mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  

Sfaturi pentru o viata sanatoasa
Index » Sanatatea familiei » Sfaturi pentru o viata sanatoasa
» Placebo

Placebo


Share




Placebo - este tratamentul unor boli cu substante inofensive, care nu au nici un efect asupra bolii pentru care este prescris. Cuvantul placebo\" = voi placea\" ne de la cuvantul latin placeo - placere si a fost folosit pentru prima data in anul 1803, pentru a defini un tratament prescris bolnavului spre a-i face placere, mai degraba decat pentru a obtine rezultate terapeutice.
Cercetatorii au conchis ca efectul PLACEBO depinde de credinta constienta a pacientului ca se va ndeca urmand un anumit tratament, cu alte cunte ca el se autosugestioneaza ca medicamentul prescris de medic il va ndeca. Terapia de tip placebo este o realitate, efectele sale benefice trebuie sa fie exploatate cu toata conngerea de catre medici. Reactiile placebo sunt mai intense si mai frecvente cand tratamentul se adreseaza unor simptome subiective - de exemplu, durere, anxietate, tulburari ale stomacului" class="alin2">greata - sau unor parametrii biologici sub control vegetativ sau endocrin puternic, de exemplu secretia gastrica, presiunea arteriala. Speranta, teama si alte fenomene de ordin afectiv, favorizeaza efectul placebo. Fenomene organice clare, ca dezvoltarea tumorilor canceroase sau leziunile osoase zibile, nu sufera practic influente de tip placebo. Acest tip de terapie ne demonstreaza cat se poate de clar ca este o mare greseala de a disocia medicina corpului de cea a psihicului. Filozoful grec SOCRATE (470400 i.e.n.) spunea: Asa cum nu trebuie incercat a trata ochii fara cap sau capul fara corp, tot asa nu trebuie ingrijit corpul fara suflet\".


