Disfunctiile rezervorului gastric care cresc expunerea esofagului la sucul gastric includ: dilatatia gastrica, cresterea presiunii intragastrice, crearea unui rezervor gastric permanent si cresterea secretiei acide gastrice.
Consecinta dilatatiei gastrice este scurtarea lungimii totale a S.E.I., ceea ce duce la scaderea rezistentei sfincterului reflux. Aceasta este similara cu scurtarea gatului unui balon cand acesta este umflat. La bolnavii cu boala de reflux dilatatia excesiva a sfincterului se produce prin aerofagia determinata de cresterea inconstienta a contractiilor faringiene in efortul de a influenta evacuarea eso-fagiana. Clinic este in relatie cu "balonarea\" semnalata adesea de pacient, fiecare deglutitie aducand 1-2 ml de aer in stomac.
Aerofagia apare astfel la pacientii cu o peristaltica esofagiana
insuficienta sau la pacientii cu o secretie salivara scazuta (sindrom Sjogren) sau dupa iradieri ale regiunii cervicale sau ale extremitatii cefalice.
Cresterea presiunii intragastrice apare in tulburarile de evacuare determinate de
ulcere duodenale sau pilorice stenozante, dupa vagotomie sau la bolnavii diabetici, datorita gastroparezei.
Studiile evacuarii gastrice au constatat la bolnavii cu boala de reflux in proportie de 43-53% o rata scazuta a evacuarii gastrice, mai ales pentru alimentele solide. in schimb, evacuarea lichidelor este normala.
Aceste date sugereaza existenta unei dismoti-litati antrale si/sau duodenale care contribuie ca un element important in patogenia bolii prin crearea unui rezervor gastric persistent. Aceasta duce, prin intarzierea evacuarii gastrice, la cresterea expunerii la sucul gastric, uneori si duodenal a mucoasei esofagiene prin accentuarea refluxului fiziologic. S-a constatat de altfel prin p/-/-metrie ca la bolnavii cu boala de reflux si intarziere de evacuare gastrica exista o expunere mai mare la acid decat la pacientii cu defect similar al S.E.I., dar cu evacuare gastrica normala. Cand refluxatul este "mixt\" se vor produce leziuni esofagiene mai importante, in esofagul Barrett s-a evidentiat in aproape 100% din cazuri prezenta refluxului duodeno-gastro-eso-fagian.
Astfel, rezervorul gastric poate avea o contributie importanta in aparitia complicatiilor refluxului, deoarece printr-o retentie prelungita creste concentratia amestecului pepsina - acid, creste volumul continutului gastric, precum si in relatie cu disten-sia gastrica relaxarile tranzitarii de S.E.I. sunt mai frecvente.
Hipersecretia gastrica poate creste expunerea esofagiana la acid in cursul refluxului fiziologic. S-a constatat ca 28% din pacienti cu boala de reflux sunt hipersecretori. Totusi, in patogenia implicatiilor refluxului incompetenta S.E.I. este mai importanta decat hipersecretia gastrica.
Rolul principal in prevenirea refluxului il are esofagul distal ce reprezinta un adevarat sfincter functional intrinsec, care, insa, este in relatie stransa cu caracteristicile anatomice ale regiunii ce-i servesc la mentinerea functiei. Este vorba de pilierii diafragmatici,
fibrele "in cravata\" Helvetius, unghiul eso-gastric His ce realizeaza valla Gubaroff si rozeta mucoasa constituita de pliurile mucoasei jonctiunii gastro-esofagiene (11, 13).
