Reprezentantul principal al gcnuluiSalmonella, S. choleraesuis, gresit descris de Theobold Smith in 1894 drept cauza de boala virala ce produce
holera la porcine, a fost denumit astfel in onoarea dr. Daniel Salmon, superiorul lui Smith. Genul este vast si dirs. Exista mai mult de 2300 microorganisme distincte, unele putand produce infectii la om, incluzand
febra tifoida (cunoscuta si sub numele de febra enterica), infectii sistemice focale, septicemie si (foarte frecnt) diaree, ce variaza de la forme acute de
diaree apoasa la diaree cu sange sau dizenterie. Salmonelele sunt antreprenori ecologici si se gasesc intr-o multitudine de habitaturi; aceasta adapilitate caracteristica este legata de plasticitatea lor genetica, care explica ubicuitatea microorganismelor in natura si multiplele cai prin care pot ajunge la noi gazde umane potentiale.
ETIOLOGIE Salmonelele sunt bacili gram-negativi din familia Enterobacteriaceelor, care sunt aproape totdeauna mobili, datorita unor multipli flageli peritrichii, si neincapsulati, cu doua exceptii (S. typhi si S. paratyphi, care exprima polizaha-ridele capsulare Vi). Salmonelele sunt facultativ anaerobe si in mod obisnuit nu fermenteaza lactoza; aceste proprietati stau la baza identificarii lor in laboratorul microbiologic prin screening initial. Taxonomia, de obicei un domeniu sil si fix mai putin cunoscut, a fost in ultimii ani intr-o continua schimbare pentru Salmonella in ceea ce priste clasificarea speciilor cunoscute in cadrul genului, care s-a extins de la o singura entitate la cateva mii de microorganisme. Clasificarea actuala, bazata pe inrudirea ADN-urilor, recunoaste doar doua specii, S. enterica si S. bongori, ultimul nefiind patogen pentru om (elul 158-l). S-a ales denumirea de S. enterica din dorinta de a evita confuzia cu prototipul de microorganism descris de Smith ca S. choleraesuis si datorita faptului ca nici un organism descoperit anterior nu a fost denumit enterica. S. enterica cuprinde sase subspecii, fiecare din ele incluzand mai multi membri (serotipuri). Majoritatea salmonelelor patogene pentru om apartin subspeciei enterica.
Numarul imens de salmonele diferentiate prin metode serologice reflecta abilitatea microorganismelor de a crea gene flagelare mozaicate, prin posibilitati multiple de recombinare si transfer pe orizontala, mutatii punctiforme si duplicare si modificare a lungimii genei, care impreuna reprezinta un raspuns adaptativ fata de sistemul imun de aparare al gazdei. De cand membrii subspeciilor sunt diferentiati prin markeri serologici [antigene somatice O (polizaharidice) si antigene flagelare H (proteine)], salmonelele individuale sunt considerate propriu-zis serovariante (serotipuri). Astfel, S. typhi trebuie numita S. enterica subspecia enterica, serovarianta typhi, in timp ce S. typhimurium va fi numita S. enterica subspecia enterica serovarianta typhimurium. Deoarece majoritatea serovariantelor au fost denumite dupa locul in care au fost descoperite (de ex., Heidelberg sau Newport), denumirile grupului Salmonella par mai mult geografice decat microbiologice. Cu toate acestea, clinicienii continua sa folosesca denumiri prescurtate connabile, cum ar fi S. heidelberg sau S. newport, cand fac referiri la aceste microorganisme. De aceea, in acest modul se va folosi sistemul prescurtat.
Un alt sistem de clasificare istoric, folosit in mod curent pentru grupul salmonelelor se bazeaza pe reprezentantii majori ai antigenelor somatice de faza 1 (aproximativ 60) exprimate de catre microorganisme. Aceste serogrupuri sunt notate cu litere (A, B, C etc). Majoritatea salmonelelor patogene pentru om apartin grupurilor de la Ala D (el 158-l); intr-adevar, denumirea serogrupului este in mod obisnuit prima piesa a informatiei specifice despre un microorganism data de laboratorul de microbiologie clinica. Deoarece doar putine serovariante sunt resposabile pentru majoritatea cazurilor de boala la om ( mai jos), sero gruparea ofera un indiciu initial util pentru identificarea exacta a microorganismului implicat si, de asemenea, furnizeaza diagnosticul de utilitate clinica, prognosticul si informatii despre tratament.
Unele salmonele au un grad mare de adaptare la gazdele umane sau alte animale. Tulpinile adaptate la animale in general nu produc boala la om, in timp ce tulpinile adaptate la oameni produc adesea febra tifoida. Restul salmonelelor nu sunt microorganisme cu adaptare fata de o gazda, astfel incat pot afecta atat oamenii cat si animalele. Aceste microorganisme determina cel mai frecnt
diareea cu Salmonella.
