Terapia pe cale venoasa este singura modalitate de a corectare a dezechilibrelor hidrice, electrolitice, energetice si acido-bazice. Ca si in terapia intensiva si in anestezie scopul esential sete mentinerea homeostaziei generale in timpul actului operator care depinde de:
- evitarea deshidratarii sau hiperhidratarii, mentinand un bilant hidric stric si adecvat bolnavului,
- mentinerea unei presiuni osmotice constante (izotoniA),
- mentinerea concentratiei normale a ionilor de H+ (isohidriA),

- asigurarea aportului caloric,

- aport al transporturilor de oxigen.

Bilantul hidric:
Se calculeaza in functie de intrarile si iesirile de lichide pe 24 ore, adica aportul de apa este egal cu pierderile de apa. Cand acest echilibru se altereaza intervin starile patologice: in minus (deshidratarea, cand aportul este mai scazut decat pierderilE), sau hiperhidraterea (cand aportul este mai mare decat pierderilE).
Etalon se ia un adult de 70 kg.
Iesiri: in 24 ore:a. urina - 1300-1500ml; 20ml/ora; diureza minima 500ml,b. perspiratie 1000ml (15ml/kgcorp/24h la care se adauga 500ml al fiecare grad Celsius peste 37C),c. apa din scaun 100-200ml,d. alte pierderi.
Intrari: aportul hidric la un adult este de 30-49ml/kgcorp/24h; total intrari 25-120ml/kgcorp/24 ore care reiese din acoperirile(a + b + c + D) + necesarul minim de apa care este de 800ml/24 ore.
Necesarul de baza la adult este de 25-40ml/kgcorp/24 ore.
Necesarul de baza la copii este de 100-120ml/kgcorp/24 ore
Necesarul electrolitic (care este "scheletul chimic" al apeI):
- Na+ 1-4 mmol/kg/24ore (100 mEq/24 ore la adulT),
- K+ 0,7-3 mmol/kg/24ore (50-80 mEq/24 ore la adulT),
- Cl+ 1,3-4 mmol/kg/24ore (100 mEq/24 ore la adulT),
- Mg++ 0,1-0,4 mmol/kg/24ore (10-20 mEq/24 ore la adulT),
- Ca++ 0,1-0,4mmol/kg/24ore(10-20 mEq/24 ore la adulT)
Repartitia lor este: K,Mg intracelular iar Na si Cl in spatiul extracelular. Ionul de bicarbonat se gaseste in ambele spatii.
Isotonia: presiunea osmotica este data de numarul de particule pe unitatea de volum. Pentru spatiul extraceluluar cel mai important ion este Na, dand 9/10 din presiunea osmotica a plasmei. Pentru spatiul intracelular, K+ genereaza in mare parte presiunea osmotica. In spatiul intravascular se gaseste in plus o presiune coloidosmotica (oncoticA) data de proteine, care mentin apa in arborele circulator.
Inlocuirea pierderilor hidroelectrolitice la bolnavul chirurgical trebuie sa fie cat mai exacta atat calitativ cat si cantitativ pentru a nu produce dezechilibrari hidroelectrolitice cu implicare asupra homeostaziei.
Solutiile care se folosesc atat in terapia intensiva cat si in anestezie sunt:

- NaCl 9%o (serul fiziologiC),

- solutia Ringer contine electroliti in cantitate asemanatoare cu spatiul extracelular

- solutia Ringer lactat

- NaCl 5,8% (1ml = 1mEq Na+),

- Kcl 7,4% (1ml = 1 mEq K+),

- Bicarbonat de natriu 14%o ,

- Bicarbonat de natriu 8,4 % (1ml = 1mEQ),

- Glucoza 5%, 10%; 50%,

- Fructoza 10%,

- Manitol 10%, 20%

1g NaCl contine: 16mEq Na + 16 mEqK

1 g KCl contine: 12 mEq K + 12 mEq Cl

mg x valentamEq =

Gr. Atm.

