Termenul ..cancer" regrupeaza o seric de patologii caracterizate prin aceea ca anumilc celule ale corpului cresc si se inmultesc necontrolat in interiorul organismului, mai intai localizat, apoi indand tesutul inconjurator, iar la urma tot corpul, prin metastazare.
Cuprins:
Detectarea şi diagnosticul cancerului |
sus  |
Lipsa simptomelor
în fazele sale iniţiale, cancerul nu prezintă adesea nici un simptom jenant. El este descoperit de cele mai multe ori de către medicul generalist. atunci când pacientul se plânge, de exemplu, de sângcrări sau de răguşeala inexplicabilă, sau de către pacienta însăşi, care identifică un nodul în interiorul sânului. Medicul specialist urmează să determine despre ce fel de tumoare este vorba şi cât de rapidă îi este creşterea, dacă a fost surprinsă în faza de invaziune sau dacă deja a metastazai.
Detectarea la timp a cancerului face să crească enorm şansele lui de vindecare. Din păcate. între momentul când pacientul descoperă o jenă suspectă şi clipa în care se prezintă la doctor, trec uneori mai multe luni. In Statele Unite, trec în medie 3 luni între conştientizarea unui simptom şi începutul unei terapii vizând cancerul de sân. de colon, de rect de stomac, sau de testicule, dar 7 luni pentru cel de piele.
Din cele ce se vor vedea mai jos, reiese, pe de o parte, că a tergiversa prezentarea la medic ţine de nivelul inconştienţei. Pe de altă parte, tot din ceea ce se va vedea mai jos. va reieşi faptul că de la data când a fost iniţiat cancerul şi momentul când acesta a devenit observabil s-au scurs multe luni. sau chiar ani. astfel că, oricum, cancerul e detectat tot în stadiul ..final\'" al acestuia. Cum nu toate cancerele evoluează însă în acelaşi ritm, el putând fi, în unele cazuri, fulgurant, prudenţa este esenţială. Odată depistat, medicul este acela care va lua deciziile privind urgenţa actelor de întreprins în continuare.
îmbunătăţirea metodelor de detecţie şi participarea conştientă a individului la procesul de depistare reprezintă, deci, o prioritate. E imposibil de enumerat "simptomele" prin care poate II recunoscut cancerul. Multe simptome sunt comune şi altor boli. iar diferitele tipuri de cancer produc simptomatologii deosebite de la un caz la altul.
Statele, în funcţie de mijloacele de care dispun şi de priorităţile care le sunt proprii in ce priveşte politica de sănătate. înarmează populaţia cu liste ale simptomelor care trebuie să-l alerteze pe individ. Exemplul de mai jos provine din instrucţiunile Institutului american al cancerului (NO - National Cancer Instituie).
Te prezinţi la medic de îndată ce apare una dintre următoarele
manifestări:
. o modificare a digestiei sau a obişnuinţelor de urinare;
. o julitură care nu se mai vindecă;
. o sângerare sau pierdere de lichid;
. o îngroşare sau un nodul care a apărut în orice parte a corpului:
. o dificultate la înghiţit:
. o indigestie rebelă;
. o modificare a unui neg sau a unei veruci;
. o răguşeală sau o pierdere a vocii care persistă de mai mult timp.
îndrăznesc să recomand cititorului să abordeze această listă cu reţinere. Cunosc, de pildă, pe cineva care a acuzat nu unul, ci toate simptome le de mai sus şi, totuşi, nici unul dintre ele nu a semnificat ceva nefast.
Lipsa simptomelor clare îngreunează, deci, procesul de detecţie a cancerului. Tocmai de aceea au fost imaginate teste de depistare în masă, care sunt destinate celor care nu prezintă încă nici un simptom. Aceste teste vor fi descrise în cele ce urmează.
Teste de depistare precoce Anali/e de sânge
Cu toate că, în general, cancerul incipient nu este decelabil prin analize de sânge, există speranţa ca nu peste mult timp să existe ..semnături" ale principalelor tipuri de cancer decelabile încă în fază precoce. Pentru moment, se dispune de teste pentru cancerul de prostată (antigenul specific de prostată, PSA) şi. eventual, de ovar (antigene epitcliale ovariene, CA 125, CA 19-9).
