La majoritatea pacientilor (85-90%) cu pancreatita acuta, boala este autolimitata si se remite spontan, frecvent la 3-7 zile de la instituirea tratamentului. Tratamentul conventional include (1) analgezice pentru durere, (2) fluide intra-venoase si coloizi pentru a mentine normal volumul intra-vascular, (3) oprirea oricarui aport
alimentar oral si (4) aspiratie nazogastrica, pentru a scadea eliberarea de gastrina din stomac si pentru a impiedica trecerea continutului gastric in duoden. Studii recente au aratat, totusi, ca aspiratia nazogastrica nu ofera avantaje nete in tratamentul pancreatitelor acute usoare sau moderate. De aceea, utilitatea ei trebuie considerata mai degraba electiva decat obligatorie.
S-a demonstrat faptul ca secretia pancreatica stimulata cu CCK a fost aproape abolita in patru modele de pancreatita acuta indusa experimental. Aceasta explica probabil de ce medicamentele care blocheaza secretia pancreatica, in tratamentul pancreatitelor acute, esueaza in a avea orice beneficiu terapeutic. Din aceste motive, anticolinergicele nu sunt indicate in tratamenul pancreatitei acute. Alaturi de aspiratia nazogastrica si anticolinergice, nici alte mijloace terapeutice destinate sa "puna
pancreasul in repaus\", prin inhibarea secretiei pancreatice, nu au schimbat cursul bolii. Desi
antibioticele au fost folosite in tratamentul pancreatitei acute, studii prospective au aratat ca acestea nu aduc nici un beneficiu in cazul formelor usoare sau moderat severe. Totusi, studii recente prind folosirea antibioticelor la pacienti cu necroza pancreatica extensiva au demonstrat reducerea ratei mortalitatii, in plus, deoarece infectia secundara a tesutului pancreatic necrozat (flegmon, abces, pseudochist) sau a pasajului biliar obstruat (colangita ascendenta, coledocolitiaza complicata) are un rol important in ceea ce priveste mortalitatea tardiva datorata pancreatitei, un tratament antibiotic adecvat al infectiei constituite este, edent, foarte important. Alte cateva medicamente au fost evaluate prin studii prospective si au fost ineficiente in tratamentul pancreatitei acute. Lista, care nu este in nici un caz completa, include glucagonul, blocantii H-2, inhibitorii de proteaza, cum este aprotinina, glucocorticoizii, calcitonina, analogii de somatostatina, cum este octreotidul si antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS). Totusi, tratamentul profilactic cu gabexate, un inhibitor proteazic, a redus afectarea pancreatica consecutiva colangio-pancreatografiei endoscopice retrograde (CPER).
Un examen TC, in special un examen TC dinamic cu contrast imbunatatit (CECT - contrast-enhanced dynamic CT), furnizeaza informatii valoroase asupra severitatii si prognosticului pancreatitei acute (ura 304-l si elul 304-4). In particular, CECT permite estimarea prezentei si extinderii necrozei pancreatice. Studii recente sugereaza ca probabilitatea unei pancreatite prelungite sau a unor complicatii serioase este neglijabila atunci cand indexul severitatii TC este 1 sau 2 si este redusa atunci cand indexul este intre 3 si 6. Totusi, pacientii cu indexul severitatii TC intre 7 si 10 au o morbiditate de 92% si o mortalitate de 17%. CECT este indicata la pacientii cu 3 sau mai multe semne Ranson, la toti pacientii cu boala severa si la pacientii care prezinta deteriorare clinica progresiva. Pacientul cu pancreatita usoara sau moderata necesita, de regula, tratament cu lichide administrate intravenos, oprirea aportului alimentar si posibil aspiratie nazogastrica pentru 2 pana la 4 zile. Dieta lichidiana este inceputa deseori intre zilele a treia si a sasea, iar
dieta normala intre zilele a cincea si a saptea. Pacientul cu pancreatita fulminanta neremitenta necesita lichide in cantitati foarte mari si o atentie sporita asupra aparitiei unor complicatii, cum ar fi colapsul cardiovascular,
insuficienta respiratorie si infectia pancreatica. Ultima dintre acestea trebuie abordata prin combinatia metodelor radiologice si chirurgicale ( mai jos). In timp ce studiile mai vechi, necontrolate, aratau ca lavajul peritoneal prin
dializa prin cateter percutanat este util in pancreatitele severe, studiile recente au indicat ca acest tratament nu influenteaza evolutia unor astfel de atacuri. Atunci cand terapia conventionala nu poate opri deteriorarea clinica, trebuie luate in considerare laparotomia, cu un drenaj adecvat si eliminarea tesuturilor necrozate. Pacientii cu pancreatita severa secundara litiazei biliare se pot ameliora semnificativ daca se practica papilo-tomia in primele 36-72 de ore de la debut. Studiile recente au indicat ca numai acesti pacienti cu pancreatita secundara litiazei biliare si in stare foarte severa ar trebui luati in considerare pentru colangiopancreatografia endoscopica retrograda (CPER). in final, tratamentul pacientilor cu pancreatita asociata hipertrigliceridemiei include (1) scaderea in greutate pana la greutatea ideala, (2) dieta cu restrictie de lipide, (3) exercitiu fizic, (4) etarea consumului de alcool si a medicamentelor care pot creste nivelurile serice ale trigliceridelor (de exemplu, estrogeni, tamina A, tiazide si belocante) si (5) controlul diabetului.
