Chirurgia isi gaseste locul doar in tratamentul ascitelor intraile medical: epansamente care nu mai raspund la diuretic, dar la un bolnav cu stare generala satisfacatoare. Este practic vorba de ascite inlidante. Arsenalul de terapeutica chirurgicala este destul de bogat si in acest domeniu. Cele mai eficiente metode raman shunturile tronculare porto-cave, dar din pacate efectele lor secundare sunt de nedorit si, in consecinta, sunt actualmente proscrise. Nu mai amintim aici unele operatii de interes pur istoric. in mod esential, tratamentul chirurgical al ascitei se realizeaza prin procedee care favorizeaza drenarea lichidului sau prin procedee care impiedica formarea ascitei, neutralizand conditiile hemo-dinamice care au generat-o. Prezentam pe scurt cate metode care sunt actualmente uzitate in scopul "uscarii\" peritoneului.
Extraperitonizarea lobului hepatic drept
Dr. Burlui (3), plecand de la obsertia ca bolnavii cu perihepatita adezi si
ciroza hepatica nu fac ascita, a fundamentat experimental si apoi a aplicat in practica, cu succes, o metoda originala de tratament al ascitei. Acest procedeu, denumit si hepatofrenopexie, realizeaza o transpozitie a lobului hepatic drept in afara cavitatii peritoneale, in contact direct cu muschiul diafragmatic. Se realizeaza astfel o simfiza complexa hepatofrenica, dez-voltandu-se cai limfatice de neoformatie intre ficat si diafragm. Ascita ce se exterioriza pe suprafata hepatica fi preluata de diafragm.
Shuntul peritoneo-venosIn 1974, Le Veen a pus la punct o supapa baro-sensibila care se deschide la un gradient presional de 3-4 mm Hg, unidirectionala, permitand astfel trecerea ascitei din peritoneu spre circulatia generala. Puntea de unire intre cavitatea peritoneala si o vena centrala (jugulara, subclavie) se realizeaza printr-un sistem tubular ce are supapa barosensi-bila interpusa pe traiectul sau. Un alt capat al tubului se plaseaza in cavitatea peritoneala, apoi tubul parcurge un traiect subcutanat pana in regiunea
cervicala unde patrunde in jugulara sau subclavie. Val unidirectionala este adapostita in teaca dreptului abdominal. Acest tip de drenaj peritoneo-venos determina cresterea volumului de ejectie ventriculara stanga, a debitului renal si a filtrarii glome-rulare. Se obtine o crestere a diurezei si a eliminarilor de sodiu, normalizarea ionogramei si disparitia ascitei. Acest gen de tratament este relativ simplu, usor de executat si cu rezultate spectaculoase, in asa fel incat astazi are o extensie remarcabila. Metoda nu se aplica la cei cu:
insuficienta hepatica gra, subicterici si cu
tulburari de coagulare, pacientii cu encefalopatie cronica permanenta, la cei cu cardiopatii.