Multe studii experimentale au indicat ca beta-carotenul, taminele A, C si E pot inhiba actiunea promotorilor tumorali cat si a initiatorilor tumorali. Pentru ca aceasta inhibitie sa se produca, in celule trebuiesc mentinute niveluri ridicate de beta-caroten, tamine C, A si E; nu se cunosc dozele optime. Dozele recomandabile sunt cele mentionate mai sus, pentru prevenirea cancerului.
Progresele recente in studierea cancerului au facut posibila identificarea unor factori de risc la nivel molecular, rezultati din schimbari strucurale, de conformatie si functionale ale ADN-ului. Unele din aceste modificari sunt:
a) activarea protooncogenelor,
b) pierderea antioncogenelor,
c) rearanjarea anormala a genelor normale,
d) stimularea semnalului de semnalizare al celulei. Separati, nici unul din acesti factori nu declanseaza
cancerul, dar oricare din ei il pot declansa in celulele normale daca acestea au acumulat deja alti factori de risc. Studiile recente arata ca unele tamine pot diminua actiunea unuia sau mai multor factori de risc.
Elementul oncogen c-myc sporeste in tumorile in vo sau in tro aparute la soareci si oameni; totusi oncogenul este identificat si in celulele normale. De aceea, numai ridicarea nivelului oncogenului c-myc nu este considerat un factor de risc. Totusi poate deveni periculos daca respectivele celule au acumulat si alti factori de risc. Vitamina A (retinoic acid, un meolit al taminei A), tamina D (la -25 (OH) 2D3) si tamina E (alfa-tocoferil succinat) reduc nivelul oncogenei c-myc in unele celule canceroase, in tro.
Cresterea expresiei1 oncogenei H-ras este, de asemenea, considerata un factor de risc in cancer. Vitaminele A si E reduc expresia oncogenei H-ras in unele celule tumorale, in tro. Efectele acestor tamine asupra expresiilor oncogenelor c-myc si H-ras in celule capabile sa se dida in mod normal nu au fost studiate.
Totusi, doze ridicate de tamine A, E sau C nu afecteaza proliferarea normala a celulelor sanatoase. Aceasta deoarece celulele sanatoase detecteaza excesul de tamine. Cand celulele den anormale, din cauza acumularii unor multiple deteriorari genetice, ele pierd capacitatea de a depista excesul de tamine. De aceea, reducerea efectelor oncogenelor c-myc sau H-ras prin intermediul taminelor poate avea loc in celule canceroase sau precanceroase, nu si in cele sanatoase. Sunt necesare studii suplimentare pentru observarea efectelor la om.
Proliferarea in colon a celulelor epiteliale este considerata un factor de risc pentru producerea cancerului. Un studiu recent arata ca doze suplimentare de tamine A, C si E reduc aceasta anomalie a celulelor colonului uman.
