Haemophilus ducreyi este agentul etiologic al sancrului moale, o boala cu transmitere sexuala, caracterizata prin ulceratie genitala si adenopatie inghinala. H. ducreyi este o problema semnificati de sanatate in tarile in curs de dezvoltare. Desi aceasta infectie e mai putin frecventa in Statele Unite, incidenta sa a crescut dramatic in ultimii ani. Pe langa faptul ca reprezinta o cauza de morbiditate in sine, sancrul moale se asociaza cu infectia cu virusul imunodeficientei umane (HIV), datorita rolului pe care ulceratia genitala il are in transmiterea HIV.
MICROBIOLOGIE H. ducreyi este un cocobacil gram-negativ foarte pretentios, a carui crestere necesita factorul X (hemin). Desi, pe baza acestei proprietati, bacteria a fost clasificata in genul Haemophilus, studiile de omologie ADN si de chemotaxonomie au silit ca exista diferente mari intre H. ducreyi si alte specii de Haemophilus. Probabil ca in viitor se ajunge la o reclasificare taxonomica, dar se asteapta studii suplimentare.
EPIDEMIOLOGIE SI PREVALENTA Sancrul moale este o cauza frecventa a ulcerelor genitale in tarile in curs de dezvoltare. Dupa 1981, in SUA au izbucnit cate epidemii de sancru moale caracterizate prin (1) transmitere predominant heterosexuala, (2) raportul barbati/femei a riat intre 3:1 si 25:1 si (3) prostituatele au avut o contributie importanta in transmiterea infectiei. Incidenta sancrului moale in SUA creste indubiil in viitorii ani, iar
ulcerele genitale asociate cu aceasta infectie vor continua sa joace un rol important de transmitere a HIV.
MANIFESTARI CLINICE Infectia este transmisa de omul bolnav in timpul actului sexual, prin intermediul unei solutii de continuitate epiteliala. Dupa o incubatie de 4-7 zile, apare leziunea initiala - o papula cu edem periferic. in 2-3 zile papula se transforma in pustula care se rupe spontan generand un
ulcer cu margini nete care in general nu este indurat. Ulcerele sunt dureroase si sangereaza cu usurinta; la nivelul pielii inconjuratoare inflamatia este mica sau lipseste.
Circa jumatate din pacienti au adenopatie inghinala dureroasa, care frecvent devine fluctuenta si supureaza spontan.
Tabloul clinic al sancrului moale nu implica neaparat toate caracteristicile descrise, fiind uneori atipic. Mai multe
ulcere pot conflua pentru a forma ulcere gigante. Ulcerele pot apare si dispare, adenopatia inghinala si supuratia ganglionilor putand sa succeada cu 1-3 saptamani disparitia acestora; loul clinic poate fi confundat cu cel al limfogranulomatozei veneriene. Ulcerele multiple de dimensiuni mici pot semana cu foliculita. Alte probleme de diagnostic diferential le pot pune diferitele infectii ce determina ulceratie genitala, cum ar fi
sifilisul primar, condiloma latum din sifilisului secundar,
herpesul genital si dononoza. in cazuri rare, leziunile de sancru moale se suprainfecteaza secundar bacterian; rezultatul este o inflamatie extensi.
DIAGNOSTIC Diagnosticul clinic de sancru moale este adesea imprecis, cazurile suspecte necesitand confirmarea laboratorului. Coloratia Gram efectuata pe o proba patologica poate evidentia prezenta cocobacililor gram-negativi caracteristici, dar prezenta si a altor bacterii face adesea rezultatul dificil de interpretat. Un diagnostic precis de sancru moale se pune pe cultirea H. ducreyi din leziune. Sunt necesare mediile selective si imbogatite, deoarece microorganismul este dificil de cultit.
TRATAMENT
Tulpinile izolate de ducreyi au adesea rezistenta (mediata plasmidic) la ampicilina, cloramfenicol, tetracicline si sulfonamide. Cu toate acestea, sancrul moale poate fi tratat eficient cu cate
regimuri terapeutice incluzand (1) ceftri-axona, 250 mg, i.m., in doza unica, (2) eritromicina, 500 mg, oral, de 4 ori pe zi, timp de 7 zile, (3) trimetoprim/ sulfametoxazol, 2 lete de 2 ori pe zi, timp de 7 zile (in regiunile unde tulpinile rezistente nu sunt prelente) si (4) ciprofloxacina, 500 mg, oral, de 2 ori pe zi timp, de 3 zile. La pacientii care nu raspund prompt la tratament se recomanda testarea sensibilitatii la antibiotice a germenilor.