Medicii cunosc foarte bine rolul imens pe care il joaca factorii sugesti in practica medicala. Multe boli pot fi influentate in bine sau in rau prin cuntele pe care medicii le adreseaza bolnalor si prin intreaga lor atitudine fata de bolnav. Un vechi aforism medical spunea: Nu medicamentele sunt cele care ndeca, ci vorba medicului.\" in ndecarea bobi, unul din factorii principali este psihicul. Pe aceasta baza se pot explica asa-zisele ndecari miraculoase\" bazate pe credintele religioase sau magice (vrajitoresti). Daca esti neincrezator in ndecarea ta, esti macinat de anumite probleme, temeri, atunci procesul de ndecare va fi mai lent. Respectarea fidela si plina de incredere a tratamentului prescris de medic genereaza o atitudine activa combativa, opusa resemnarii. Optimismul deci, ajuta la respectarea tratamentului, iar respectarea tratamentului aduce ameliorari ce intretin si alimenteaza optimismul. Este util ca bolnavul sa aiba incredere in medicul sau si in medicamentele prescrise, iar medicul sa insufle acest valoros optimism bolnalor pe care-i ingrijeste. Atmosfera de optimism trebuie sa fie creata si intretinuta in jurul bolnavului si de membrii familiei. Scriitorul francez Francois Rablais (1485-l553) spunea: Optimistii se ndeca in totdeauna\". Taria de a innge boala trebuie sa se afle in fiecare dintre noi. La obtinerea efectului placebo, pe langa autosugestie mai interne si faptul ca multe boli se ndeca prin fortele proprii ale organismului. Exista deci posibilitatea de a pune pe seama unui medicament placebo actiunea terapeutica care, de fapt, se datoreaza exclusiv organismului. Asa cum am mai aratat, administrarea medicamentelor trebuie facuta cu grija, respectand intocmai indicatiile medicului. Dar aceasta grija trebuie sa fie si mai mare in urmatoarele cazuri:
Femei grade. Medicamentele administrate femeii grade, daca nu se respecta indicatiile medicului, pot sa afecteze doua fiinte: mama si copilul. Si acest lucru este posibil deoarece femeia grada are o seama de tulburari meolice, ceea ce o face poate sa fie mai sensibil la medicamente. Fatul este susceptibil la actiunea agresiva a medicamentelor chiar din momentul in care a fost conceput. Intre a 17-a zi si pana in saptamana a 9-a, fatul poate sa faca malformatii severe de cauza medicamentoasa, pentru ca dupa luna a treia, numai organele care nu s-au dezvoltat (sistemul nervos, sistemul glandular cu secretie interna) sa sufere agresiunea medicamentoasa. Deci, itoarele mame, pentru a-si asigura propria sanatate si pentru a naste copii sanatosi, trebuie sa aiba in vedere urmatoarele:
- nu se va apela la nici un fel de medicament, de orice natura ar fi el, fara recomandarea medicului. Femeile grade trebuie sa ete folosirea oricarui medicament, in special in primele luni de sarcina si in perioada de alaptare;
- pe tot timpul perioadei de sarcina, nu va fuma si nu va consuma bauturi alcoolice si cafea.
Copin. Copin reactioneaza la medicamente altfel decat adultii. Organismul in dezvoltare al copiilor este mai expus reactiilor adverse, datorita imperfectiunii proceselor meolice, de absorbtie si de eliminare a medicamentelor si datorita fragilitatii si posibilitatii reduse de aparare. De aici obligatitatea de a administra copiilor medicamente numai cu azul medicului si cu respectarea stricta a indicatiilor acestuia.
Varstnicii. Datorita actitatii mai reduse a unor organe si sisteme, organismul varstnicului actioneaza diferit de cel al adultului la medicamente:
- prin uzura intregului organism se elimina si se meolizeaza mai greu medicamentele. La varstnici capacitatea de meolizare a ficatului si cea de filtrare a rinichilor este in general diminuata;
- datorita scaderii secretiei digestive (gastrice si intestinale) se reduce absorbtia digestiva a medicamentelor;
- datorita circulatiei mai slabe a sangelui, medicamentele patrund mai greu in unele sectoare ale organismului;
- raspunsurile particulare la medicamente ale varstnicului sunt uneori mai intense, cu atat mai mult cu cat varsta este mai avansata.
Medicatia varstnicului trebuie instituita cu grija si cu deosebita competenta numai de catre medici. in general, varstnicii trebuie sa primeasca medicamente putine, bine alese, real necesare, administrate dupa scheme simple, in doza minima eficace, in forme farmaceutice placute si simple de administrat
La utilizarea medicamentelor de catre bolna trebuiesc cunoscute si respectate urmatoarele reguli:
Nu se poate institui si efectua un tratament corect daca nu exista im diagnostic sigur.


Nu exista medicament care sa ndece toate bolile.

Daca automedicatia este daunatoare, trebuie sa stim ca si neglijarea indicatiilor medicale, refuzul sau respingerea acestora este daunatoare.
Lupta impotriva asa-numitei poluari medicamentoase\" nu inseamna renuntarea la medicamentele absolut necesare, permise de medic.
Oricarei administrari de medicamente trebuie sa i se ia in considerare un risc calculat\" in functie de gratatea bolii si eficienta tratamentului. Practic nu exista medicament care sa nu posede potentialul de a da reactii adverse.

Indidualizarea tratamentului este o regula generala a medicinii moderne. Acelasi medicament poate sa ajute unui bolnav si sa dauneze altuia, chiar daca amandoi sufera de aceeasi boala. Deci, trebuie sa ne tratam dupa indicatiile medicului si nu dupa cele ale prietenului sau vecinului.
Fata de aceleasi cauze de imbolnare, unii rezista mai bine, altii mai putin bine in functie de:


- zestrea ereditara;

- modul de ata, mai apropiat sau mai indepartat de cerintele igienei;


- varsta, sex, profesiune;

- conditiile de trai;
- mediul geografic in care locuiesc (la munte, la ses, la mare sau in marile aglomerari din orase).
Rezulta ca de la un om la altul exista deosebiri in felul de reactitate al organismului nu numai la mediul inconjurator, ci si la medicamente si la ceilalti factori terapeutici. De aceea, trebuie sa educam bolnavul sa-si aleaga un medic la care sa se trateze tot timpul si nu sa alerge din medic in medic. Cei care se trateaza ani indelungati la acelasi medic beneficiaza de tratamentul indicat bolilor si asta din cauza ca medicul cunoaste nu numai boala, dar si omul, adica modul in care acesta raspunde la diferite tratamente.
In cazul in care mai multe medicamente sunt administrate pe cale orala pot aparea interferente ce pot ingreuna sau favoriza patrunderea medicamentului in sistemul circulator. Prin aceasta interactiune pot aparea urmatoarele aspecte:
- efectul medicamentelor poate creste;