Testul fecal - testul pap - mamografia |
sus |
Prezenţa unor cantităţi de sânge în fecale, invizibile ochiului liber, poale fi semnalată cu testul de sânge ocult fecal ("FOBl" -fecal occult hlood test), practicat acasă sau în cabinetul medical. Este vorba despre o placă tratată, pe care se întinde o probă de scaun şi care îşi schimbă culoarea dacă există urme de sânge. Deşi prezenţa sângelui în fecale poale semnaliza şi alte probleme decât cancerul, acest test a contribuit la reducerea spectaculoasă a mortalităţii prin cancer de colon, datorită detectării mai precoce a acestuia.
Testul Pap (frotiul cervical)
Frotiul cervical permite detectarea precoce a cancerului cervixului uterin. In principiu, câteva celule recuperate din cervix sau vaginul superior sunt etalate pe o lamă şi examinate la microscop. Prezenţa celulelor anormale este detectată imediat (Fig. 1.1). Este remarcabil că. deja in 1930. odată cu introducerea acestui test, mortalitatea prin cancer cervical a scăzut cu 75 de procente!
Mamografia
Mamografîa este o radiografie a sânilor. Ea pune în evidenţă prezenţa unei mase tumoraie în interiorul mamelelor. De remarcat că nici mamografia. ca de altfel nici frotiul. nu pot, doar singure, să precizeze dacă este vorba de un cancer.
In Fig. 1.2 este reprodusă mamograma unui sân purtând o tumoare ncinvazivă (semnificaţia termenului va fi clarificată mai jos). Se vede de asemenea acul fin care serveşte la aspirarca unor celule tumoraie în vederea caracterizării acestora. Celulele care au fosl aspirate din zona marcată cu un careu ar putea fi cele descrise în Fig. 1.6 (vezi mai jos).
Descrierea microsopică a cancerului
Ţesutul canceros poate fi identificat la examenul microscopic prin anumite caracteristici ale celulelor:
. număr marc de celule surprinse în stadiu de diviziune, cu aţipii ale nucleilor şi citoplasmci şi numeroase mitoze atipice,
. dispariţia unor aspecte morfologice caracteristice celulelor specializate.
. mărime şi forme variate.
volum anormal al nucleului raportat la volumul citoplasmei, 1 dispunere dezordonată, invazivitate (întrepătrunderea zonelor dezordonate cu cele ordonate). Aceste caracteristici sunt ilustrate în Fig. 1.3.
Rezultatul lestului de depistare, dacă este pozitiv, nu reprezintă decât un prim semnal de alarmă. Adevăratul diagnostica al cancerului se face. în toate cazurile, pe baza unei biopsii.
Biopsia reprezintă actul chirurgical prin care se prelevează un fragment din ţesutul suspect, adesea cu ajutorul unui ac subţire. Se extirpează, uneori, tumoarea întreagă. Frotiul nu trebuie confundat cu o biopsie. In cazul biopsiei, fragmentul este înglobat într-un bloc de parafină, din care se taie apoi secţiuni fine. care se examinează la microscop. (In cazul leucemiilor. se utilizează o probă de sânge). Modul de dispunere şi caracteristicile celulelor in secţiunea examinată permit identificarea prezenţei unei tumori şi evaluarea stadiului acesteia.
Fig. 1.4 prezintă două biopsii de sân. Tubulii glandulari (prin care este secretat laptele) se văd în secţiune transversală.
in Fig. 1.4a. tumoarea este ..benignă", primejdioasâ (vom preciza termenii mai jos), tubulii glandulari proliferaţi {moplazict) fiind grupaţi într-o capsulă de ţesut conjunctiv.
Tumoarea din Fig. 1.4b este .Jiiulignu". gravă: tubulii glandulari neoplazici au invadat ţesutul din jur.
In general, buletinul de analiză conţine noţiuni de genul: hiperplazie. displazie. carcinom in silu. carcinom invaziv - pe care le vom explicita în cele ce urmează.
