Leziunile caracteristice endocarditei infectioase sunt vegetatiile, situate pe lve sau oriunde in alta parte pe endocard. Boala survine de obicei secundar colonizarii microorganismelor pe vegetatii sterile formate din plachete si fibrina. Vegetatiile sterile, care reprezinta endocardita trombotica abacteriana, se formeaza pe ariile de traumatism ale endoteliului (de ex. de la un corp strain intracardiac), in zone de turbulenta (cum
ar fi pe lvele deformate), pe cicatrici sau in situatia unor boli consumptive, mai ales boli maligne (endocardita marantica).
Infectarea unei vegetatii sterile este mai probabila atunci cand bacteriemia care survine implica bacterii care adera bine la plachete, fibrina si fibronectina. Vegetatiile endocarditei infectioase rezulta apoi din depunerea de plachete si fibrina peste bacterii, formand un "loc protejat\" in care celulele fagocitare patrund greu.
Endocardita tinde sa apara in zonele cu presiune crescuta (partea stanga a inimii) si in al de regiunea unde sangele curge printr-un orificiu ingustat, la o viteza mare, dintr-o camera cu presiune inalta in una cu presiune joasa (de exemplu distal de constrictie in coarctatia de aorta). Endocardita este neobisnuita in locuri cu gradient de presiune mic, cum este in defectul septal atrial. Endocardita survine mai frecvent la pacientii cu
insuficienta lvulara decat la cei cu stenoza pura, iar leziunea apare caracteristic pe fata atriala a lvei mitrale insuficiente si pe suprafata ventriculara a lvei aortice insuficiente. Un curent sanguin cu viteza mare poate produce leziuni satelite infectate in punctele de impact aflate la distanta.
Microorganismele cu patogenitate redusa in alte situatii (de ex. streptococii viridans) se imteaza de obicei numai pe lve cardiace deformate, cu endocardita trombotica abacteriana, in timp ce microorganisme mai virulente, (de ex. S. aureus, Strep. pneumoniae) pot infecta lve aparent normale.
Bacteriemia tranzitorie este frecventa in riate infectii si in timpul procedurilor traumatice care implica suprafetele epiteliale colonizate cu flora bacteriana (orofaringe, tractul genitourinar, tractul gastrointestinal si pielea). Dupa traumatisme ale tesuturilor cavitatii bucale, de exemplu, streptococii viridans sunt
bacteriile cel mai frecvent izolate din sange, singure, sau mai adesea impreuna cu alte bacterii. Frecventa si importanta bacteriemiei sunt legate de severitatea afectiunii periodontale si de severitatea traumei. Poarta de intrare a organismului infectant ce initiaza episodul de bacteriemie este de obicei inaparenta in endocardita cu streptococi viridans. Procedurile stomatologice, cea mai frecventa poarta de intrare aparenta, preceda endocardita cu streptococ viridans doar in 15-20% din cazuri.
Bacteriemia este de asemenea frecventa in chirurgia prostatei, cistoscopie, dilatarea sau cateterizarea uretrala si interventiile pe tractul reproducator feminin. Organismele infectante sunt de obicei enterococi si bacili gram-negativi. Aproximativ 50% din pacientii cu endocardita enterococica au suferit o interventie chirurgicala recenta sau o manevra instrumentala pe tractul genitourinar sau gastrointestinal. Aproximativ 35% din pacientii cu endocardite stafilococice au avut o infectie stafilococica precedenta cu localizare la distanta.
Manifestarile clinice ale endocarditei sunt rezultatul vegetatiilor si al unei reactii imune la infectie. Vegetatiile extensive, in special in endocardita fungica, pot ocluziona orificiul lvular. Alteori poate surveni distractia rapida cu insuficienta lvulara consecuti, in special cand este implicat S. aureus. Vindecarea poate cauza formarea de cicatrice, cu stenoza sau insuficienta lvulara consecuti. Infectia se poate extinde in miocard, producand abcese ascunse. Pot rezulta anomalii de conducere, fistule (intre cavitatile inimii si pericard sau sele mari) sau rupturi de cordaje, muschi papilar sau sept ventricular.
Fragmente de vegetatii se pot rupe si pot emboliza in cord, creier, rinichi, splina, ficat, extremitati si plamani (in endocardita situata in dreapta). Rezulta infarcte si ocazional abcese. Embolizarea septica a sa sorum sau inzia bacteriana directa a peretelui arterial pot avea ca rezultat
anevrismele micotice, care se pot rupe. Anevrismele micotice se dezvolta cel mai adesea pe arterele cerebrale, aorta,
sinusurile Valsal, canalul arterial ligaturat si arterele mezenterica superioara, splenica, coronare si pulmonare.
De obicei, pacientii cu endocardita au titruri crescute de
anticorpi impotri microorganismului infectant. Acest factor contribuie la formarea de complexe imune circulante care pot avea ca rezultat glomerulonefrita (focala, membranoproli-ferati sau difuza),
artrita sau riate manifestari mucocutanate de sculita.
Miocardita poate fi datorata embolizarilor arterelor coronare, abceselor miocardice sau sculitei produse prin complexe.