- efectul medicamentului poate sa scada;

- pot sa apara fenomene adverse severe.
De exemplu, unele asocieri de medicamente pot sa formeze substante greu solubile ce se vor resorbi foarte greu (cazul complecsilor greu solubili dintre tetraciclina si sarurile de calciu). Asocierea digitalicelor cu saruri de calciu creste toxicitatea digitalicelor prin mecanisme aditive. Acelasi efect toxic se obtine si prin asocierea digitalicelor cu diureticele care scad potasiul seric. Asocierea de dipiridamol si heparina creeaza un pericol grav de hemoragii. O asociere deosebit de periculoasa este cea a insulinei (medicament antidiabetic) cu propanololul (medicament folosit ca beta blocant), tinand seama de faptul ca mascheaza simptomele hipoglicemiei. Fiecare medicament cu cat este mai activ cu atat are mai multe contraindicatii, deci din luarea lui fara prescriptie si in asociere cu alte medicamente pot sa rezulte accidente. Este important ca la administrarea unui medicament sa se respecte doza necesara. Prin doza se intelege cantitatea de substanta care produce un anumit raspuns din partea organismului. Se exprima in unitati de masura: micrograme, miligrame, grame, mililitri, sau in unitati biologice pentru substantele a caror actiune nu se poate exprima in mg sau g. Doza poate fi:
- doza maxima pentru o data - cantitatea maxima care poate fi prescrisa in scop terapeutic pe o data;
- doza maxima pentru o zi (24ore)- cantitatea maxima care poate fi prescrisa in scop terapeutic in 24 de ore;
- doza de atac - doza administrata la inceputul unui tratament pentru a obtine concentratie mai mare si mai rapida;
- doza de intre tinere - doza administrata pentru mentinerea concentratiei suficiente a medicamentului in organism.
Este periculos sa se ia o cantitate mai mare decat cea prescrisa in dorinta unei insanatosiri grabnice, o doza mai mare (supradoza) poate fi chiar otratoare. O doza in cantitate prea mica (subdozare) poate face ca medicamentul sa fie insuficient sau chiar daunator (nu se asigura cantitatea necesara pentru a distruge germenii de boala. Germenii nedistrusi, starniti prin tratament se pot reface si den rezistenti la medicament.)
Nici un medicament nu este fara pericol. Fiecare medicament activ poate ameninta starea de sanatate daca este luat in cantitati superioare dozei prescrise, sau un timp mai indelungat decat a fost indicat.
Administrarea medicamentelor trebuie sa respecte actitatea bolnalor (nu se administreaza tranchilizante dimineata conducatorilor auto, mecanicilor de locomotiva etc), nu se administreaza diuretice seara la culcare etc.
Efectul unui medicament este de multe ori hotarat de faptul ca a fost luat inainte, in timpul sau dupa masa. La administrarea unui medicament trebuie sa tinem cont si de aceste precizari facute in instructiunile care insotesc medicamentele, de catre medic sau de catre farmacist. Iata cateva exemple:
- se recomanda a se lua inainte de masa medicamentele: anghirol, tetraciclina, metaspar, gerotal H3, glutamat feros;
- se recomanda a se lua la mese: cloramfenicol, hiposerpil, meguan, fortral, polimineralizante si politaminizante, acid nicotmic;
- se recomanda a se lua dupa mese: hipazin, pentoxifilin, triferment, dicarbocalm, troxevasin, ulcerotrat, digestal.


Momentul din zi in care se administreaza un medicament are o influenta deosebita asupra efectului sau terapeutic, aceasta explicandu-se prin faptul ca diversele functii ale organismului variaza in cursul celor 24 de ore - asa-numitele ritmuri circadiene.
Multe din reactiile adverse ale medicamentelor pot fi etate daca administrarea lor se face in raport cu ritmurile biologice ale organismului. Prescrierea medicamentelor, in functie de raportul beneficiu / pericol pentru bolnav, trebuie sa constituie dezideratul major al actului terapeutic. Aceste lucruri, valabile pentru medicamente in general, sunt valabile si pentru ceaiurile medicinale. Iata cateva exemple:
- medicamentele si ceaiurile tonic-aperitive se administreaza cu 30 minute inainte de mese;
- medicamentele si ceaiurile pentru combaterea constipatiei - seara la culcare si dimineata pe stomacul gol;
- medicamentele si ceaiurile care ajuta digestia (stomachice) - dupa mese;
- vermifuge - dimineata pe stomacul gol;


- pentru afectiuni hepatice - dimineata pe stomacul gol;

- diabet - inainte de mese; \\
- sedative, hipnotice - seara cu 30 minute inainte de culcare;
- pentru combaterea unor simptome acute (colici biliare sau renale, diaree) se iau in perioada de criza.
Daca medicul a recomandat ca un medicament trebuie sa fie luat in mai multe doze de-a lungul unei zile (de exemplu de trei ori pe zi), este important sa respectam indicatia pentru reusita tratamentului.
Cand cumparam un medicament, trebuie sa avem grija ca sticluta sau cutia sa fie etichetata cu denumirea medicamentului si sa aiba instructiuni de folosire ce cuprind;


- denumirea medicamentului;

- prezentarea medicamentului (solutie, drajeuri, comprimate, unguent, fiole, spray, pulbere, capsule, crema, granule, suspensie apoasa etc);
- indicatiile pentru ce tratamente se foloseste si ce contraindicati are;
- reactii adverse;
- mod de administrare (oral, injecil, aplicatii locale, rectal, nazal, vagi-nal etc, precum si doza si intervalul de timp la care se repeta);
- cititi cu atentie instructiunile ce insotesc medicamentul;
- luati act de contraindicatele sau de efectele secundare mentionate;
- producatorul sau fabricantul medicamentului.
Daca dupa citirea instructiunilor, aveti unele neclaritati, nu va sfiiti sa cereti farmacistului sau medicului lamuririle necesare. Pe eticheta sau cutia ambalajului trebuie sa fie inscris numarul de serie sau numarul de Iot. in caz de redamatie se indica acest numar.
Bolnavul trebuie sa posede un minimum de cunostinte despre medicamentul care il foloseste.
La intocmirea unei retete, medicul trebuie sa se asigure ca bolnavul, sau persoana care-l ingrijeste, a inteles bine modul de administrare, dozele, timpul si durata administrarii medicamentului. La eliberarea medicamentelor pe baza de reteta, farmacistul este dator sa explice bolnavului sau persoanei care ingrijeste bolnavul modul de administrare.
Semnalati imediat medicului dumneavoastra orice incident sau reactie neasteptata survenita pe parcursul administrarii medicamentului.
Medicamentele se pastreaza in locuri uscate, ferite de caldura si lumina.
Se pastreaza sub cheie pentru a nu fi la indemana copiilor.
Medicamentele se pastreaza in ambalajele originale. Medicamentele care nu mai au eticheta si deci nu mai pot fi identificate, care si-au modificat aspectul (s-au alterat) sau care au termenul de valabilitate expirat nu se mai folosesc. Medicamentele vechi isi pierd eficacitatea si risca sa dena periculoase.
Nu se vor folosi medicamente cu actiune necunoscuta, produse straine procurate de ocazie, neinsotite de prospect, cu data de valabilitate expirata. Medicamentele lichide trebuiesc aruncate imediat dupa ce tratamentul s-a terminat
Referitor la denumire, este bine sa stim ca orice medicament are mai multe denumiri:
a) denumirea chimica, care reda structura chimica a substantei medicamentoase. Exemple:
- dimetilesterul acidului 4(2-nitrofenil>2,6 dimetil. 1,4dihidropirin 35 dicarboxilic pentru nifedipin;
- acid ascorbic pentru tamina C;
- 2 (2,6 dicloroanilino>2 imidazolina clorhidrat pentru clonidina;
- amida acidului nicotinic (acid piridin-3-carboxilic), pentru tamina PP;


