mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  



Ortopedie si traumatologie
Index » Boli si tratamente » Ortopedie si traumatologie
» Tuberculoza

Tuberculoza


Share





Este secundara (unui TBC pulmonar) si se prezinta sub trei forme majore la nivelul aparatului locomotor:
- artrita;
- spondilita;
- osteita.
Artrita se intalneste cel mai frecvent la genunchi (adulti) si sold (copil), dar mai pot fi afectate cotul, umarul, pumnul.
Evolutia este insidioasa, indolora si duce la distructia progresi a capsulei si epifizelor articulare. Testul la tuberculina, inocularea la cobai, biopsia sinovialei trebuie coroborate cu urmarirea clinico-radiologica, deseori mai loroasa decat probele de laborator.

Cuprins:

Date generale

Localizările tuberculozei osteoarticulare

Tuberculoza coloanei vertebrale

2.tuberculoza şoldului

3.tuberculoza genunchiului ("tumora albă")

4.tuberculoza tibio-tarsiană şi osteoartrita tbc a navicularului

9. alte localizări


Date generale

sus sus
Debutul sinovial (hidrartroză cu conţinut fibrinos crescut, leziuni epifizare radiologice absente) beneficiază de sinovectomie şi tratament tuber-culostatic local şi general, mai mult decāt forma osoasă.


Spondilită (Morb Pott) interesează corpii vertebrali (īn special cei toracici, mai rar cei lombari sau cervicali) şi discurile interver-tebrale, ducānd la distrucţii mari de tip supurativ specific soldate cu abcese reci paravertebrale (care pot fuza prin spaţiile conjunctive) sau cifoze ascuţite, dureroase. Nu sunt rare interesările meningeale.
Osteita tuberculoasă este mai rară. Poate avea (mai rar) aspecte asemănătoare cu osteomielita banală; alteori īmbracă forma unei carii osoase ("caria sieca" - umăr), sau de osteită condensantă, cu a poziţii osoase perios-tice de aspect caracteristic, (osteita tbc a metacarpienelor şi falangelor - spina ventosa).
Mai sunt de semnalat afecţiunile osteoar-ticulare foarte asemănătoare celor de etiologie tuberculoasă, provocate de germeni alcoolo-acido-rezistenţi din grupul Nocardia (Maduro-mycomis). Cea mai frecventă entitate nosologică dintre afeţiunile provocate de acest agent patogen este "piciorul de Madura ". īn vecinătatea abceselor care apar īn această boală, se pun īn evidenţă colonii de aspect fungoid, filamentos. Evoluţia acestei maladii este spre distrucţie osoasă masivă cu diformitate foarte dizgraţioasă a piciorului, polifistulizată.

Tratamentul chirurgical al tuberculozei osteoarticulare face obiectul unor tratamente de specialitate. Chirurgului ortopedist īi revine, mai adesea, sarcina de a rezolva leziunile solitare, (dar care presupun o intervenţie relativ urgentă) sau de a corecta sechelele:
- evacuarea abceselor reci suprainfectate sau nu (incizii sau puncţii īn regiunea polului superior al colecţiei, urmate de spălaturi largi antiseptice şi instilaţii cu tuberculostatice);
- sinovectomii, īn cazul artritelor cu evoluţie acută sau īn faza de debut, diagnosticate precoce;
- cura osteitelor (trepanaţii, curetaj, plombaj cu tuberculostatice);
- rezecţii-artrodeze la nivelul articulaţiilor mai grav afectate (cot, genunchi, sold), unde distrucţiile şi leziunile osteoarticulare sunt importante;
- rahisinteze īn spondilitele tbc sau sechelele lor.

