Ascita pancreatica este determinata, de regula, de ruperea canalului pancreatic comun, asociata frecvent cu o fistula interna intre canal si cavitatea peritoneala, sau cu un pseudochist fisurat ( si modulul 43). Acest diagnostic este sugerat la un pacient cu un nivel crescut al amilazei serice, la care lichidul de ascita prezinta atat un nivel crescut al albuminei [> 30 g/l (> 3 g/dl)], cat si un nivel crescut al amilazei. in ascitele cu aderat de cauza pancreatica, produse prin ruptura duetului sau prin pseudochist fisurat, concentratia amilazei, de regula, depaseste 20 000 U/l. Valori mai scazute ale amilazei se intalnesc in lichidul peritoneal la pacientii cu pancreatita acuta. In plus, CPER demonstreaza frecvent pasajul substantei de contrast dintr-un canal pancreatic major sau un pseudochist in cavitatea peritoneala. Circa 15% din pacientii cu pseudochist prezinta concomitent ascita de cauza pancreatica. Diagnosticul diferential trebuie sa cuprinda carcinomatoza peritoneala, peritonita tuberculoasa, pericardita constricti si sindromul Budd-Chiari.
Daca ruptura canalului pancreatic este posterioara, se poate dezvolta o fistula interna intre canalul pancreatic si cavitatea pleurala, generand un rersat pleural, de regula localizat pe stanga, si adesea masiv. Acesta necesita, frecvent, toraco-centeza sau drenaj toracic.
Tratamentul presupune, in general, aspiratie nazogastrica si
alimentatie parenterala, in vederea reducerii secretiei pancreatice. In plus, se efectueaza paracenteza, pentru a se goli cavitatea peritoneala de lichid si in vederea inchiderii fisurii. Analogii cu actiune lunga ai somatostatinei (octreotid), careInhiba secretia pancreatica, sunt, de asemenea, utili in ascita si rersatul pleural de cauza pancreatica. Daca ascita continua sa se refaca dupa 2-3 saptamani de ingrijire medicala, pacientul trebuie operat pe baza pancreatografiei, pentru a defini anatomia canalului anormal. Ruptura canalului pancreatic comun poate fi tratata si prin montarea de stenturi. Determinarea prin CPER a doua sau mai multe sedii de extrazare selecteaza pacientii care raspund cu o probabilitate mica la terapia consertoare si/sau stenting.
