mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali


Anomalii congenitale ale aparatului locomotor
Index » Patologia chirurgicala ortopedica » Anomalii congenitale ale aparatului locomotor
» Entorsele de glezna

Entorsele de glezna







Reprezinta numarul 1 ca frecventa in practica traumatologica. Sunt caracterizate prin faptul ca nu produc o dislocare permanenta a articulatiei si afecteaza in general tesuturile moi articulare si pe-riarticulare Desi sunt considerate in general benigne ele pot lasa sechele.

Etiopatogenie
Mecanismul de producere cel mai frecvent incriminat este cel indirect. Miscarea cea mai des intalnita este cea de inversiune fortata, asocierea dintre adductie si rotatie interna. Mult mai rar entorsa se produce ca urmare a unei miscari de eversiune (2, 6).


Anatomie patologica

Leziunile ligamentului lateral al gleznei
Dintre toate ligamentele din organism ligamentul lateral este poate cel mai frecvent lezat ligament din practica traumatologica.
Adductia fortata a talusului in morteza tibiope-roniera plaseaza complexul ligamentar lateral in intindere fortata si depinde de magnitudinea fortei ce fel de leziune determina: de la o simpla intindere la ruptura partiala si totala a ligamentului lateral.


Cea mai comuna situatie in care se produce injuria complexului ligamentar lateral este rezultatul adductiei ori inversiunii fortate asociate cu flexia tara completa. Cu glezna in flexie tara, ligamentul talofibular este sub tensiune iar o adductie poate duce la o simpla intindere sau ruptura partiala a ligamentului. Daca forta de adductie este mai mare se produce o ruptura completa a ligamentului talofibular. Daca forta continua se produce apar leziuni ale partii posterioare respectiv ligamentului calcaneofibular si medial trecand peste capsula apar leziuni ale fibrelor anterioare ale ligamentului deltoid. Rezultatul rupturilor anterioare a ligamentului talofibular, calcaneofibular si fibrelor anterioare din ligamentul deltoid este subluxarea talusului spre inainte, rotarea mediala si inclinarea in varus edentiata prin radiografia in pozitie fortata.
Leziunile ligamentului deltoid (10)
Sunt mult mai rare decat cele ale ligamentului lateral. Ele se produc prin aparitia unei miscari de eversiune fortata, abductie si rotatie externa. Leziunea poate fi de la o simpla intindere pana la ruptura partiala sau totala a ligamentului. De asemenea, in putine cazuri se poate produce smulgerea ligamentului de la zona de insertie maleolara impreuna cu un mic fragment osos.
Clasificare anatomopatologica


Entorsele de glezna se pot clasifica in mai multe grade:

. elongatie ligamentara;


. ligamentul este partial rupt;

. ligamentul este total rupt;
. desinsertia osoasa a ligamentului care uneori poate fi cu un fragment osos
Simptomatologie
Se inscrie in linia celei descrise la generalitati cu mici particularitati.
Pacientul descrie o miscare gresita pe care a efectuat-o cel mai frecvent in cursul unei actitati sportive ce a determinat o durere puternica, e, acompaniata de senzatia unui cracment la nivelul gleznei respective. Imediat dupa accident pacientul poate relua actitatea, durerea permitandu-i acest lucru. Ulterior glezna se tumefiaza, apare o impotenta functionala relativa cu reducerea mobilitatii gleznei si accentuarea durerii.
Local, tumefactia este localizata la nivelul retro-piciorului si uneori se intinde pe intreaga suprafata, apar echimoze peri si retromaleolare, tegumetele sunt calde si rosietice.
Palparea precizeaza punctele dureroase care sunt de obicei pe traiectul ligametelor si nu pe maleole, ceea ce permite orientarea diagnosticului spre entorsa. Mobilitatea activa a gleznei este redusa antalgic. Mobilitatea pasiva (efectuata cu blandete sau sub anestezie locala) poate pune in edenta accentuarea miscarilor de lateralitate ativ cu glezna contralaterala ceea ce denota o ruptura ligamentara (2, 6, 10).


Din punct de vedere clinic este importanta distinctia intre ruptura partiala sau totala pentru a edentia insilitatea gleznei. Aceasta se poate preciza prin efectuarea unui examen complet clinic si a unor radiografii in incidente si pozitii speciale (mentinute).
Examenul radiologie
Trebuie efectuat pe de o parte datorita excluderii unei fracturi si pe de alta parte pentru silirea unui diagnostic mai precis (in cazul efectuarii radiografiilor in pozitii si incidente speciale).
Este necesara efectuarea incidentelor standard fata si profile de glezna. Se mai pot efectua radiografia in pozitie fortata de varus (rx. stres-pozitie mentinuta) atat la glezna afectata cat si la cea contralaterala pentru atie.
Radiografia de stres - se efectueaza sub anestezie locala, se face ativ si radiografia gleznei contralaterale.
Evans si Frenyo folosesc stres-stenograma pentru diagnosticarea rupturilor ligamentare.
Mai pot fi folosite la punerea unui diagnostic corect RMN si ecografia care pot preciza gradul afectarii ligamentare.


Tratamentul

Se inscrie in linia generala de tratament a entorselor.
Astfel, pentru entorsele usoare (ce implica doar o intindere ligamentara) este necesar repausul fizic, punga cu gheata locala, piciorul ridicat (procliv), bandaj elastic pentru 7 zile, tratament medicamentos antalgic si antiinflamator. Dupa disparitia fenomenelor inflamatorii si exsudative trebuie reluata actitatea fizica pentru prevenirea aderentelor locale si amiotrofiilor si redorile articulare. Este util si tratamentul fizioterapie (diatermice, ultrasunete).
Pentru entorsele grave (gradul III-IV) cu rupturi ligamentare tratamentul depinde de varsta, ocupatia pacientului. Astfel, pacientii in varsta beneficiaza de tratament conservator: imobilizarea in aparat ghip-sat gambopodal in pozitie de relaxare ligamentara pentru 35 de zile in medie (sub profilaxie antitrom-botica), urmata de un program intens de recuperare funcitonala si fizioterapie.
Acest tratament se poate aplica si la persoanele tinere. Unii autori indica insa ca la persoanele tinere si sporti ca pentru entorsele grave sa se aplice tratamentul chirurgical imediat. Acesta consta in sutura ligamentara primara si augmentarea acesteia prin diverse procedee si eventule plastii ligamentare. Dupa interventie se imobilizeaza glezna in aparat ghipsat si ulterior se incepe tratamentul de recuperare. Acest tratament are la baza studiile cu prire la repararea si cicatrizarea ligamentelor prin care s-a demonstrat ca in conditiile in care nu exista un contact bun intre capetele ligamentare rupte aceste nu se cicatrizeaza corespunzator (1, 2, 6, 9).



Tipareste Trimite prin email




Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor