeste prin contact sexual, sange sau derivati de sange, echipament de injectare contaminat, intrapartum si contact perinatal mama-copil si prin hranire la san (modulul 308). HIV a determinat o pandemie globala, cu un numar de indivizi infectati estimat la aproximativ 20 milioane la nivel mondial in 1996. Modul predominant de transmitere in lume - deosebit de frecvent in tarile in curs de dezvoltare - este prin contact heterosexual cu o persoana infectata. Desi transmiterea heterosexuala creste in frecventa in tarile dezvoltate, contactul homosexual si folosirea de
droguri injecile raman modurile principale de transmitere in Statele Unite. Transmiterea intrapartum/perinatala de la mama la fat sau la
sugar este o sursa majora de infectie in tarile in curs de dezvoltare si devine tot mai importanta in tarile dezvoltate, pe masura ce rata raspandirii heterosexuale creste.
HIV-l este agentul predominant al infectiei cu HIV la nivel global. HIV-2 este frecvent in Africa de Vest; mai mult, prezenta acestuia a fost dovedita acum in alte regiuni ale Africii, precum si in Europa de Vest, America de Sud (in special Brazilia) si - intr-o masura mult mai mica - in Canada si Statele Unite.
BOLI ASOCIATE Boala determinata de HIV se caracterizeaza printr-o imunodeficienta progresiva, asociata cu depletia cantitativa si defecte calitative ale celulelor T CD4+. Boala avansata se refera la sindromul imunodeficientei dobandite sau SIDA.
Cand numarul de celule T CD4+ scade sub un nivel critic, de obicei 200/ liL, indivizii afectati devin foarte susceptibili la un numar de infectii oportuniste si neoplasme. Aceste afectiuni sunt definitorii pentru SIDA; scaderea celulelor T CD4+ la < 200/ liL, chiar daca individul este asimptomatic, tot constituie un diagnostic de SIDA. ativ cu HIV-l, despre HIV-2 se crede ca ar determina o boala care este mai indolenta si care evolueaza spre stadii mai avansate intr-o perioada mai lunga. HIV-l determina o boala neurologica la o mare parte din pacienti. Aceasta forma de boala se poate manifesta sub forma complexului de
dementa al SIDA, meningitei aseptice, mielopatiei, nevritei periferice si/sau miopatiei. Un numar de anomalii cu specificitate de organ sunt, de asemenea, asociate cu infectia cu HIbr />