Localizările tuberculozei osteoarticulare

sus sus
Tuberculoza, ca boală a īntregului organism, poate prezenta localizări multiple.
Printre localizările extrapulmonare, cea osteoarticulară este cea mai frecventă īn multe ţări (alături de cea genitală sau peritoneală).
Osteitele tuberculoase pure sunt rare, iar diagnosticul şi tratamentul lor presupune o mare experienţă. In această categorie īncadrăm, īn general, osteitele diafizare sau ale oaselor late. Localizările metafizo-epifizare determină cel mai adesea artrite tuberculoase.
Tenosinovitele tuberculoase se localizează la nivelul vaginelor sinoviale ale tendoanelor (mānă capul lung al m. biceps brahial etc.) Sunt localizări de excepţie, iar diagnosticul lor se pune adesea intraoperator cānd, la deschiderea vaginei sinoviale se elimină cazeum sau corpi riziformi.
Artritele tuberculoase (sau os-teoartritele) sunt cele mai frecvente ca localizare, cele mai grave ca evoluţie, cele mai invalidante şi cel mai greu de tratat.
Etiopatogenia
Factorul patogen este bacilul Koch uman sau bovin şi īnsămānţarea (focarul metastatic primordial) este sanghină (rar limfatică).
Focarele osteomedulare pot fi primare sau secundare unei leziuni pulmonare (sau altui focar primar).

Terenul joacă un rol important īn instalarea bolii:
- copii sau adolescenţi care n-au suferit prima-infecţie sau vaccinare;
- adulţi denutriţi, după o boală anergi-zantă, sau diabetici;
- leziuni inflamatorii preexistente sau post-traumatice ale articulaţiilor;
- distrofii, disvitaminoze;
- imunodepresii de etiologie variată. Evolu(ie - Morfopatologie Localizarea iniţială este o medulo-
haversită, īn general, de unde se va propaga apoi īntreg procesul īn zonele īnvecinate.
Focarul metastatic primordial reprezintă fixarea īn măduva roşie a germenului sosit pe cale sanghină şi care are tendinţă la vindecarea spontană sau medicamentoasă. Focarul metastatic evolutiv (complicat) presupune evoluţia procesului tuberculos intra sau extraosos, cu formarea unui granulom evolutiv spre necroză şi supuraţie cu propagare din aproape in aproape, sau diseminare hematogenăProcesele distructive osoase sunt īnsoţite şi de procese de reparaţie osoasă mai mult sau mai puţin evidente īn funcţie de rapiditatea evoluţiei focarului.

Caracteristic evoluţiei focarului este că procesul inflamatof este, īn general "rece", fără simptomele zgomotoase (febră mare, dureri, tumefacţie roşie, caldă şi dureroasă) ale infecţiilor cu germeni banali. Granulomul tuberculos se necrozează īn centru, se formează puroi mai mult sau mai puţin fluid (uneori "brānzos" - cazeum) care, apoi, migrează (extraosos - sub muşchi, īn articulaţii, de-a lungul tecilor vasculonervoase, fasciilor, aponevrozelor, interstiţiilor) alcătuind aşa-numitul abces rece osifluent. Puroiul acestui abces este decolorat, gălbui sau gălbui-verzui, transparent sau uşor tulbure, conţinānd grunji, flocoane, corpi albicioşi. Uneori este gros, cremos, cu aspect de "brānză de vaci".
Localizarea articulară (sinovială) primordială este destul de frecventă (organizarea granulomului primar īn peretele sinovialei, conţinutul său necrotic - purulent ulterior văr-sāndu-se īn articulaţii).
Evoluţia ulterioară a abcesului rece poate fi torpidă (liniştită) sau se poate suprain-fecta cu germeni banali. Sinovita sau artrita tuberculoasă este distructivă (distruge car-tilagiul articular şi sinovială) evoluānd spre fibroză, ankiloză, sinostoză. Leziunea iniţiala a cartilagiului articular, este marginală, determinată de insinuarea ţesutului de granulaţie specific acestui tip de inflamaţie sub periferia substanţei hialine marginale (panusul lui Volkmann).