In registrul de sus al Fiu. 1.5 sunt reprezentate diversele ipostaze ale progresiei spre cancer a unui grup de celule. Registrul de jos plasează aceste ipostaze in contextul imaginar a! unui ţesut epitelial. Această din urmă imagine va fi reluată ulterior pe parcursul expunerii.
Hiperplazia |
sus |
Hiperplazia este termenii! care descrie aspectul microscopic al unui ţesut caracterizat prin aceea că numărul de celule apare neobişnuit de mare. cu creşterea consecutivă a volumului acestuia (Fig. 1.58). După cum se vede în imagine, comparând ţesutul hiperplazic cu ţesutul normal (Fig. I.5A). nici aspectul celulelor, nici aranjamentul ordonat al acestora nu au suferit. Hiperplazia nu reflectă decât o creştere temporară a ritmului de diviziune a celulelor, de pildă drept rezultat al unei iritaţii. Este un fenomen reversibil, care nu conduce neapărat la cancer. O julitură în curs de reparare, sau o bătătură se vor vedea în biopsie ca tot atâtea zone de hiperplazie.
Displazia
Displazia (Fig. 1.5C) este datorată unui ritm de diviziune celulară accelerat, de pe urma căreia s-a pierdut aranjamentul ordonat al celulelor care au suferit modificări atipice. liste şi ea un fenomen în general reversibil dar. pentru că există şi riscul ca să evolueze spre cancer, trebuie supravegheată. în Fig. 1.6 este ilustrat aspectul sub microscop al unei biopsii de ţesut displazie obţinut printr-o biopsie mamară cu ac fin.
Carcinomul in situ
Carcinomul in situ este un caz de displazie agravată. Celulele au proliferat în mod necontrolat, prezintă modificări atipice, dar au rămas grupate la locul ("in situ") de origine (Fig. 1.5D). Situaţia începe să fie alarmantă: carcinomul in situ trebuie îndepărtat pe cale chirurgicală pentru a-l împiedica să devină invaziv.
Cancer invaziv
în cancerul invaziv (Fig. 1-5E), celulele neoplazice au invadat ţesutul normal din jur, ceea ce e grav, iar unele dintre ele s-au detaşat, probabil, şi au pătruns în circulaţia sanghină sau limfatică, care le-au permis să se disemineze în tot corpul. Fenomenul din urmă se numeşte metastază. Această situaţie este dramatică.
Gradul tumorii |
sus |
Prin examinarea sub microscop a biopsiei e posibilă evaluarea, în linii mari. a comportamentului ulterior al tumorii şi a modului în care aceasta va răspunde la tratament
Celulele canceroase care mai prezintă asemănări cu celulele normale ale ţesutului din care provin au mai multe şanse să răspundă Ia terapie decât cele cu aspect anormal. Cancerul de gradul I şi II se referă tocmai la prima categorie de tumori. în timp ce gradele III sau IV\'se referă la celulele profund transformate, prezentând numeroase anomalii şi care sunt înghesuite datorită unei viteze de diviziune excesive.
Prognosticul rezervat pacienţilor cu tumori de grad I sau II (curba 1 din Fig. 1.7) este mai favorabil decât cel al bolnavilor cu tumori de gradul HI sau IV (curba 2 din Fig. 1.7).
Stadiul tumorii
Pentru a determina cât de avansat este stadiul bolii, se foloseşte o scară, denumită TNM, de la termenii englezeşti T: thickness - grosime, mărime sau profunzime (măsurată în centimetri), N: nodes - numărul de noduli limfatici implicaţi şi M: metastasis - metastazele în alte organe ale corpului.
Ea este bazată pe răspunsurile date la următoarele criterii:
1. Mărimea tumorii, invazivitatea acesteia în ţesturile învecinate.
2. Metastazarea tumorii către nodulii limfatici cei mai apropiaţi.
3. Metastazarea tumorii către alte regiuni ale corpului.
Tumoarea care "răspunde" afirmativ la primul criteriu, este în stadiul I şi aşa mai departe. Evident, şansele de supravieţuire sunt invers proporţionale cu stadiul tumorii.
