ALCALIGENES XYLOSOXIDANS Acest bacii gram-negativ este probabil un constituent al florei intestinale endogene si a fost izolat din sursele de apa. Pacientii imunocompromisi par sa prezinte un risc crescut de infectie cu acest microorganism. Epidemii de infectie cu A. xylosoxidans au fost asociate cu surse nosocomiale precum fluide intravenoase contaminate, traductoare de presiune si dezinfectante. La pacientii cu boala clinica microorganismul a fost izolat din mai multe locuri, inclusiv din sange, urina, secretii respiratorii, lichide peritoneale si pleurale si proteze valvulare. Testarea in vitro a sensibilitatii oricarui produs patologic este esentiala alegerii unui antibiotic eficace.
AGROBACTERIUM TUMEFACIENS Acest microorganism a fost intalnit in
infectiile de cateter la pacientii imunocompromisi, mai ales la bolnavi infectati cu HIV. Localizarile importante ale infectiilor asociate cu A. tumefaciens includ infectiile protezelor articulare si valvulare, bacteriemia, peritonita si infectiile de tract urinar. Testarea sensibilitatii la antibiotice este esentiala pentru alegerea tratamentului.
SPECIILE CAPNOCYTOPHAGA Acest bacii gram-negativ lung, fuziform este facultativ anaerob si o crestere optima necesita o atmosfera imbogatita in dioxid de carbon. Capnocytophaga ochracea, Capnocytophaga gingivalis si Capnocytophaga sputigena sunt membri ai florei normale ai cavitatii orale a omului si au fost izolati si din tractul genital feminin. De asemenea, s-au raportat izolari ale microorganismului din sange, LCR si lichide respiratorii (inclusiv colectii pleurale). Aceste microorganisme au fost asociate cu sepsis la pacientii imunocompromisi; in mod particular, sunt expusi riscului de sepsis pacientii cu
leucemie acuta (mieloida sau limfoida). La pacientii imunocompetenti, aceste trei specii probabil ca au un rol in etiologia periodontitei juvenile localizate; oricum, ele au fost izolate si din alte locuri, in contextul unei infectii plurimicrobiene. Testarea in vitro a sensibilitatii acestor microorganisme este dificila deoarece ele cresc greu si necesita suplimente speciale. Desi
penicilina este considerata
antibioticul de prima linie, un numar tot mai mare de tulpini izolate produc |3-lactamaza. Clindamicina sau combinatiile dintre un derivat de penicilina si un inhibitor de |3-lactamaza -precum ampicilina/sulbactam sau amoxicilina/clavulanat-se recomanda ca terapie empirica.
Capnocytophaga canimorsus si Capnocytophaga cynodegmi fac parte din flora existenta in cavitatea orala a cainilor. Pacientii infectati cu acesti germeni au un istoric de muscatura de caini sau doar de expunere la caini, fara muscaturi sau zgarieturi. Asplenia, terapia cu glucocorticoizi si abuzul de alcool sunt conditii predispozante asociate cu infectii relativ fulminante. Intervalul scurs intre muscatura cainelui si prezentarea la medic este in medie de 5 zile, dar poate varia intre o zi si o luna. C. canimorsus determina un spectru larg de infectii, inclusiv sepsis sever cu soc si coagulare intravasculara diseminata, meningita, endocardita,
celulita si
artrita septica. La individul asplenic care a fost muscat recent de caine trebuie avuta in vedere de la inceput infectia cu acest germene pentru ca are un potential rapid de progresie spre moarte. Penicilina este antibioticul de electie pentru infectiile cu C. canimorsus, putandu-se da si profilactic la pacientii asplenici care au fost muscati de caine. Pacientii suspectati a avea infectie cu C. canimorsus trebuie tratati empiric, deoarece identificarea acestui organism si determinarea sensibilitatii sale la antibiotice poate dura mai multe zile. Alte antibiotice la care C. canimorsus este sensibil sunt clindamicina, imipenem, chinolonele si cefalosporinele de generatia a treia.
CHROMOBACTERIUM VIOLACEUM Acest microorganism este rareori patogen pentru om, dar s-au raportat cazuri amenintatoare de viata, cu sepsis sever si abcese meta-statice. C. violaceum este un bacii gram negativ subtire, usor curb, care este facultativ anaerob; el traieste in apa si solul de la tropice si produce infectie dupa contaminarea leziunilor de continuitate ale pielii. in special pacientii cu functie deficitara a neutrofilelor (de ex. cei cu boala granulomatoasa cronica) sunt infectati cu acest microorganism cu o frecventa neobisnuita. Rata mortalitatii in SUA de pe urma infectiei cu C. violaceum a fost raportata ca fiind peste 60%. Microorganismul este in general sensibil la ciprofloxacina, trimetoprim/sulfametoxazol, gentamicina si cloramfenicol.
FLAVOBACTERIUM MENINGOSEPTICUM Cea mai importanta dintre speciile de Flavobacterium izolate la om, F. meningosepticum este asociat cu infectii nosocomiale transmise prin fluide, precum dezinfectantele si solutiile de administrare pe cateter intraarterial. Acest microorganism a fost de asemenea asociat cu sepsis neonatal si meningita. Adultii dezvolta uneori infectie dupa ce primesc antibiotice in aerosoli sau daca sunt imunocompromisi. F. meningosepticum a fost raportat a produce meningita, endocardita, bacteriemie si infectii respiratorii. Tratamentul cu antibiotice trebuie sa se bazeze pe decelarea sensibilitatii, datorita marii probabilitati ca germenele sa produca |3 -lactamaza.
PLESIOMONAS SHIGELLOIDES Acest microorganism, care este decelat in apa proaspata, reprezinta o cauza de
diaree acuta (modulul 128) si, ocazional, de boala extraintestinala. P. shigelloides se transmite la oameni pe calea apei sau prin mancare contaminata. Acest bacii gram-negativ mobil, facultativ anaerob, produce cel mai adesea diaree usoara cu scaune mucoide, sanguinolente, continand leucocite. Au fost descrise cateva infectii extraintestinale (precum bacteriemia, celulita, sepsis neonatal si meningita, artrita septica), cel mai adesea la pacienti imunocompromisi. Exista o mare variabilitate intre tulpini in ceea ce priveste sensibilitatea la antibiotice, astfel incat produsele patologice trebuie sa fie testate inaintea alegerii antibioticului.
DIVERSE MICROORGANISME Multi alti bacili gram-negativi au fost descrisi a determina infectii ocazionale la pacienti nepregatiti din punct de vedere imunologic sa faca fata unor microorganisme relativ putin virulente sau in conditiile unui inocul masiv. Aceste microorganisme includ specii de Weeksella, grupe diferite clasificate de CDC, precum EF-4, VE-2 (specii de Flavimonas), I-2, NO-l, WO-l si Grupul Gilardi WO-l; specii de Sphingobacterium, specii de Proto-monas, Ochrobactrum anthropi, Oligella urethralis si specii de Achromobacter. Cititorul este sfatuit sa consulte teste de specialitate si manuale de referinta pentru informatii despre aceste microorganisme.