Tuberculoza coloanei vertebrale

sus sus
Descrisă iniţial de Sir Percival Pott (1779), astăzi, după o perioadă de declin, a īnceput din nou să facă victime, ca de altfel toate formele de tuberculoză.
Etiopatogenia. Este cea mai frecventă localizare osteoarticulară (15-50%) şi interesează īn special bărbaţii (copii pānă la 5 ani sau adolescenţii tineri), localizările predilecte fiind, īn ordine:
- toracală mijlocie;
- toracolombară;
- lombară;
- cervico - toracală;
- suboccipitală.
Simptome - La copii, o convelescenţă prelungită după o viroză anergizantă (rujeolă, hepatită, varicelă, tuse convulsivă), caracterizată prin inapetenţă, fatigabilitate, apatie,transpiraţii nocturne, trebuie să dea de gāndit. După cātva timp copilul evită să se aplece spre a apuca un obiect, nu se mai joacă.
Atāt copilul cāt şi adultul īncep să acuze dureri locale, o rigiditate obiectivă la flexie sau extensie a unui segment de coloană vertebrală (Semnul lui Neri). Bolnavul apucă obiectele de pe podea flectānd genunchii, cu coloana vertebrală verticală şi sprijinindu-se cu māinile pe genunchi.

Durerea nu este direct proporţională cu īntinderea leziunii. Uneori gibozitatea, (cocoaşa) sau tumefacţia dată de abcesul rece apar īnainte ca durerea să fie supărătoare. Simptomele bolii instalate sunt (triada):
1. Gibozitatea potică este ascuţită, rigidă, mediană şi fără tranziţie treptată de la linia normală a coloanei vertebrale. īn dreptul său, toracele devine globulos. īnălţimea pacientului scade din cauza prăbuşirii corpilor vertebrali (la "Pott"-ul cervicotoracal, capul "intră" īntre umeri).
2.Abcesul rece apare exteriorizat (fuzat īn trigonul femural, pe teaca m. iliopsoas, de exemplu) sau este descoperit, paravertebral, la examenul radiologie.
3.Tulburările nervoase, de la parastezii şi dureri, pānă la paralizii sau secţiuni medulare. Este simptomul cel mai rar (5-6%) al triadei. Cauzele semnelor nervoase pot fi un sechestru osos, un abces rece, o translaţie vertebrală, o meningită locală, tulburările circulaţiei arteriale locale, etc. Paraplegia pottică se instalează lent, dar corect tratată poate duce la remisiuni īn 1-3 ani. Deasemeni, poate īmbrăca toate formele clinice (spasmodică, flască, spastică).

Morbul Pott suboccipital se caracterizează prin dureri suboccipitale iradiate parotidian, bolnavul īşi susţine cu māinile capul care ia poziţie rigidă şi acuză parastezii cervico-brahiale. Ceafa este īmpăstată şi dureroasă la palpare, gātul se poate scurta, iar abcesul rece poate fuza faringian (peretele posterior al faringelui), determinānd disfigie, sau lateral.
In cazuri grave, o mişcare bruscă sau un abces deschis spontan şi inundānd canalul rahidian, pot determina tetraplegia sau moartea subită.
Abcesele reci toracice se pot deschide īn mediastin (mediastinite grave) sau īn pleuri (empiem pleural).
Radiografia. După Schinz, semnele vertebrale apar după 3-4 luni de evoluţie a bolii.
- Semnul Minară: pensarea spaţiului dintre corpii vertebrali
- Semnul Amato: neregularităţi marginale subcohondrale vertebrale (somatice)
- Prăbuşirea vertebrală, caracterizată prin apropierea celor două platouri;
- Mai tārziu, dispare spaţiul interverte-bral, vertebrele sudāndu-se, īn timp, īntre ele.
Pe profil se mai identifică gibozitatea bruscă, ascuţită, iar pe faţă se pot decela abcese reci paravertebrale.

Examenele complementare ajută Ia diagnosticul pozitiv (intradermoreacţie la tu-berculinā, puncţia vertebrală sau a abcesului) sau diferenţial (teste serologice, puncţia abcesului, radiologia).
Tratamentul este:
1. General (tuberculostatice, vitamino-terapie)
2. Climatoterapia heliomarină
3. Ortopedic - paturi gipsate, paturi Brad-ford
- corsete gipsate, eventual cu m inerva
- corsete ortopedice cu tracţiune craniană
4. Chirurgical - evacuarea abceselor -ablaţii
- puncţie - cu spălare
- fără spălare