- Isohidria = mentinerea unei concentratii normale de ioni H
- PH = concentratia ionilor de H, pH = 7,36-7,44.

Valori normale ale echilibrului acido-bazic:

- PH = 7,4 (7,36-7,44),

- PCo2 mmhg 34-46,

- Bicarbonatul 22-26 mEq/l,

- Bicarbonatul standard 22-26 mEq/l,

- Exces baze 0 +/- 2,5 mEq/l,

- CO2 total 23-27 mEq/l.

Cresterea sau scaderea bicarbonatului standard arata ca este vorba de o tulburare metabolica, iar modificarile pCO2 sunt produse de tulburari respiratorii.

Exista patru feluri de tulburari:

1. acidoza respiratorie: apare prin hipoventilatie CO2 creste peste 40-60mmHg,
2. alcaloza respiratorie: prin scaderea de pCO2 sub valorile normale (in hiperventilatiE),
3. acidoza metabolica: apare cand bicarbonatul standard scade si se insoteste de cresterea catecolaminelor in sange, scaderea debitului cardiac,
4. acidoza metabolica: apare cand bicarbonatul standard creste.
Aportul caloric
Necesarul de calorii la adult: 30-40 Kcal/kg/24 ore; 0,15 g N/Kg/24 ore.
Raportul N/calorii 1/150-1/300.

Aceasta se realizeaza si distribuie astfel:

- proteine (aminoacizi, plasma, sangE) 30% din totalul de calorii,
- glucide (glucoza, fructozA) 50% din totalul de calorii,
- lipide (intralipid, lipofundiN) 20% din totalul de calorii.
Calea digestiva este cea mai indicata pentru alimentatie deoarece nu scurt circuiteaza ficatul ca si la alimentatia parenterala.
Aport de transportator de oxigen
Pentru ca oxigenul sa ajunga la tesuturi este necesar sa fie o concentratie a Hb peste 10g., in caz contrar se face transfuzie sanguina. Transfuzia este indicata cand Ht (hematocrituL ) scade sub 30% iar Hb (hemoglobinA)
Sub 10g la 100ml sange.

Tehnica punctiei venoase

Pentru anestezie este suficient montarea unei perfuzii la o vena superficiala a membrului superior. Se prefera vena cefalica. Se poate punctiona si o vena pe fata dorsala a corpului. In prezent nu se mai folosesc ace pentru perfuzie ci flexule (branulE) din plastic care pot fi pastrate in vena sunt usor de suportat pentru bolnav. Dupa montarea perfuziei lichidul trebuie sa se scurga liber in ritmul indicat de necesitati, iar tegumentele sa nu se deformeze prin extravazare. Bratul cu perfuzie se aseaza in pozitia cea mai comoda pentru bolnav si din cand in cand bratul poate fi miscat.
La bolnavii in soc se recomanda folosirea venelor mari cu flux rapid: vena jugulara, subclavie, safena externa din triunghiul lui Scarpa. In aceste vene se plaseaza un cateter din plastic care ajunge pana in vena cava si cu care bolnavul poate face miscari in pat fara risc de intrerupere a perfuziei. Pastrarea prea indelungata a branulei sau cateterului in vena poate favoriza aparitia de flebite. Aceasta imune scoaterea de urgenta din vena a branulei sau cateterului si montarea lor in alta vena.
Pentru perfuzarea solutiilor sau transfuziei sanguine se folosesc perfuzoare apirogene sterile de unica folosinta. Nu se permite reutilizarea perfuzoarelor nici daca sunt resterilizare. Perfuzia sau transfuzia se urmareste continuu deoarece in timpul administrarii ei pot apare reactii ale bolnavului, frisoane, cefalee, dureri lombare, durei la nivelul punctiei venoase, agitatie, ceea ce presupune intreruperea ei.
Se vor evita pe cat posibil aparitia complicatiilor: flebita, extravazarea lichidului perfuzat prin respectarea regulilor de asepsie, administrarea corecta pe vene mari a lichidelor hipertonice si supravegherea permanenta a perfuziilor.

---

---

---

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.
Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor