Daca refacerea presarcinii nu reuseste sa mareasca suficient debitul cardiac, devine necesara asocierea suportului inotropic. Medicatia inotropica contribuie la cresterea debitului cardiac prin cresterea contractilitatii miocardului. Se recomanda la inceput dopamina in doze de 5-20 ug/kg/min, capabila sa amelioreze performanta miocardului si concomitent sa creasca rezistenta sculara periferica. Totusi, multi pacienti raspund slab la dopamina, datorita diminuarii activitatii dopamin-betahidroxilazei si bolnavii necesita un agent inotropic mai puternic, ca adrenalina sau noradrenalina.
Dobutamina poate mari debitul cardiac dar, datorita efectului inodilatator nu este adecta pentru terapia socului septic. in faza hiperdinamica a socului rezistenta sculara periferica este scazuta si administrarea medicamentelor cu efect ino sau so-dilatator este contraindicata. Medicatia inotropica trebuie sa contribuie la refacerea presiunii de perfuzie tisulara prin cresterea rezistentei sculare periferice.In situatiile cu rezistenta sculara profund deprimata care nu raspund la dopamina, se recomanda perfuzia cu adrenalina sau noradrenalina in doza de 1-l5 mg/min. Daca dupa incarcarea volemica TA medie nu se reface (< 65-80 mmHg) este recomandabil sa incepem cu administrarea de adrenalina 5mg/kg/min.
Noradrenalina are o eficienta ridicata in socul septic daca
hipovolemia a fost corectata, dar are dezantajul de a produce soconstrictie excesi, in special renala, la unii pacienti. Pentru combaterea efectului soconstrictor renal unii autori recomanda asocierea noradrenalinei cu dopamina in doze mici, "dopaminergice\". De altfel, in doze moderate, soconstrictia renala produsa de noradrenalina amelioreaza functia renala. Noradrenalina creste mai mult rezistenta arteriolei eferente decat a arteriolei aferente si aceasta determina cresterea presiunii de perfuzie glomerulara si a filtrarii glo-merulare.