- exereza focarelor vertebrale
- rahisinteza (artrodeza vertebrală)
- infiltraţiile intrafocale cu tuberculos-tatice
- laminectomii, hemilaminectomii pentru decomprimarea canalului rahidian
Astăzi, preoperator, se utilizează tratamentul general şi local cu tuberculostatice, urmat de cel ortopedic şi stabilizat prin operaţie:
- evacuarea focarelor şi abceselor reci (costotransversectomia, abordul retrope-ritoneal, etc.)
- sinostoza vertebrală posterioară (Hibbs, Albee, Calve, Henle, Dujarier, etc), anterioară (intersomatică), sau laterală.
Posterior, tratamentul ortopedic şi general continuă pānă la stabilizare, urmat de cel recuperator.

2.tuberculoza şoldului

sus sus
A.COXALGIA (osteoartrita tuberculoasă coxofemurală). Urmează ca frecvenţă morbului Pott şi interesează īn special intervalul de vārstă 3-13 ani. Apar cazuri şi de la 40-50 de ani, īn special bărbaţi.
Etiopatogenie. Localizarea bacilară este predominant osoasă, apoi sinovială, interesānd atāt colul şi capul femural, cāt şi ace-tabulul. Leziunile sunt la īnceput inflamator-congestive, apoi, foliculare rezorbtiv-necrotice, distructive şi, īn final reparatorii, ducānd la anchiloze, uneori īn poziţii vicioase. Nu rareori, leziunile distructiv - productiv-necrotice pot duce la diformităţi variate ale articulaţiei, urmate de luxaţii sau sub-luxaţii ("pseudartroza intracotiloidiană de tip M6nard"). Necrozele septice specifice duc la cavităţi osoase (abcese) sau sechestre in-tracavitare.
Abcesele reci apar după 16-20 de luni de evoluţie, distrug capsula articulară şi migrează īn trigonul femural (Scarpa), intrapel-vian, ischiadic, pe teaca vaselor femurale, pānă īn spaţiul popliteu. Suprainfectate sau nu, pot fistuliza īnainte de migrare (īn jurul articulaţiei şoldului) sau la locul migraţiei.
Simptomatologie

1.Copii - Debut: Subfebrilitate, in-apetenţă, transpiraţii nocturne după o boală anergizantă. Copilul slăbeşte, oboseşte, nu se mai joacă şi īncepe să acuze dureri la nivelul şoldului. īn consecinţă, va şchiopăta, iar īn repaos se sprijină pe membrul sănătos (stă "şoldiu"). Nu rareori, aceşti copii se plāng de dureri de genunchi (reflexe, pe teritoriul nn. femural sau obturator).
Obiectiv, constatăm o īmpăstare a trigomului femural, care este sensibil la pal-pare, o tendinţă de poziţie vicioasă a şoldului (flexie) şi atrofii musculare, (fesieră, femurală). La mers (īncălţat), copilul loveşte inegal solul (sprijin mai scurt pe membrul bolnav), semn cunoscut ca "semnul geam-başului" (Marjolin). Mişcările din şold sunt dureroase şi reduse ca amplitudine, iar lungimea membrului crescut faţă de cel sănătos (congestia determină stimularea cartilagiului de creştere şi mărirea iniţială a spaţiului articular).


- Stare - simptomele se accentuează, poziţia vicioasă īncepe să se stabilizeze, apare adenopatia inghinală şi iliacă. Temperatura creşte seara, iar miatrofia regională este īnsoţită de contracturi care fixează poziţia vicioasă.
- Perioada poziţiilor vicioase, care se caracterizează, īn general, prin flexia.

