In fiecare an, in Statele Unite, sunt confirmate intre 1 si 2 milioane de plagi produse prin muscatura de animal; marea majoritate sunt date de caini si pisici de casa, care numara mai mult de 100 milioane. Alte plagi produse prin muscaturi sunt consecinta contactelor cu animale din zone salbatice sau ocupationale. In timp ce multe dintre aceste plagi necesita o terapie minima sau nici o terapie, un numar semnificativ duce la infectii, care pot pune in pericol viata. Microbiologia infectiilor produse prin muscatura evidentiaza, in general, flora orofaringiana a animalului care a produs muscatura, desi, pot fi implicate, de asemenea, microorganisme de pe sol, de pe pielea animalului si a victimei si din materiile fecale ale animalului.
Muscaturi produse de caine
Cainii sunt responsabili pentru aproximativ 80% din ranile produse prin muscaturi, din care se estimeaza ca 15-20% se infecteaza.Majoritatea muscaturilor de caine sunt procate si produse de cainele de casa al victimei sau de un caine cunoscut de catre victima. Aceste muscaturi se produc frecvent in timpul eforturilor de intrerupere a unei lupte intre caini. Victimele tind sa fie de gen masculin si muscaturile afecteaza cel mai adesea extremitatea inferioara.Tipic, infectia se manifesta la 8-24 ore dupa muscatura, ca o
durere la locul injuriei, cu celulita, insotita de o secretie purulenta, uneori urat mirositoare. Se pot dezlta
artrita septica si osteomielita, daca dintele cainelui penetreaza sinoviala sau osul. Manifestarile sistemice ca febra, limfadenopatia si limfangita pot, de asemenea, sa apara. Microbiologia infectiilor plagilor produse prin muscatura de caine este, de obicei, mixta si include streptococi alfa-hemolitici, specii de Staphylococcus, Pasteurella multocida, Eikenella corrodens si Capnocytophaga canimorsus (denumita in trecut DF-2). Multe plagi includ, de asemenea, bacterii anaerobe, cum sunt speciile de Actino-myces, Fusobacterium, Pretella si Porphyromonas.
In timp ce majoritatea infectiilor produse in urma leziunilor date de muscaturi de caine sunt localizate in zona leziunii, multe dintre microorganismele implicate sunt capabile sa produca infectie sistemica, incluzand bacteriemia, meningita, abcesul cerebral, endocardita si corioamniotita. Aceste infectii se produc cu precadere la gazdele cu edem sau drenaj limfatic compromis la nivelul extremitatii implicate (de ex., dupa mastectomia radicala sau radicala modificata) si la pacientii imunocompromisi ca urmare a unei medicatii sau a unei boli (de ex., utilizarea glucocorticoizilor, lupusul eritematos sistemic,
leucemia acuta sau
ciroza hepatica). In plus, muscaturile si zgarieturile de caine pot produce boli sistemice, cum ar fi
rabia (modulul 199) sau tetanosul (modulul 146).
Infectia cu C. canimorsus, in urma muscaturii de caine, poate produce septicemie fulminanta, coagulare intravasculara diseminata si
insuficienta renala, in mod special la gazdele care au functia hepatica afectata, care au suferit splenectomie, sau care sunt imunosupresate. Acest microorganism este un bacii gram-negativ subtire, care este dificil de cultivat pe majoritatea mediilor solide, dar creste intr-o varietate de medii lichide. Bacteriile sunt observate, ocazional, in interiorul leucocitelor polimorfonucleare, pe frotiurile colorate in tehnica Wright, din sangele periferic al pacientilor cu septicemie.
Muscaturile de pisica
Desi sunt mai putin frecvente decat muscaturile de caine, mai mult de jumatate dintre toate muscaturile si zgarieturile de pisica produc infectie. Datorita
faptului ca incisivii ingusti, ascutiti ai felinelor penetreaza adanc in interiorul tesutului, muscaturile de pisica au o mai mare probabilitate, fata de muscaturile de caine, sa produca artrita septica si osteomielita; aparitia acestor afectiuni este probabila, in mod special, cand zonele de strapungere sunt localizate deasupra sau aproape de o articulatie, in special la nivelul mainii. Femeile sunt afectate mai frecvent de muscaturi de pisica decat barbatii. Aceste muscaturi implica adesea mainile si bratele. Atat muscaturile, cat si zgarieturile de pisica sunt predispuse la infectie cu microorganisme din orofaringele pisicii. P. multocida, o componenta normala a florei orale feline, este un cocobacil gram-negativ mic, implicat in majoritatea infectiilor produse de muscatura de pisica.
