mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali


Adenomul de prostata
Index » Patologia chirurgicala urologica » Adenomul de prostata
» Etiopatogenie

Etiopatogenie







Hiperplazia prostatica este reprezentata de modificari ce implica tesutul glandular, tesutul fibromuscular, sau ambele structuri. Astfel, vor aparea noduin stromali, formati predominent din tesut muscular si fibros, noduli glandulari, formati din structuri acinoase, si noduli fibroadenomatosi, cu o structura mixta, glandulara, stromala, si fibromusculara.
Exista mai multe ipoteze etiologice ale adenomului periuretral:
1. Reinductia (redesteptarea) sinusului uro-ge-nital in a prolifera si a se dezvolta formand tesut prostatic, sub stimulare androgenica.
2. Stimularea estrogenica. Pe masura inaintarii in rsta, secretia de testosteron scade progresiv, iar raportul estrogeni/testosteron, creste in favoarea primilor. Coroborat cu transformarea testosteronului in estrogeni la nivelul tesutului adipos, rezulta o cantitate si mai mare de estrogeni circulanti. E bine cunoscut efectul de stimulare a hiperplaziei stromale de catre estrogeni, care la randul ei determina hiperplazia epiteliala, si deci cresterea de volum a glandei, si de aici rolul direct al hiper-estrogenemiei in dezvoltarea adenomului periuretral. Cu toate acestea, mecanismul nu este pe deplin cunoscut si inteles, presupunandu-se ca andro-genii initiaza procesul hiperplazic in timp ce estrogenii il intretin.



ANATOMIE PATOLOGICA

Adenomul de prostata, din punct de vedere macro-scopic are forma unui trunchi de con cu baza in sus, strabatut de uretra, respectand forma initiala a glandei, dar nu si dimensiunile. Frecvent este format din doi lobi laterali, egali sau asimetrici, la care uneori se adauga si un al treilea lob, cu situatie mediana. Alteori, acest lob median, este atat de voluminos si acopera colul cal la locul unde emerge uretra, devenind obstructiv printr-un mecanism de "clapeta\". Datorita dezvoltarii lobilor laterali, uretra prostatica este deformata, devine scolio-tica si isi modifica unghiurile, este alungita si sinuoasa. Obstructia nu apare prin scaderea calibru-lui uretral, ci prin deformarea acesteia, facand ca urina sa fie ecuata printr-un tub deformat, sinuos, mai lung si scoliotic si care implicit este obstructiv.
Adenomul prostatic este separat de restul prostatei printr-un fibros sau fibro-muscular, ce orienteaza chirurgul in excizia tesutului adenoma-tos. Din aceasta structura fibro-musculara pleaca travee conjunctive ce separa noduin adenomatosi.


BPH se dezvolta din prostata tranzitionala, peri-uretrala, indeplinind caracteristicile anatomice de formatiune periuretrala, supramontanala, presperma-tica sau intrasfincteriana (in interiorul sfincterului neted). Poate avea dimensiuni de la 10-l5 grame pana la 150-200 de grame, dar media in momentul diagnosticului este in jur de 30-50 de grame. Microscopic, nodulii sunt formati din hiperpiazie stromala, fibro-adenomatoasa, sau glandulara, in toate ade-noamele de prostata existand toate aceste structuri, dar in proportii riabile (. 3).




Tipareste Trimite prin email




Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor