In multe cazuri, un diagnostic specific nu este necesar sau disponibil pentru ghidarea tratamentului. Clinicianul poate utiliza informatiile disponibile din istoric, examinarea scaunului si evaluarea severitatii deshidratarii pacientului. Regimurile empirice pentru tratamentul diareei turistilor sunt prezentate in elul 128-4.
Pilonul principal al tratamentului este rehidratarea adecvata. Tratamentul holerei si al altor boli diareice deshidratante a fost revolutionat prin promovarea solutiilor de rehidratare orala, a caror eficacitate depinde de faptul ca absorbtia sodiului si apei in intestinul subtire, facilitata de glucoza, ramane intacta in prezenta toxinei holerice. Utilizarea solutiilor de rehidratare orala a redus mortalitatea prin
holera de la mai mult de 50% (in cazurile netratate), la mai putin de 1%. Organizatia Mondiala a Sanatatii recomanda o solutie ce contine 3,5 g clorura de sodiu, 2,5 g bicarbonat de sodiu, 1,5 g clorura de potasiu si 20 g glucoza (sau 40 g sucroza) la 1 litru de apa. Pacientii cu deshidratare severa sau la care
voma exclude terapia orala, trebuie sa primeasca solutii intravenoase, cum este solutia Ringer-lactat.
Desi majoritatea formelor secretorii de
diaree a turistilor - datorate cel mai frecvent E.
coli enterotoxigene - pot fi tratate eficient prin rehidratare, subsalicilat de bismut sau agenti antiperistaltici, agentii antimicrobieni pot scurta durata bolii, de la 3-4 zile, la 24-36 ore.
Imbunatatiri ale igienei, pentru reducera raspandirii fecal-orale a enteropatogenilor. Turistii pot sa reduca riscul de a face diaree consumand doar alimente fierbinti, proaspat gatite, evitand
legumele proaspete, salatele si fructele fara coaja, band numai apa fiarta sau tratata si evitand gheata.
Subsalicilatul de bismut este un agent necostisitor pentru profilaxia diareei turistilor; el este luat in doza de 2 lete (525 mg) de patru ori pe zi. Tratamentul pare sa fie eficient si sigur pentru o perioada de pana la 3 saptamani. Agentii antimicrobieni administrati in scop profilactic, desi eficienti, nu sunt in general recomandati in prevenirea diareei turistilor. Riscul efectelor adverse si posibilitatea dezvoltarii unei infectii cu microorganisme rezistente sau, mai grav, cu bacterii invazive, fac ca abordarea terapeutica cea mai rezonabila sa fie reprezentata de o cura terapeutica scurta, aplicata atunci cand simptomele s-au dezvoltat.
Posibilitatea de a exercita un impact major asupra morbiditatii si mortalitatii prin boli diareice a dus la eforturi intense pentru dezvoltarea unor
vaccinuri eficiente impotriva enteropatogenilor bacterieni si virali obisnuiti.
Cercetari recente au aratat progrese promitatoare in dezvoltarea vaccinurilor impotriva rotavirusurilor, Shigellei, cholerae, S. typhi si E. coli enterotoxigene.