Fig. 1.8 este un exemplu care prezintă, în funcţie de stadiul tumorii la data începerii tratamentului, ordinul de mărime al procentajului de supravieţuire după cinci ani la pacienţii purtând un cancer de piele, denumit melanom (vezi mai jos).
Până aici am abordat cancerul în mod foarte "superficial\'*, general, din punctul de vedere al pacientului care se prezintă pentru prima oară la medic. în capitolul următor vom relua descrierea cancerului într-un mod
Atitudinea preventivă |
sus |
Acelaşi institut american (NO), despre care am pomenit mai sus, recomandă următorul "decalog" al atitudinilor care reduc riscul apariţiei cancerului.
1. Nu fuma!
2. Consumă alimente bogate în fibre, sărace în grăsimi!
3. Fă exerciţii fizice moderate, timp de cel puţin 30 de minute zilnic, menţine-ţi talia şi nu consuma alcool mai mult de trei ori pe săptămână!
4. Femeile să-şi cerceteze singure sânii o dată pe lună şi, după vârsta de 40 de ani, să efectueze o mamografie în fiecare an!
5. Femeile să se supună anual unui examen ginecologic cu prelevarea unui frotiu cervical!
6. Bărbaţii să-şi examineze singuri testiculele o dată pe lună!
7. După vârsta de 40 de ani, adulţii să se supună anual unii tuşeu rectal, iar după vârsta de 50 de ani, să efectueze anual un test de depistare a sângelui în fecale. Să efectueze o endoscopie a părţii terminale a colonului (o sigmoidoscopie) la interval de cinci ani!
8. După vârsta de 50 de ani. bărbaţii să efectueze anual un test de sânge pentru depistarea antigenului PSA, asociat cancerului de prostată!
9. Evită expunerea îndelungată la soare şi acoperă-ţi corpul cu veşminte care să te protejeze de acesta!
10. Examinează-ţi pielea cu regularitate!
La aceste recomandări de ordin general (care variază de la o ţară la alta, în funcţie de particularităţile, politica şi ... bogăţia acesteia) se mai aplică principiul conform căruia indivizii care se simt ..vizaţi", de exemplu prin apariţia frecventă în familie a aceluiaşi tip de cancer, trebuie să adopte o atitudine chemopreventivâ activă.
Testele de laborator pot identifica, în principiu, prezenţa unei anomalii genetice care ar crea o predispoziţie pentru un cancer viitor, deşi interpretarea informaţiilor obţinute din astfel de teste e adesea complexă, iar certitudinea lipseşte. Decizia de a se supune unui astfel de test trebuie să aparţină, aşadar, pacientului şi nu trebuie să se transforme într-un act de rutină.
E cazul, de pildă, al cancerului de sân. De exemplu, moştenirea (sub formă recesivă) a genei mutante BRCA1, despre care vom pomeni mai târziu, e sinonimă cu un risc de cancer de sân pronunţat. In familia unde acest cancer a apărut frecvent, efectuarea unui test genetic de depistare a acestei "gene supresoare de tumori" poate avea un efect salutar: nu numai că ar înlătura incertitudinea de a se şti sub "sabia lui Damocles", dar ar permite şi iniţierea unei terapii preventive. Cum în cancerul de sân estrogenii joacă un rol determinant, femeia considerată în situaţie de risc se va supune din timp unei terapii cu tamoxifen, un medicament antiestrogen, care va minimaliza riscul de dezvoltare a tumorii.
Tratamente chemopreventive de acest tip sunt pe cale de a fi introduse pentru a îndigui şi alte tipuri de cancer, cum ar fi cel de prostată, de colon şi (melanomul) de piele.
în concluzie la cele enumerate mai sus, fiecare individ ar trebui să consulte medicul o dată pe an pentru a discuta despre cancer.
Parcurgând paginile care urmează, cititorul va găsi singur argumentele care îi vor confirma faptul că recomandările de mai sus sunt justificate.
Detectarea şi diagnosticul cancerului