abducţia şi rotaţia externă a coapsei pe pelvis. Atitudinea definitivă se stabileşte mai tārziu (flexie, abducţie şi rotaţie medială) urmată de scurtarea aparentă a membrului. Scurtarea reală - urmează ca o consecinţă a distrucţiilor capitală şi acetabulară. Este faza diformităţilor, luxaţiilor, iniţierii anchilozelor. Dacă nu apar abcese reci sau suprainfectarea leziunilor, urmează:
- Perioada de reparare (cicatrizarea) īn care starea generală se ameliorează şi semnele locale scad ca intensitate.
2. Adolescenţii şi adulţii au, īn general, aceeaşi simptomatologie, cu deosebirea că faza de debut poate trece neobservată, iar durerea este simptomul predominent. Deseori, la adulţi, coxalgia īncepe să evolueze pe o veche leziune din copilărie trecută neobservată.
Perioada de reparaţie duce, cel mult, la o anchiloză fibroasă, foarte rar osoasă.
Explorări paraclinice
1. Intradermoreacţia
2. Examenul bacteriologic şi anatomo-histological puroiului (lichidului) de puncţie.

3. Ex.biologic: īnsămānţare pe animale.
4. Radiografia va fi obligatorie: pulmonară şi articulară (faţă si profil). Semne importante:
a - Debut - decalcificarea periarticulară;
- "chenarul de doliu" - corticala nedecalcificată;
- spaţiul articular mărit, apoi īngustat;
- ştergerea trabeculării osoase regionale; b - Evoluţie - cap femural erodat, fragmentat;
- col femural scurt, coxa vara;
- diafiza femurală subţire;
- acetabul "dantelat";
- caverne osoase, sechestre, distrucţii
c - Reparaţie - osul īşi reia treptat structura;
- poziţiile vicioase se osifică (anchiloze)
- extremităţile articulare (cap şi acetabul) se sudează, trabeculele osoase continuāndu-se dintr-o parte īn alta ("ploaie la orizont"), iar "chenarul de doliu" (M6nard), se accentuează.
Evoluţia bolii, tratată, este de 2-4 ani (mai ales la copii). La adulţi poate avea evoluţie foarte lungă, simptomatologia larvată făcāndu-i pe pacienţi să neglijeze tratamentul. Acestea sunt, īn rezumat, datele clasice.

Cu un tratament bine condus, şi cu mijloacele moderne, astăzi se obţin vindecări mult mai rapide, dar, īn acelaşi timp, se observă o recrudescenţă a formelor de tuberculoză rezistente la tratament.
Complicaţiile (abcese reci, suprainfec-tare, diformităţi, anchiloze, luxaţii, diseminarea, etc.) şi tratamentul determină prognosticul care poate fi rezervat sau favorabil.
Diagnosticul diferenţial se face cu artralgiile de creştere, epifizioliza, fracturile capului şi colului femural, artritele reumatice sau septice, osteochondrită, artroză, etc.
Uneori adolescenţii care se plāng de o durere permanentă īn şold, nu prezintă nici un alt simptom, probele biologice sau radiologia\' rămānānd "negative". Este necesară o urmărire a lor timp de 6 luni - 2 ani ("Obser-vation hip").
Tratamentul este complex şi a evoluat mult īn ultimele decenii. Schematic este următorul:
General: tuberculostatice, vitamine, minerale
2. Local: infiltraţii locale cu tuberculostatice 3. Ortopedie: imobilizare īn aparate gip-sate īn poziţie funcţională, cu ferestre pentru infiltraţii şi puncţia abceselor. Se poate folosi şi extensia continuă.

4. Chirurgical (peste 14-16 ani): -evacuarea abceselor reci
- sinovectomie
- artrodeză - extraarticulară
- intraarticulară
- rezecţie - artrodeză
- osteotomiile de corecţie a anchilozelor
- artroplastiiie, după 5-10 ani de la vindecare.
5. Balneohelioterapia pe litoral sau zone subalpine.
Vindecarea clinică şi radiologică este urmată de tratament recuperator.
B. TROHANTERITA TBC
Este o tuberculoză extraarticulară (Le Fort 1890, Omebrādanne, Broca).
Interesează adolescenţii şi adulţii, se localizează īn corticală, spongioasă sau bursele seroase.
Debutează insidios, cu dureri intermitente, apoi permanente, iradiate īn femur şi genunchi.
Mai tārziu, regiunea trohantreriană se tumefiază, doare şi la palpare, este caldă, īmpăstată, apare miatrofia şi adenopatia inghinală. Bursiteie au conţinut lichidian cu corpusculi riziformi. Radiologie, osteoporoză difuză trohanteriană şi leziuni distructive (carii, caverne, sechestre).
Tratamentul, īn general, este acelaşi (general, local, ortopedic, chirurgical).

