PATOGENIE
Prezenta ermilor adulti la nivelul cailor limfatice induce un proces inflamator si proliferativ endotelial limfatic, infiltratul inflamator granulomatos fiind preponderent eozinofilic. in fazele tardive ale parazitozei se instaleaza fibroza, scleroza si obstructia cailor limfatice de catre filarii.
Reactiile alergice sunt declansate de produsii meolici toxici ai parazitului, de lichidul, in care sunt eliminate larvele din organismul matern sau de toxinele rezultate din descompunerea ermilor adulti .
Cuprins:
Evoluţie clinică |
sus |
Filariozele limfatice evoluează adesea asimptomatic la persoane cu amicrofilariemie, considerate "purtători sănătoşi". īn formele clinic manifeste, sunt īntālnite manifestări precoce şi tardive, datorate procesului inflamator acut sau obstrucţiei cronice a căilor limfatice.
Manifestările precoce apar la 3 luni de la contaminare. Constau īn febră, cefalee, insomnii, limfangite īnsoţite sau nu de adenopatii. Bolnavii prezintă manifestări genitale (limfangite scrotale, funiculite, orhiepididimite, vaginite), limfangite recidivante localizate la nivelul membrelor inferioare şi uneori limfangite profunde manifeste prin dureri toracice sau abdominale (colici filariene). Sunt posibile şi manifestări alergice pulmonare (sindrom Lāffler), articulare (artralgii). Episodul acut are o durată variabilă de la cāteva zile la cāteva săptămīni.
Manifestările tardive, cronice sunt diverse, fiind cauzate de obstrucţia mecanică a căilor limfatice, corelată cu acţiunea toxică şi iritativă, indusă de filării [36]. īn stadiile avansate se instalează limfadenopatia cronică, care reprezintă uneori singura manifestare clinică a acestei filarioze. Adenita se transformă īn adenolimfocel cronic, cu aspectul unei tumori mari, fluctuante.
Bolnavii prezintă şi varice limfatice, īn special īn regiunilegenitale, care se pot ulcera, determinānd chylolimfurie. Edemul şi hiperplazia fibroasă a dermului şi a hipodermului sunt enorme, de unde şi denumirea bolii de elefantiaza arabilor. Uneori, filarioza limfatică se manifestă doar prin edeme monstruoase ale picioarelor (elefantiaza, īn insulele Pacificului), dar alteori prin edeme localizate la membrele inferioare şi la nivelul scrotului (elefantiaza membrelor şi a organelor genitale, īn Africa). In elefantiaza, tegumentul membrelor inferioare şi a scrotului devine subţire, se fisurează, favorizānd ulceraţiile şi suprainfecţiile bacteriene [18].
Wuchereria (Brugia) malayi produce filarioza de Malaya, īntālnită īn sud - estul Asiei (Indochina, Indonezia, Malaiezia), care se manifestă prin elefantiaza membrelor inferioare, cānd edemele nu depăşesc genunchiul sau elefantiaza sānului şi elefantiaza tardivă a membrelor superioare cu adenopatie cervicală, axilară [11]. Organele genitale sunt rareori atinse [9].
Wuchereria pacifica este o variantă a Wuchereriei bancrofti īntālnită īn Oceania. Determină o filarioza severă, īn care sunt frecvente complicaţii genitale precoce.
Diagnosticul este sugerat de manifestările clinice, de datele epidemiologice şi de hipereozinofilia sanguină marcată īn fazele precoce ale parazitozei. Eozinofilia sanguină devine semnificativă īn puseele limfatice, īn filarioza eozinofilică pulmonară (sindrom Loffler) şi postterapeutic.
Diagnosticul parazitologic urmăreşte evidenţierea microfilariilor īn sāngele recoltat īn cursul nopţii. Se examinează sāngele īn preparate native, īn coloraţii vitale, īn frotiuri şi īn picătură groasă. Preparatele microscopice evidenţiază microfilarii printre hematii. īn preparatul nativ, microfilariile prezintă o mobilitate accentuată. Diagnosticul parazitologic este adesea negativ, atāt īn fazele precoce cāt şi īn cele tardive. Se recomandă metode de concentrare (leucoconcentrarea, filtrarea sāngelui). Ocazional microfilariile se detectează īn puncţia ganglionară, īn fluidul adenolimfocelului sau īn urină. īn biopsiile ganglionare se vizualizează uneori viermii adulţi. Puncţia ganglionară nu este recomandată din cauza posibilelor complicaţii: Iimfangită cu elefantiaza [11].
Diagnosticul serologic oferă uneori rezultate pozitive. Tehnicile serologice clasice, cu sensibilitate moderată (reacţia de floculare, reacţia de fixare de complement, reacţia de hemaglutinare indirectă) au fost īnlocuite īn prezent cu imunofluorescenţa indirectă, care este o metodă rapidă şi sensibilă. Se poate efectua concomitent şi o imunoelectroforeză, ceea ce permite diagnosticul la 50% dintre bolnavi [2]. Reactivitatea īncrucişată cu alţi nemathelminţi, reprezintă un element de dificultate, orientānd spre diagnosticul de filarioza, dar fără a preciza stadiul evolutiv al filariozei şi specia de filarie producătoare. īn prezent se folosesc tehnici cu sensibilitate crescută: reacţii imuno-enzimatice sau radioimune. Reacţiile serologice menţionate urmăresc evidenţierea Ig. E sau a Ig. G antifilariene, precum şi detectarea antigenelor parazitare [2,18].
Testul Mazzotti este util pentru diagnostic şi conduita terapeutică. Se practică doar cānd există certitudinea absenţei altor filării patogene, īn organismul de testat. Efectuat cu 2 ore īnainte de prelevarea sāngelui, stimulează pasajul larvelor īn sāngele periferic, determină creşterea eozinofiliei şi accentuarea manifestărilor de Iimfangită [11]. Intensitatea acestei reacţii reflectă riscul reacţiilor alergice post-terapeutice.
Terapia actuală a filariozei este necorespunzătoare. Notezine reduce numărul microfilariilor din sāngele periferic, dar este puţin eficient asupra viermilor adulţi şi accentuează procesul inflamator produs īn jurul viermilor morţi, motiv pentru care este necesară asocierea cu un antiinflamator, şi rar, cu Moranyl (Suramină sodică), activ asupra viermilor adulţi [2]. Intervenţia chirurgicală este recomandată īn fazele tardive, la pacienţii cu adenolimfocel.
Se recomandă depistarea şi tratarea bolnavilor, chimioprofiiaxia cu Notezine a persoanelor cu risc crescut de contaminare, precum şi profilaxia individuală prin evitarea īnţepăturii ţānţarului, folosirea mijloacelor de protecţie mecanică. Profilaxia colectivă este dificilă. Constă īn distrugerea vectorilor cu insecticide.