HIV-l SI HIV-2 sunt membri ai subfamiliei lentirus a Retroridaelor si sunt singurele lentirusuri despre care se stie ca ar infecta oamenii. Lentirusurile actioneaza incet in atie cu rusurile care determina infectii acute (de ex. rusul gripal), dar nu in atie cu alte retrorusuri. Trasaturile infectiei primare acute cu HIV se aseamana cu cele ale infectiilor acute mai clasice. Cronicitatea caracteristica a bolii determinate de HIV se potriveste cu denumirea de lentirus. HIV este discutat in detalii considerabile in modulul 308. Urmatoarea discutie scurta se concentreaza pe acele aspecte ale HIV care il deosebesc de alte retrorusuri umane.
BIOLOGIE SI BIOLOGIE MOLECULARA
Spre deosebire de HTLV-I si HTLV-II, care sunt rusuri oncogenice ce transforma celulele din culturi, HIV-l si HIV-2 au efect citopatic in cultura. Receptorul primar pentru HIV este molecula CD4, care este prezenta predominant pe suprafata unei subgrupe de limfocite T, dar si pe monocite. Aceste doua tipuri de celule sunt astfel tinta majora a infectiei cu HIV Si alte tipuri de celule exprima CD4 si sunt susceptibile intr-un grad variabil la infectia cu HIV ( modulul 308) in plus fata de CD4, alte molecule ale suprafetei celulare - la care ne referim ca la coreceptori - functioneaza ca receptori accesori in celulele tinta care exprima CD4. Din acest punct de vedere, s-a demonstrat ca anumite molecule celulare de suprafata, care apartin familiei de receptori cuplati cu proteina transmembranara G sapte, servesc ca si coreceptori pentru diferite tulpini de HIV-l. Molecula denumita fusina este coreceptorul pentru tulpinile de HIV-l cu tropism pentru celulele T (cum este tulpina III B), in timp ce receptorul CCCKR5 pentru |3 chemokine este coreceptorul pentru tulpinile de HIV-l macrofagotrope (cum ar fi tulpina Ba-L) ( modulul 308). Anumiti markeri celulari de suprafata amplifica in mod edent infectia celulelor CD4+ de catre HIV; acestia includ receptorii pentru Fc (FcRs) sau receptorii pentru complement (C). Legarea rusului de catre
anticorpi poate duce la o eficienta crescuta a infectarii celulelor FcR-pozitive, iar formarea de complexe imune din HIV, anticorpi si C poate duce la o eficienta crescuta a infectiei celulelor ce exprima receptori C. inca nu este clar daca FcRs si receptorii C pot media infectia independent de CD4. in sfarsit, anumiti receptori pot functiona ca receptori primari pentru infectia cu HIV a celulelor CD4-. De exemplu, ceramida glicolipid-galactozil (galactocerebrozida, GalC) este un receptor celular de suprafata candidat pentru infectarea celulelor gliale si ale neuroblas-toamelor, care sunt celule CD4-. Odata ce rusul se leaga de celula tinta, fuziunea cu membrana celulara apare prin intermediul moleculei gp41 din anvelopa rala si ARN-ul genomic al HIV este dezvelit si internalizat. Apoi HIV isi continua ciclul de ata dupa cum se arata in ura 192-l.
Exista o mica omologie de secvente intre HIV si HTLV; oricum, aceste rusuri au similaritati importante in alcatuirea genomica. Ambele grupuri au LTR de flancare, precum si genele structurale gag, pol si env. Echivalentii lui HIV pentru genele rex si tax de la HTLV sunt rev si tat. Totusi, HIV poseda, de asemenea cateva gene auxiliare, inclusiv nef, vpr, vpn (doar la HIV-l) si vpx (doar la HIV-2) ( "Structura si ciclul de ata\" de mai jos). LTR de la HIV include secvente reglatorii conventionale, cum ar fi secventele semnal pentru poliadenilare si secventa promotoare TATA. Locurile de legare atat pentru factorii de transcriptie celulari, cat si pentru cei rali au fost silite pe harta genetica la nivelul regiunilor U3 si R din LTR. Au fost descrise trei domenii functionale la nivelul regiunilor U3 si R: (1) un element modulator care include locusurile de legare pentru proteina 1 activatoare (PA-l), factorul nuclear kB (FNkB), factorul nuclear al celulelor T activate (FNTA), factorul de stimulare contracurent si factorul la al celulelor T; (2) un element promotor al miezului, care contine trei locusuri de legare pentru secventele SP1 si TATA; si (3) un element al raspunsului transactivator (TAR), care contine locusuri de legare atat pentru factorii celulari, cat si pentru cei rali, inclusiv pentru proteina rala Tat.
Toti acesti factori isi pot exercita efectele lor pozitive sau negative asupra transcriptiei ARN-ului. De exemplu, secventele SP1, TATA si TAR, precum si FNkB, exercita un efect pozitiv asupra transcriptiei rale. in contrast, unele secvente de contracurent ale LTR exercita efecte negative asupra transcriptiei rale; de aceea sunt desemnate ca elemente reglatorii negative. Stimularea initierii transcriptiei depinde de prezenta acestor factori in forma lor activata. Factorii care exercita un efect pozitiv asupra transcriptiei rale sunt abundenti in celulele activate; astfel, stimularea transcriptiei rale depinde de starea de activare a celulelor tinta.
Speciile de ARNm care sunt transcrise ca rezultat al legarii acestor factori de LTR-urilor apartinand HIV au multe legaturi cap la cap (continand LTR-uri rale si genele rale reglatorii majore tat, rev si nef) sau au o singura legatura cap la cap (continand secventele de codificare env) sau nu au legaturi cap la cap (continand secventele gag-pol). ARN-ul mesager cu multiple legaturi intra in citoplasma, unde este translat. Tat este responsabila de reglarea pozitiva a expresiei tuturor celorlalte gene ale HIV, in special a genei rev. Principala functie a proteinei Rev este de a permite exprimarea citoplas-matica a ARN-ului mesager, cu sau fara legaturi, apartinand lui HIV in absenta lui Rev, acesti ARN mesageri raman sechestrati in nucleu unde, in ultima instanta, sunt fie degradati, fie multiplu combinati. Acumularea proteinei Rev promoveaza productia de ARNm ral care codifica proteine structurale. Proteina Rev interactioneaza cu elementul Rev-responsiv (ERR); se crede ca legatura Rev-ERR mediaza exportul nuclear si translatia ARN-ului mesager, fara legaturi sau cu legatura unica, avand ca rezultat productia de proteine stucturale cum ar fi Gag, Gag-Pol si Env, precum si exportul nuclear si translatia proteinelor enzimatice necesare pentru crearea de particule rale (ura 192-l). Virionii sunt asamblati la nivelul suprafetei interne a membranei plasmatice a celulei infectate; acest proces este reglat de poliproteina Gag. ARN-ul ral contine o secventa de impachetare, care este critica pentru incorporarea eficienta a ARN-ului genomic in rioni. Asamblarea, inmugurirea si maturarea rionilor are loc in absenta glicoproteinei anvelopei, incorporarea proteinei anvelopei se face pe suprafata externa a membranei plasmatice in timpul procesului de inmugurire. Odata ce particulele rale sunt eliberate de pe suprafata celulei, poliproteinele Gag si Gag-Pol sunt clivate de proteazele rale.