3.tuberculoza genunchiului ("tumora albă")

sus sus
Etiopatogenia, anatomia patologică, evoluţia sunt identice cu cele īntālnite la coxalgie.
Clinic, după durerile şi tumefacţia moderată ale debutului, īncepe să se palpeze sinoviala tumefiată şi dureroasă, ca un prag suprapatellar (recesul subquadricipital).
Punctele epicondiliene femurale şi tibiale devin dureroase la palpare (recesurile sinoviale subligamentare). Acest semn este considerat aproape patognomonic de unii autori. Tumefacţia şi hidrartroza care apar ujterior creează un genunchi globulos, dureros, dar fără semne de inflamaţie acută (tumefacţie caldă şi roşie), de unde numele de "tumoră albă", caracterizată prin piele lucioasă, călduţă, vene proeminente. Bolnavul schioapătă, īcepe să-şi flecteze genunchiul şi spaţiul popliteu se umple.
Adenopatia inghinală superficială este constantă.
Abcesele reci fistulează pe loc, foarte rar migrează la distanţă.

Apariţia lor este anunţată de alterarea stării generale şi intensificarea durerii şi tumefacţiei.
Semnele radiologice seamănă cu cele din coxalgie.
Faza de cicatrizare şi vindecare, deasemeni au aceleaşi caracteristici şi survine după 2-4 ani de tratament.
Diagnosticul diferenţial ţine de strictă specialitate (osteoartrite septice, reumatisme, tabes, osteochondrite, etc).
Tratamentul are aceleaşi indicaţii şi metode cu precizarea că artroiotomia de necesitate şi sinovectomia au indicaţii mai frecvente şi cu rezultate deseori foarte bune. Deasemeni, artroplastia cu fascia lata īn anchilozele genunchiului, la cīţiva ani de la stabilizarea bolii.

4.tuberculoza tibio-tarsiană şi osteoartrita tbc a navicularului

sus sus
Sunt rare, debutează īn talus şi, respectiv,tuberculul navicularului.
Durerile sunt mari la mers, poziţiile vicioase apar precoce (equinism, picior varus antalgic, etc.) iar abcesele reci evoluează rapid.
Tratamentul are aceeaşi schemă, dar rezecţia leziunii, eventual urmată de artrodeză dă rezultate mai bune şi mai rapide decāt tratamentul ortopedic.

5.TUBERCULOZA SCAPULO-HUMERALĂ
Interesează adolescenţii şi adulţii tineri (30 de ani), bărbaţi. Este destul de rară (circa 1%) diti localizările osteoarticulare ale tuber-culozei.
Etiopatogenia şi anatomia patologică prezintă cāteva caracteristici: forma sinovială este puţin zgomotoasă, iar sinovita TBC uscată duce la grade de distracţii osteocar-tilaginoase precoce ("caries sicca") - descrise de Volkmann). Uneori predomină procesele productiv-proliferative, īn care sinovială şi capsula fac o masă comună cărnoasă, ("caries carnosa" descrisă de Konig), cu tendinţă invadantă pe bursele seroase şi vaginele ten-dinoase din vecinătate.
Simptomatologia este cea specifică, cu precizarea că durerea apare mai tārziu, este mai suportabilă şi cānd atrage atenţia īn mod deosebit, miatrofia şi adenopatia sunt deja instalate. Spre deosebire de alte dureri (traumatice, inflamatorii) pacientul nu-şi susţine membrul bolnav cu cel sănătos, ci preferă să-1 lase să atārne pe lāngă corp extensia continuă alināndu-i durerile. Examenul radiologie oferă aceleaşi imagini caracteristice.
Evoluţia spre cicatrizare (sau vindecare, cu tratament) este mai scurtă decāt la localizările vertebrale sau ale membrului pelvin (circa 2 ani).
Diagnosticul diferenţial se pune cu celeaşi afecţiuni, dar mimarea clinică a unei tumori maligne este mult mai pregnantă decāt la alte regiuni.
Tratamentul, schematic, este acelaşi.