- eterul monometilic al morfinei pentru codeina;

- N (3- dimetilaminopropil)- 3 clor fenatiazina pentru clordelazin. intrucat structura chimica a multor medicamente este de obicei complicata,
pentru a fi utilizata practic, se foloseste denumirea chimica numai pentru medicamentele cu structura simpla sau relativ simpla. Exemple: nitroglicerina, sulfat de bariu, iodura de potasiu, gluconat de calciu etc.
denumirea comerciala sau inregistrata (se noteaza cu indicativul R) este silita de firma sau fabrica producatoare fiind considerata ca o garantie a calitatii. Se refera la medicamentul in forma finala, care cuprinde substantele active si substantele auxiliare, prezentate intr-o anumita forma farmaceutica. Numele comerciale sunt de regula simple, usor de retinui, larg raspandite si se intrebuinteaza curent in prescriptie. Dezavantajul acestor denumiri este ca nu sunt intotdeauna adecvate, putand duce la confuzii si chiar la greseli terapeutice. Numarul mare al denumirilor comerciale reprezinta o dificultate serioasa pentru cunoasterea si recomandarea medicamentelor. De exemplu, pentru acidul acetilsalicilic exista aproape 100 de denumiri comerciale: aspirina, istopyn, acesal, acetysal, calfarit etc.In fiecare casa trebuie sa existe o trusa sau un dulapior sanitar, cu o incuietoare care sa fie la indemana oricand, dar la care sa nu aiba acces copii, batrani fara discernamant sau bolna neuropsihici.
Continutul dulapiorului cu farmacia casei ar trebui sa contina urmatoarele:
a) Ustensile si instrumente auxiliare:


- termometru;

- foarfeca;


- pile pentru taiat fiole;

- seringa si ace pentru injectii de unica folosinta;


- garou de cauciuc;

- pensa;


- irigator cu tub de cauciuc canula de ebonita.

b) Materiale pentru pansat:


- vata medicinala;

- comprese sterile;


- fese de tifon;

- leucoplast, pansaplast.


c) Solutii antiseptice pentru pansamente;

- tinctura de iod solutie 1%;


- apa oxigenata 3%;

- alcool medicinal;


- rivanol.

d) Medicamente antigripale, an ti febrile, antireumatice, antinevralgice:


- acid acetil salicilic (aspirina);

- aminofenazona;


- antinevralgic;

- algocalmin;


- fedrocain;

- rinofug;


- paracetamol.

e) Alte medicamente:


- carbune medicinal;

- pudra de talc;


- alcool camforat;

- triferment;


- supozitoare de glicerina;

- glicerina.
f) te medicinale: flori de tei, menta, musetel, sale, sunatoare (pojarnita), anghinare, patlagina.
Toate medicamentele se vor pastra in ambalajele originale, etichetate. Periodic se vor verifica si cele a caror termen de valabilitate a expirat, se arunca.
Medicamentele se pastreaza la adapost de actiunea luminii sau a caldurii, care pot produce o serie de modificari. De exemplu, la actiunea luminii sarurile de argint se descompun; iodura de potasiu, in mediu acid, elibereaza in timp iod, cloroformul se descompune in fosgen si acid clorhidric, dorhidratul de pirkioxina, se inactiveaza partial si se inchide la culoare etc.
Sub actiunea caldurii pepsina este inactivata (la 70\" C), majoritatea antibioticelor nu suporta incalzirea, hidrocarbonatul de sodiu, in solutie, trece in carbonat de sodiu, solutiile apoase de tamina C favorizeaza hidroliza acesteia etc.
Bolnalor cronici li se recomanda sa-si pastreze separat medicamentele, iar o doza mica sa fie purtata in permanenta asupra lor. De asemenea, este foarte important ca langa acte sa pastreze o hartie pe care sa fie notat diagnosticul si medicamentele pe care le foloseste.



Tipareste Trimite prin email











loading...





Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2018 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor
Remedii naturale


  Sectiuni Sanatatea familiei:


 
Fa-te cunoscut!
Invitatie Online - promoveaza produse medicale

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

vizitatorii nostri pot fi clientii tai