Genul Acanthamoeba (Hartmannella) cuprinde peste 20 de specii, dintre care, cele mai importante sunt: Acanthamoeba polyphaga, Acanthamoeba castellanii, Acanthamoeba culberstonii. Aceste specii pot produce:
1 .Meningoencefalitele amibiene granulomatoase subacute la imunodeprimati {Acanthamoeba castellanii, Acanthamoeba culberstonii, Acanthamoeba astronyxis).
2.Keratitele amibiene - acanthamoeboze oculare la persoane imunocompetente {Acanthamoeba castellanii, Acanthamoeba polyphaga).
3.0tite, ulcere cutanate {Acanthamoeba astronyxis), osteomielita mandibulara {Acanthamoeba castellanii), miocardite, pneumonii
Cuprins:
Acanthamoeba există ca forma vegetativă şi chist.
Forma vegetativă (trofozoit) are dimensiuni de 14-40 um, un nucleu cu cariozom central, proiecţii spin-like, pe membrana plasmatică şi este mobilă, emiţānd pseudopode scurte: acantopode. Se multiplică la T optimă de 25-35 °C, fiind inhibată la temperaturi peste 35°C. Se hrăneşte cu bacterii, fungi.
Chistul are 12-16 u_m, este sferic, prezintă o membrană dublă stratificată, prevăzută cu pori. Nucleul chistului este caracteristic, prezentānd particularităţi la diversele specii, care permit identificarea acestora. Chistul este forma de rezistenţă a acanthamoebelor īn mediul extern uscat, la dezinfectante oftalmice (cu excepţia apei oxigenate), la clorinarea apei.
Contaminarea umană |
sus  |
Se produce prin chistele existente īn praf, īn apa poluată. Paraziţii pătrund prin tegument, cornee (īn cazul unor ulceraţii, traumatisme), mucoasa respiratorie, mucoasa genito-urinară. Amibele diseminează pe cale hematogenă spre diverse organe: creier, plămāni, ganglioni limfatici, glande suprarenale, miocard. Diseminarea hematogenă poate fi consecinţa sinuzitei amibiene, a pneumoniei sau a leziunilor cutanate.
Morfologie
