Abcesul amoebian hepatic este format din perete si continut. Peretele abcesului este subtire, format din parenchim hepatic in diferite faze de necroza, tesut fibros putin, multe eozinofile. Microscopic apare o limita neta intre parenchimul sanatos si cel lezat. Lipsesc din peretele abcesului polimorfo-nuclearele. Continutul este reprezentat de puroi de aspect rosu caramiziu caracteristic - "crema de ciocolata\" format din sange, tesut necrotic, poli-morfonucleare si fara microbi. in caz de supra-infectie aspectul continutului se modifica.
Abcesul hepatic amoebian se localizeaza in cele mai multe cazuri in lobul hepatic drept datorita unei retele portale mai bogate la nilul acestui lob.
Diagnostic clinic si paraclinic
loul clinic este precedat de un episod dizenterie care trebuie cautat anamnestic in ultimele 10 zile pana la ultimele 5 luni, la care se adauga simptomatologia clinica caracteristica: dureri in etajul abdominal superior (hipocondrul drept - epigas-tru),
febra la 40°C si hepatomegalie. Urmeaza apoi o perioada de stare in care febra se mentine la valori ridicate, durerile se mentin si apare alterarea progresiva a starii generale.
Examenul clinic obiectiv ne va arata aceleasi semne clinice ca si in abcesul hepatic piogen (3).
Examene de laborator vor arata modificari ale functiei hepatice prin: cresterea transaminazelor, a bilirubinei, a FAL, hipoalbuminemie. Leucocitele vor creste in caz de suprainfectie.
Testele serologice: -
anticorpi antiamoebieni in ser prin hemaglutinare indirecta, reactie de fixare a complementului, imunofluorescenta, testul ELISA sunt metode specifice cu o fiabilitate de 95%. Examenul coproparazitologic poate evidentia E. histo-lytica in scaun (4).
Examene paraclinice: scintigrafie hepatica, eco-grafie hepatica, tomografie computerizata (. 2) si rezonanta magnetica nucleara vor arata acelasi tip de leziune ca si in
abcesele hepatice piogene. Prin ghidare eco-tomografica se poate efectua
punctia abcesului cu extragerea de continut, care poate fi examinat. E. histolytica poate lipsi din abcesul hepatic, dar se poate depista mai usor din lichidul pleural obtinut tot prin punctie.
Diagnosticul pozitiv se va face pe urmatoarele elemente:
■ anamneza: episod dizenterie, apartenenta la un grup de risc;
■ triada clinica: durere-febra-hepatomegalie asociata cu imagini ecotomografice caracteristice;
■ teste serologice poziti pentru infectia cu E. histolytica;
■ punctia abcesului cu extragerea de continut cu aspect caracteristic de crema de ciocolata.
Abcesele hepatice amoebiene pot evolua in forma supraacuta (foarte rar), acuta sau cronica. in ultima forma boala evolueaza in timp indelungat si leziunile au localizari multiple intrahepatice. Netratate prezinta aceleasi complicatii ca si abcesele piogene, in plus in cazurile rare ale localizarilor hepatice superficiale poate sa apara fistulizarea cutanata care determina erodarea si .distructia tegumentelor.
Supravietuirea bolnavilor cu abcese hepatice ameobiene este dependenta de precocitatea diagnosticului si tratamentului, starea generala a bolnavului, prezenta complicatiilor. Mortalitatea in caz de diagnostic si tratament precoce poate fi mica, dar in cazurile tardi poate sa ajunga pana la 28-58% din cazuri (1).
