DEFINITIE SI ETIOLOGIE BZD tipica se manifesta prin limfadenopatie regionala dureroasa, care persista cate saptamani-luni dupa o zgarietura de pisica. Ocazional, infectia poate disemina producand limfadenopatie mai generalizata si manifestari sistemice, care pot fi confundate cu manifestarile limfoamelor. B. henselae este agentul cauzal al BZP. Nu exista do ca .6. quintana sau Afipia felis (initial propus ca agent al BZP) pot produce aceasta boala, pisicile nefiind purtatoare a nici una din aceste doua specii.
EPIDEMIOLOGIE In Statele Unite aproximativ 60% din cazurile de BZP apar la copii. Expunerea la pisici tinere cu bacteriemie, care sunt fie infestate cu purici, fie au venit in contact cu alte pisici purtatoare de purici, impune un risc semnificativ de infectie. Majoritatea infectiilor sunt produse printr-o zgarietura si numai rare cazuri prin intermediul muscaturilor sau salivei pisicilor. Cele mai multe cazuri apar in lunile calde, cand puricii sunt activi. Regiunile din Statele Unite in care puricii sunt endemici prezinta rate mai mari de infectie. Puricele poate transmite infectia printre pisici; nu se stie daca omul poate fi infectat prin intepatura unui purice infectat.
MANIFESTARI CLINICE
La 3-5 zile dupa o zgarietura de pisica se dezvolta o papula localizata, care se transforma intr-o pustula adesea acoperita de cruste. Limfadenopatia regionala sensibila la palpare apare in 1-2 saptamani dupa inoculare; in acest timp, papula se poate vindeca spontan. Cel mai frecvent zgarieturile se produc pe maini sau fata, determinand implicarea ganglionilor limfatici epitrohleari, axilari, pectorali si cervicali. Ocazional ganglionii afectati supureaza; se poate dezvolta suprainfectie bacteriana cu stafilococi sau alti patogeni cutanati. Desi majoritatea pacientilor nu prezinta febra, simptomele sistemice sunt frecvente si includ indispozitie,
anorexie si scadere in greutate. Fara tratament, limfadenopatia persista saptamani sau chiar luni si poate fi confundata cu bolile limfatice maligne. La pacientii aparent imunocompetenti alte manifestari includ encefalita,
convulsiile si coma (in special la copii), meningita, mielita transversa,
hepatita si splenita granulomatoasa, osteomielita si infectia diseminata. Inocularea conjunctila poate determina sindromul oculoglandular Parinaud, cu
conjunctivita si limfadenopatie preauriculara.
ANATOMIE PATOLOGICA Aspectul histopatologic caracteristic al BZP este inflamatia granulomatoasa cu necroza stelata, dar fara do de angiogeneza. Astfel, infectia cu B. henselae poate produce doua reactii patologice complet diferite, in functie de statusul imun al gazdei: BZP sau angiomatoza bacii ara.
DIAGNOSTIC BZP fi suspectata daca pacientul prezinta un istoric de expunere la pisici si dezvolta limfadenopatie si leziune cutanata. Diagnosticul poate fi confirmat prin examenul histopatologic al ganglionilor afectati. Grupuri de bacili mici pot fi uneori obserte la coloratia argentica Warthin-Starry a probelor biopsiate. Testul cutanat la BZP, in care materialul obtinut din ganglionii limfatici ai pacientilor cu BZP serveste ca antigen, nu se mai utilizeaza pentru diagnostic, datorita posibilitatii transmisiei agentilor virali. Recent a fost dezvoltat un test serologic specific, care poate produce un rezultat pozitiv la 70-90% dintre pacientii cu imunitate intacta. Identificarea genelor ARN-ului ribozomal 16S al .6. henselae in materialul biopsiat prin amplificare PCR cu primeri oligonucleotidici specifici poate fi de asemenea util in diagnostic; totusi, aceste metode nu sunt inca disponibile in comert. Culturile din ganglionii limfatici, lichidul cefalorahidian sau alte tesuturi sunt rareori pozitive.
TRATAMENT
Desi BZP este in general autolimitata, limfadenopatia regionala sensibila si simptomele sistemice pot fi debilitante. Pacientii cu encefalita sau alte manifestari severe trebuie tratati cu antibiotice, chiar daca eficacitatea acestei terapii este neclara. Nu au fost realizate studii ative intre tratamentele antibiotice, si nu au aparut rapoarte anecdotice ale esecurilor terapeutice. Cate rapoarte sugereaza ca tratamentul cu aminoglicozide (de ex., gentamicina intravenos la dozele standard calculate pentru a determina nivele terapeutice) este eficient la pacientii cu encefalita si alte infectii sistemice. Agentii orali care sunt cei mai eficienti pentru tratamentul angiomatozei bacilare par a fi utili si in BZP; ei includ ciprofloxacina, doxiciclina si posibil eritromicina (la dozele recomandate pentru angiomatoza bacilara). Multi pacienti cu BZP silita nu prezinta un raspuns evident la antibiotice; durata necesara a tratamentului este riabila.
