Cel mai adesea primul contact intre gazda si parazit este la nilul suprafetei mucoase sau cutanate. Pentru a preni initierea procesului infectios in timpul unui astfel de contact, gazda a dezvoltat mecanisme defensi cu eficienta inalta, care opereaza la interfata corpului cu lumea exterioara. Multe din aceste mecanisme initiale de aparare a gazdei nu sunt directionate specific spre speciile individuale de microorganisme. Barierele mecanice de exemplu, incluzand epiteliul dur, cheratinizat, al pielii si fluxul de secretii din glande, tind sa previna infectarea de catre orice potential agent patogen. Barierele chimice, cum ar fi mediul acid din stomac si ca urinara, reprezinta medii ostile pentru cele mai multe microorganisme. Microflora normala, compusa din organisme nepatogene existente pe suprafetele mucoase, face mai dificila colonizarea de catre agentii patogeni prin competitia pentru resursele mediului. Mecanismele comportamentale si neurologice, cum ar fi eructatiile si tusea, ajuta la prenirea infectiilor tractului respirator inferior.
Recunoastem importanta acestor mecanisme atunci cand observam aparitia unor boli care survin doar cand mecanismele respecti sunt deteriorate (elul 120-l). Pacientii la care
tusea este suprimata (de ex. din cauza durerii asociate cu o fractura costala) sunt foarte susceptibili la pneumonie. Indivizii cu aclorhidrie sunt in mod particular predispusi sa dezvolte o salmoneloza dupa ingerarea de mancaruri sau bauturi contaminate, deoarece un nil redus de inoculare este suficient. Secretia bronsica anormala din fibroza chistica duce de regula la infectie pulmonara cronica cu Pseudomonas aeruginosa. O discontinuitate la nilul pielii rezultata dintr-o muscatura de animal sau insecta, dintr-o arsura, zgarietura, traumatism sau interntie chirurgicala, permite intrarea agentilor patogeni sau oportunisti. Degradarea florei intestinale normale prin antibiotice poate reda patogenia unor microorganisme cum ar fi Clostridium difficile.
De asemenea, gazda si-a dezvoltat un sistem imun specific care functioneaza la suprafata mucoaselor. Macrofagele si limfocitele specializate, care joaca un rol in sistemul de aparare specific, sunt prezente in epiteliul intestinal, in mucoasa nazala si vaginala si in alte zone de interfata cu mediul. Acest tesut limfoid existent la nilul mucoaselor pare sa detina un rol in captarea antigenelor si permite ca acestea sa fie prezentate limfocitelor la nilul barierei mucoase. In anumite regiuni, aceste tesuturi pot fi recunoscute anatomic; exemplele includ amigdalele orofaringiene si - la nilul tractului intestinal - placile Peyer si apendicele. Centrul acestui sistem de aparare este reprezentat de elaborarea de imunoglobuline de suprafata, in mod special IgA secretorii, care previn aderarea si penetrarea microorganismelor patogene.
Agentii patogeni si-au dezvoltat o larga gama de metode pentru a rupe aceasta granita complexa dintre gazda si lumea
exterioara. Pentru a invada, majoritatea acestora trebuie mai intai sa atace. Multe microorganisme si-au dezvoltat un aparat inalt specializat pentru a se lega de suprafata celulei gazda. De exemplu, pilii de Escherichia
coli uropatogen recunosc anumite glicoproteine ale gazdei, care sersc drept loc de atasare pe celulele epiteliale. Legarea virusului Epstein-Barr de un receptor specific al complementului (CR2) de pe limfocitele B permite integrarea virusului in aceste celule. HIV se leaga de complexul CD4 prezent in anumite limfocite T umane. Multe bacterii patogene produc enzime sau componenti de suprafata care leaga sau inactiaza IgA secretorii. Altele afecteaza mobilitatea ciliara, impiedicand prin acest mecanism clearence-ul propriu.
Unele microorganisme potential patogene sunt capabile sa traiasca in simbioza cu gazda, colonizand-o pe perioade lungi, dar fara a o infecta. Pentru medic este important sa faca distinctia intre colonizare si infectie. E. coli sunt prezente in mod normal in numar mare in colon, unde contribuie la sintetizarea vitaminei K si induce o imunitate naturala fata de alte bacterii. Doar candls. coli penetreaza barierele mucoasei normale si patrunde in alte zone normal sterile devine germen oportunist. Patrunderea E. coli in peritoneu, printr-o ruptura mecanica a peretelui intestinal, sau in ca urinara, precum si invazia in curentul sanguin sunt enimente asociate cu infectia si aparitia bolii. Unii agenti patogeni virulenti, cum ar fi streptococii de grup A si Neisseria meningitidis, sunt capabili sa colonizeze organismul majoritatii indivizilor pentru intervale lungi de timp fara efecte greu de controlat. In aceste cazuri organismele colonizate pot aa deja dezvoltata
imunitatea specifica ca urmare a colonizarii cu microorganisme nepatogene similare antigenic sau invazia poate fi prenita prin apararea nespecifica a gazdei in timp ce imunitatea specifica este stimulata. Anumiti virusi (de ex.
herpes virusurile) ocupa tesuturile pentru toata viata gazdei, determinand prejudicii minore atata timp cat sistemul imun al gazdei este intact, dar inducand boli simptomatice sere daca acesta este alterat.