Desi asemanatoare cu cea din
infectiile plagilor produse de muscatura de caine, totusi, micro flora ce determina infectiile leziunilor produse prin muscatura de pisica este, in general, mixta. Alte microorganisme ce cauzeaza infectia dupa muscaturi de pisica sunt similare cu cele ce cauzeaza infectii ale plagilor produse prin muscatura de caine.
Aceiasi factori de risc pentru infectia sistemica, care urmeaza unei plagi prin muscatura de caine, se aplica plagilor produse de muscatura de pisica. Infectiile cu Pasteurella tind sa progreseze rapid, deseori in cateva ore, producand inflamatie severa, insotita de secretie purulenta; Pasteurella se poate raspandi, de asemenea, prin picaturi de la animale, producand
pneumonie sau bacteriemie. La fel ca leziunile date de muscatura de caine, plagile produse de muscatura de pisica pot fariza transmiterea rabiei sau producerea tetanosului. Infectia cu Bartonella henselae produce boala zgarieturii de pisica (modulul 165) si este o consecinta tardiva importanta a muscaturilor si zgarieturilor de pisica. Tularemia (modulul 163) a fost, de asemenea, observata ca urmand muscaturilor de pisica.
Muscaturi produse de alte animale
Infectiile au fost atribuite muscaturilor produse de multe specii de animale, adesea ca o consecinta a expunerii ocupationale (fermieri, muncitori in laboratoare, veterinari) sau a expunerii in timpul unor activitati de recreere (vanatori, cei care campeaza in zone salbatice, proprietarii de animale exotice de casa). In general, microflora din plagile muscate reflecta flora orala a animalului care a produs muscatura. Majoritatea membrilor familiei felinelor, incluzand pisicile salbatice, gazduiesc P. multocida. Plagile muscate produse de animale acvatice, cum ar fi aligatorii sau pirania pot contine Aeromonas hydrophila. Muscaturile de sarpe veninos (modulul 392) produc raspunsuri inflamatorii severe si necroza tisulara, care confera acestor leziuni susceptibilitatea la infectie. Flora orala a sarpelui include multe specii de aerobi si anaerobi, cum ar fi Pseudomonas aeruginosa, specii de Proteus, Staphylococcus epidermidis, Bacteroides fragilis si specii de Clostridium. Muscaturile produse de primatele nonumane au o mare susceptibilitate la infectie cu patogeni similari celor izolati din muscaturile de om (care sunt discutate mai tarziu in acest modul). Muscaturile produse de maimutele din Lumea Veche (Macaca) pot, de asemenea, sa duca la transmiterea virusului B (Herpesvirus simiae, un herpesvirus al cercopitecilor), o cauza de infectie severa a sistemului ners central al omului. Muscaturile produse de foci, morse si ursi polari pot duce la o infectie cronica supurativa, cunoscuta ca "degetul de foca\", care este produsa, probabil, de una sau mai multe specii de Mycoplasma care colonizeaza aceste animale.
Febra muscaturii de sobolan Rozatoarele mici, incluzand sobolanii, soarecii de casa si soareci saritori de desert, ca si animalele care mananca rozatoare pot sa transmita Strepto-bacillus moniliformis (un bacii gram-negativ pleiomorf, micro-aerofil) sau Spirillum minor (o spirocheta), care produc o afectiune clinica cunoscuta ca "
febra muscaturii de sobolan\". Marea majoritate a cazurilor din Statele Unite sunt streptoba-cilare, in timp ce infectia cu Spirillum apare mai ales in Asia.