6. TUBERCULOZA COTULUI
Interesează atāt copiii mici, cāt şi adulţii şi este, de regulă, asociată altor localizări.
Leziunea iniţială este īn epifiza proximală a ulnei.
Evolufia, īn cazul īn care nu este tratată, merge spre abcese reci care fistulizează posterior, anchiloze īn flexie, şi, uneori, cu deformări īn plan frontal (varus, valgus).
Tratamentul se conduce după aceleaşi principii.
Rezecţia-artrodeză poate grăbi vindecarea.
Artroplastia după vindecare nu dă rezultate īncurajatoare.
7. TUBERCULOZA PUMNULUI (radio-carpiană)
Este rară, interesează adultul (bărbaţi), este oligosimptomatică (tumefacţie cu durere slabă) şi cel mai frecvent īmbracă forma
sinovială, bine rezolvabilă prin sinovectomie. Forma osteo- articulară este distructivă şi presupune artrodeza pumnului.
8. TUBERCULOZA OASELOR LUNGI ALE MĀINII (SPINA VENTOZA)
Localizarea este falangiană sau meta-carpiană (diafizară). Falangele cele mai afectate sunt cele bazale.
Tumefacţia inflamatorie a diafizei (şi atrofia musculară, īn cazul metacarpienelor) conferă osului un aspect fuziform, aspect vizibil şi radiologie, osul luānd un aspect pseu-dochistic (central) de formă fuziformă, cu apoziţii osoase subperiostice (aspect de os "suflat", cu corticale subţiri). Rareori apar sechestre sau mici abcese reci.
Tratamentul cel mai eficace este tre-panarea focarului, evacuarea fungozităţilor, microsechestrelor şi, eventual puroiului şi plombajul cu tuberculostatice. Imobilizarea gipsată ulterioară este obligatorie.

9. alte localizări

sus sus
A. TUBERCULOZA SACROILIACĂ
Intereresează īn special bărbaţii, īntre 20-40 de ani.
Localizarea iniţială este osoasă (sacrală sau iliacă), propagarea se face rapid spre articulaţie, leziunile inflamator-distructive avānd două urmări:
- abcesele reci cu evoluţie - extrapelviană - subfesieră
- intrapelvină
- anchiloza dureroasă sacroiliacă. Evoluţia este insidioasă, lentă, durerea
determinānd un mers caracteristic: cu.şoldurile şi genunchii uşor flectaţi şi trunchiul retropulsat la fiecare pas, atitudini care mena-
jează la maximum articulaţiile sacroiliace. Manevrele de nutaţie şi contranutaţie, compresiunile laterale şi percuţia aripilor iliace provoacă dureri (Erichsen-Larrey).
Hiperextensia coapsei pe pelvis, de partea bolnavă, provoacă dureri īn articulaţia sacroiliacă (semnul lui Gaenslen).
Radiografia se face īn incidenţe speciale.
Tratamentul este cel clasic, artrodeza sacroiliacă (Smith- Petersen) fiind indicată şi īn formele de īnceput ale bolii.

B. TUBERCULOZA PUBIANĂ
Este foarte rară, durerea, tumefacţia şi īmpăstarea locale, atrăgānd atenţia asupra bolii.
Mersul, schimbarea poziţiei īn pat sau īn fotoliu agravează durerile. Abcesele reci pot migra īn regiunea inghinogenitală, īn spaţiul Retzius, sub fascia endopelviană, rareori des-chizāndu-se īn vezica urinară.
Disfuncţia simfizei duce la grave tulburări de mers (mers legănat - "de raţă" -foarte dureros).
Tratamentul de elecţie este cel chirurgical (exereza leziunilor urmată de artrodeză), asociat celui ortopedic (imobilizare) şi specific (tuberculostatice).


Tipareste Trimite prin email



loading...








Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2020 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor




  Sectiuni Boli si tratamente:


 
Fa-te cunoscut!
Invitatie Online - promoveaza produse medicale

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

vizitatorii nostri pot fi clientii tai