La mana, cele mai frecvente leziuni tendinoase sunt de origine traumatica, dar leziunile "distrofice\" in cursul a diferite afectiuni constituie, de asemenea, un ansamblu patologic important. Leziunile tu-morale ale tendoanelor sunt rare. Chirurgul plastic se confrunta frecvent cu plagi, rupturi, avulsii tendinoase sau blocari datorate aderentelor ce impiedica glisarea lor.
a) Plagile - reprezinta solutii de continuitate ale tendonului aparute sub actiunea unor factori mecanici ce realizeaza si solutii de continuitate tegu-mentara.
Pot fi nete sau contuze (tendoane epilosate, a caror recuperare functionala va fi mult mai slaba). Sectiunile pot fi complete sau partiale.
Cele doua extremitati se departeaza una de alta, sub actiunea tonusului muscular si a actiunii muschilor antagonisti. Capatul proximal se retracta considerabil sub actiunea tonusului muscular, daca tendonul este liber, sau mai putin daca are ana-stomoze cu tendoanele vecine (conexiuni interten-dinoase) sau mezotenonul rezistent il tine pe loc. in cazul tendoanelor flexoare, departarea extremitatilor tendinoase este mai marcata daca degetul este flectat in momentul sectiunii. in cazul in care tendonul este denudat de mezotenon, deci lipsit de aportul vascular, exista posibilitatea degenerarii sale daca nici
nutritia prin lichidul sinovial nu este asigurata (repararea tecii!). Repararea tendinoasa nu trebuie sa realizeze un traumatism chirurgical asemanator chiar mai mare ca agresiunea primara, astfel, prognosticul functional post-operator va fi foarte slab. Desigur ca prognosticul unei plagi ten-dionoase va avea in vedere si sediul leziunii si prezenta leziunilor concomitente (1, 14, 22, 29, 30).
b) Rupturile - reprezinta solutii de continuitate ale tendoanelor fara solutii de continuitate tegu-mentara. Cauzele acestea sunt traumatisme violente - in special la sportivi - sau microtrauma-tisme repetate, ce realizeaza fenomene degenerative, care, in asociere cu tulburarile microvasculare locale si uzura mecanica duc la aparitia acestor rupturi tendinoase. Desi, spre deosebire de plagi, au avantajul ca sunt aseptice, faptul ca survin intotdeauna pe tendoane modificate patologic sau distrofice face ca repararea si vindecarea lor sa fie lenta si aleatorie (11, 13, 16, 25, 28, 35).
c) Avulsiile tendonului profund apar in special la atleti si in mod particular la rugbisti, care atunci cand prind in forta tricoul adversarului (toate degetele sunt in flexie), acesta se smulge realizand o hiperextensie pasiva si in acelasi timp avulsia TFP de pe baza lara a F3. Cel mai frecvent apare la degetul IV mai rar la degetul III, niciodata la degetul II (se pare ca, deoarece TFP degetul II are corp muscular separat, forta sa este mai mare si independenta de celelalte degete) (16).
Avulsiile au fost clasificate functie de gravitatea lor in:
- tip I - cand vinculele sunt rupte si TFP se retracta in palma fiind lipsit pe o mare suprafata de vascularizatie (prognostic slab) (13);
- tip II - vincula lunga este integra TFP este ancorat in vincula lunga la nivel AiFP; are prognostic bun (22);
- tip III - avulsia TFP cu un fragment osos al bazei lare F3 care il blocheaza la capatul distal al canalului osteofibros, acesta trebuind a fii reinserat cu fir transosos (30).
