Microbii si-au dezltat o varietate de strategii pentru a invinge
imunitatea gazdei. Multe bacterii sunt incapsulate cu polizaharide care le permit sa eludeze mecanismele de aparare ale gazdei si sa prolifereze neingradit pana cand gazda este capabila sa genereze
anticorpi specifici capsulei. Diferite bacterii gram-pozitive poseda proteine de suprafata care leaga imunoglo-bulinele, probabil interferand cu recunoasterea imuna. Alte microorganisme chiar angajeaza raspunsul imun al gazdei ca strategie de supravietuire. Schistosoma mansoni recunoaste citokina gazdei numita factor de necroza tumorala (TNF) si raspunde la ea prin depunere de oua. Unele microorganisme patogene elaboreaza
toxine si enzime care faciliteaza invazia gazdei si sunt deseori responsabile pentru starea de boala. Tulpini patogene de Vibrio cholerae (modulul 161) elaboreaza o toxina caracteristica puternica ce intra in enterocitele gazdei printr-un receptor specific (gangliozidul monosialil GM,) si apoi activeaza enzimatic sistemul adenilat-ciclaza al celulei-gazda. Ca raspuns, rezulta o secretie abundenta de electroliti si fluide de catre enterocit, care determina o
diaree luminoasa apoasa, caracteristica holerei. Staphylococcus aureus exprima un numar mare de proteine extracelulare care contribuie la o varietate de stari de boala asociate cu aceasta bacterie (modulul 142). Enterotoxinele cauzeaza infectarea stafilococica a alimentelor, desi microorganisme viabile pot sa nu intre niciodata in organismul-gazda. Toxina 1 a sindromului de soc toxic este responsabila de multe efecte sistemice ale sindromului, desi microorganismul se limiteaza la o suprafata mucoasa sau la o plaga. Alterarea suprafetelor mucoase mediata de toxine poate permite unui agent patogen sa prolifereze la nivelul mucoasei chiar daca organismul-gazda este sau nu invadat. Toxina pertussis diminua capacitatea epiteliului ciliar de a epura agentii patogeni din arborele bronsic al gazdei. E.
coli enteropatogena si V. cholerae sunt exemple de bacterii care in mod normal nu invadeaza. in contrast, alte toxine sunt in mod evident capabile sa promoveze invazia si diseminarea. Enzimele extracelulare de Streptococcus pyogenes, cum ar fi hialuronidaza, faciliteaza miscarea prin urile tesuturilor, iar streptolizinele O si S rup membranele leucocitelor scazand astfel apararea gazdei.
Componentele integrale ale agentilor patogeni sunt deseori responsabile pentru mai mult decat procesul de boala rezultat din infectie. Lipopolizaharidele bacteriilor gram-negative actioneaza ca o endotoxina puternica (endo in acest caz se refera la faptul ca este o parte a membranei bacteriene si nu un produs secretat), fiind cauza esentiala a sindromului septic. Peretele celular al bacteriilor gram-pozitive pare sa proace un raspuns inflamator similar al gazdei. Agentul patogen anaerob Bacteroidesfragilis poseda un polizaharid capsular care initiaza formarea abcesului de catre gazda.