In Statele Unite, riscul de a fi muscat de rozatoare afecteaza in principal lucratorii din laboratoare sau locuitorii locuintelor infestate cu sobolani (in special copin). Febra muscaturii de sobolan este diferentiata de infectia acuta a plagii muscate prin manifestarea sa tipica, dupa ce initial, plaga s-a vindecat. Boala streptobacilara are o perioada de incubatie de 3-l0 zile. Febra, frisoanele, mialgiile, cefaleea si artralgiile migratorii severe sunt urmate, de obicei, de un rash maculopapular, care afecteaza, in mod caracteristic, palmele si talpile si poate deveni confluent sau purpurie. Complicatiile includ endocardita, miocardita, meningita,
pneumonia si abcesele in multe organe. Febra Haverhill este o infectie cu S. moniliformis, dobandita prin contaminarea laptelui sau a apei poile si are manifestari similare. Febra muscaturii de sobolan de origine streptobacilara era in mod frecvent fatala in era preantibiotica. Diagnosticul diferential include febra patata a Muntilor Stancosi, boala Lyme, leptospiroza si sifilisul secundar. Diagnosticul se sileste prin observarea directa a microorganismului cauzator, in tesut sau in sange, prin cultivarea pe medii imbogatite sau prin testarea serologica cu aglutinine specifice.
Infectia cu Spirillum (raportata in Japonia ca sodoku) produce durere si tumefactie purpurica la locul muscaturii initiale, cu limfangita si limfadenopatie regionala asociate, dupa o perioada de incubatie de 1-4 saptamani. Boala sistemica include febra, frisoane si cefalee. Leziunea de origine poate, eventual, sa progreseze spre o escara. Infectia este diagnosticata prin vizualizarea directa a spirochetelor in sange sau tesut, sau prin inocularea pe animal.
Erizipeloidul Aceasta infectie distinctiva a pielii este produsa prin inocularea directa cutanata cu Erysipelothrix rhusiopathiae. Deoarece acest microorganism este cel mai adesea asociat cu pestele si porcul domestic, erizipeloidul rezulta cel mai frecvent in urma unei leziuni ocupationale, legata de pescuit ("boala manuitorului de peste\") sau de munca in abatoare; de asemenea, poate sa urmeze contactului cu alte animale sau contactului cu pestele sau carnea din gospodarie. Dupa o perioada de incubatie de cateva zile, apar durerea (deseori severa), edemul si o leziune purpuriu-rosiatica, bine demarcata. Manifestarile sistemice sunt neobisnuite, dar, ocazional, au fost raportate bacteriemie si endocardita. Diagnosticul definitiv necesita izolarea bacteriilor din proba de biopsie, din aspiratul tisular sau din sange.
Infectii produse de muscatura de om Muscatura de om poate fi auto-produsa, poate fi dovedita de personalul medical care ingrijeste pacientul sau se poate produce in timpul luptelor ori al abuzului domestic sau in timpul activitatii sexuale. Muscaturile de om se infecteaza mai frecvent decat muscaturile produse de alte animale. Aceste infectii reflecta micro flora orala diversa a omului, care include specii multiple de bacterii aerobe si anaerobe. Izolatele aerobe frecvente includ streptococi viridans, Staphylococcus aureus, E. corrodens (care este frecventa in mod special in leziunea pumnului strans; mai jos) siHaemophilus influenzae. Speciile anaerobe, incluzand Fusobacterium nucleatum siPretella, speciile dePorphyro-monas, Peptococcus si Peptostreptococcus sunt izolate in 50% din
infectiile plagilor produse prin muscatura de om; multe din aceste izolate produc |3-lactamaza. Flora orala a pacientilor spitalizati si debilitati include adesea Enterobac-teriaceae, in plus fata de microorganismele obisnuite. Atat virusul imunodeficientei umane, cat si virusul hepatitic B au fost raportate ca fiind transmise prin muscatura de om, dar aceste cazuri par sa fie destul de rare.
Muscaturile de om sunt categorisite ca leziuni ocluzionale care sunt date efectiv de muscatura si leziuni ale pumnului strans care sunt produse atunci cand pumnul unui individ loveste dintii altuia, producand dilaceratia traumatica a mainii. Din cateva motive, leziunile pumnului strans produc, in mod special, infectii severe. Spatiile adanci ale mainii, incluzand osul, articulatia si tendoanele, sunt frecvent inoculate cu microorganisme in cursul unor astfel de leziuni. Pozitia stransa a pumnului in timpul injuriei, urmata de extensia mainii, pot fariza mai departe introducerea bacteriilor, pe masura ce tendoanele contaminate se retracta pe sub suprafata pielii.
Mai mult, ingrijirea medicala este solicitata, adesea, numai dupa ce infectia franca s-a dezltat.