in socul septic tratamentul are ca obiective asigurarea suportului hemodinamic si meolic al pacientului, combaterea suferintelor de organ si aplicarea concomitenta a masurilor de eradicare a focarului septic.
Suportul hemodinamic
Vizeaza corectarea principalelor modificari fizio-patologice din socul septic:
insuficienta aprovizionare a tesuturilor cu oxigen in raport cu cererea O2 (in faza hiperdinamica) si scaderea TA la nivele care pun in pericol perfuzia organelor vitale. Deoarece nevoia de oxigen a tesuturilor este crescuta in socul septic, aportul de O2 poate sa devina insuficient in pofida unui debit cardiac normal sau crescut (prin circulatie hiperkinetica). Pentru cresterea aportului de oxigen (DO2) se impune: a) cresterea debitului cardiac, preferabil la lori supranor-male (100-l50% din normal) prin administrare de lichide si medicatie inotropica, si b) cresterea continutului in oxigen al sangelui arterial (CaO2) prin optimizarea concentratiei de
hemoglobina (Ht 30-35%, Hb 9-l2,5 g/dl) si mentinerea unei saturatii in O2 peste 95%. Shoemaker si colab. (5) au demonstrat imbunatatirea procentului de supravietuire in socul septic prin cresterea indexului cardiac peste 4,5 l/min/m2, a volemiei cu 500 ml, a VO2 peste 170 ml/m2 si a DO2 peste 600 ml/m2.
Terapia volemica
De indata ce s-a silit diagnosticul de soc septic, trebuie administrate cantitati mari de lichide, refacerea volemiei si a intoarcerii venoase (presar-cina) reprezentand o prioritate pentru realizarea suportului hemodinamic. Chiar in situatii de normovo-lemie, terapia volemica este indicata pentru mentinerea debitului cardiac la lori supranormale. Scopul terapiei volemice este mentinerea starii circulatorii hiperdinamice in care cresterea VO2 nu se poate realiza decat prin cresterea supranormala a DO2. Repleta volemica trebuie facuta cu lichide oncotic active, evitandu-se aportul de apa care mareste
edemul pulmonar. Administrarea de coloizi asigura expansionarea rapida si persistenta a volumului plasmatic. La alegerea solutiei perfuzabile trebuie avute in vedere cele doua componente de care depinde cresterea DO2: debitul cardiac si CaO2.In cazul in care bolnavul prezinta o
anemie (Ht < 33% si Hb < 8-9 g/dl) se recomanda administrarea de sange sau masa eritrocitara. La lori ale hemoglobinei > 8-9 g/dl beneficiul transfuziei este indoielnic, datorita cresterii scozitatii, VO2 depinzand de flux. Totusi, necesitatea administrarii sangelui trebuie individualizata intrucat exista o categorie de bolnavi care tolereaza rau anemia: bolnavii cu functia cardiaca deprimata, cei cu tahicardie excesi, cu desaturarea sangelui venos amestecat sau incapacitatea de a reduce acidoza lactica. in aceste situatii administrarea de sange sau masa eritrocitara se impune si la lori mai mari ale hemoglobinei.
La lori ale hematocritului peste 33% in locul sangelui se vor utiliza coloizi. Oricare preparat este recomandat, cu conditia sa produca expansiunea volumului intrascular cu 500-l 000 ml pe o durata pana la 24 ore.
