Administrarea anesteziei presupune pe langa cunoasterea si stapanirea tuturor tehnicilor de anestezie si cunoasterea amanuntita a persoanei careia ii este administrata. De acea medicul efectueaza un examen preanestezic care cuprinde mai multe obiective:
- stabileste un contact mai amanuntit al bolnavului cu medicul,
- medicul poate evalua starea in care se afla bolnavul in momentul respectiv evaluand procesele patologice reversibile (bolnav deshidratat, afectiuni asociatE),
- evalueaza procesele patologice ireversibile care ii pot ingreuna tehnica (spondiloza cervicala, cardiopatie, afectiuni pulmonare, ateroscleroza, etc.), care il pot ghida in alegerea tehnicii anestezice, administrarea medicatiei adecvate bolii asociate,
- reduce stresul psihic al bolnavului. Se spune ca vizita anestezistului la bolnav inaintea anesteziei echivaleaza cu 100 mg fenobarbital (efect sedativ, antianxioS),
- examinarea bolnavului se face global apio pe aparate si sisteme, stabilind gradul diferitelor disfunctii: cardio-vasculare, respiratorii, digestive, renale, hidro-electrolitice, imunologice, fluido-coagulante, metabolice, termoreglatoare,
- examinarea speciala pentru medicul anestezist este: examinarea amanuntita a cailor aeriene superioare, mandibula, dantura, gatul, faringele, laringele ultima ingestie,
- examinarea personalitatii bolnavului si starea lui psihica (calm, agitat, anxioS) medicul discutand cu bolnavul, explicandu-i scopul vizitei, il asigura ca va fi un final bun si ca reusita anesteziei si a interventiei chirurgicale depinde si de bolnav de felul cum se supune indicatiilor ce i se dau si de felul cum bolnavul asculta de sfatul medicului anestezist,
- examinarea globala a bolnavului, daca varsta biologica corespunde cu cea cronologic, greutatea bolnavului, apetitul, daca au intervenit unele schimbari recente sau mai vechi, talia, tipul constitutional (musculos, subnutrit, obez, casectiC),
- examinarea rezervelor functionale ale respiratiei, circulatiei, functiile ficatului, rinichilor si glandelor endocrine. Capacitatea bolnavului de a tolera efectele nedorite ale anesteziei si operatiei depinde de eficienta acestora. In organism nici un organ aparat sau sistem nu lucreaza la intreaga sa capacitate functionala ci cea mai mare parte ramane sub rezerva, fiind activata la o solicitarea mai intensa a organului respectiv.
- Examinarea aparatului respirator este foarte important deoarece majoritatea substantelor anestezice deprima respiratia, iar complicatiile postoperatori pulmonare sunt grave. Se iau date despre: tuse, dispnee, fumat, mediu toxic profesional, afectiuni bronsice cronice existente (bronsita cronica, emfizem pulmonar, fibroza tuberculoasA), infectiile acute ale cailor respiratorii superioare (faringite , laringite, sinuzite, traheobronsitA),
- Se efectueaza probe ventilatorii pentru a cunoaste capacitatea pulmonara si rezervele ei. Proba a de apnee voluntare: la sfarsitul unei inspiratii profunde se inchide gura si se penseaza narile cu degetele, retinandu-si respiratia cat poate mai mult. Valorile minime pentru adult sunt de 25-30 sec. Proba stingerii chibritului (Snider 1959) care consta in: bolnavul cu gura larg deschisa incearca sa stinga un chibrit asezat la 15 cm. O proba pozitiva cupa trei incercari arata un VEMS de peste 75%.
- Examinarea aparatului cardio-vascular se va evalua culoarea extremitatilor, temperatura, pulsul, se va masura tensiunea arteriala, gradul de incapacitate la efort (cate trepte poate urca pe scari fara a oprI), existenta unor afectiuni cardiace asociate sau existente in antecedente (infarct miocardic recent, stenoza aortica, angor pectoris de efort, cardiopatie ischemica, hipertensiune arteriala, valvulopatiI). In afectiunile cardiace nu se contraindica anestezia ci se evita hipovolemia acuta, hipotensiunea, hipoxia, depresiunea miocardica si vasculara anestezica (Sechzer 1968).
- Examinarea sistemului venos in vederea perfuziilor, coloana vertebrala in caz ca se va decide medicul anestezist la o anestezie de conducere, mobilitatea coloanei cervicale in vederea intubatiei oro-traheale, orificiile nazale in vederea intubatiei naso-traheale. In caz de urgenta chirurgicala sunt puse doar sase intrebari:
1. daca a ingerat lichide sau alimente solide in ultimele 4-6 ore,
2. daca sufera de afectiuni cardiace majore (angor pectoral, infarct miocardiC),
3. daca apare dispneea si oboseste la urcarea unui etaj,
4. daca are proteza sau dintii mobili,

5. daca a urinat,

6. daca este alergic la medicamente si ce tratament urmeaza in prezent.
In cazul operatiilor programate medicul anestezist opreste ingestia de alimente cu 6-12 ore inainte de anestezie. In caz de stomac plin se aspira continutul gastric printr-o sonda naso-gastrica. La bolnavii cu afectiuni gastrice li se indica un medicament antagonist de H2 tip ranitidina sau axid
Examene de laborator vor fi solicitate si interpretate in functie de starea clinica a bolnavului. Ele pot fi clasificate astfel:

- Examene de sange:

- hemoglobina (hematii si sau hematocriT),

- grup sanguin, factor Rh,

- glicemia,

- timpul de sangerare (timpul HowelL),

- timpul de coagulare

- Functia renala:

- examen de urina (densitate, albumina, glucoza, examen microscopiC),

- urocultura (in cazurile infectatE),

- uree sanguina (in infectiile urinare, hipertensiune albuminuriE),

- uree urinara (afectiuni renalE)

- Functiile cardio-respiratorii:
- EKG (la toti bolnavii peste 50 ani si la bolnavii cu afectiuni cardiacE),
- teste de ventilatie pulmonara (capacitate vitala, volum expirator maxim/sec.),

- radiografie sau radioscopie pulmonara.

Investigatii paraclinice suplimentare care se cer diferentiat in functie de afectiune:

- Sange:

- ionograma sanguina (Na, K, CL),

- echilibrul acido-bazic,

- volumul sanguin.

- Respiratia:

- testele spirografice,

- capacitatea pulmonara totala,

- consumul de oxigen,

- bronhoscopie,

- bronhografie,
- radiografie toracica, gaze sanguine (PaO2, PaCO2).
- Cardio-vascular:

- EKG de efort,

- debit cardiac,

- tele-cardio-monitoring,

- angiografie coronariana.

- Probe hepatice:

- electroforeza,

- bilirubinemia,

- teste de coagulare,

- clereance de BSP.

In caz ca probele biologice sunt modificate se va cere repetarea lor si administrarea medicatiei adecvate. Daca bolnavul este diabetic se va trece obligatoriu de la orice forma de tratament la insulina regulara. Daca bolnavul a primit in ultimele trei luni mai mult de 7 zile corticoizi, se va administra 100 mg coritzon i.m. in ajunul interventiei chirurgicale. Per- si postoperator se vor administra 100 mg hemisuccinat de hidrocortizon in perfuzie de 1000 ml glucoza 5% timp de 8-10 ore.

---

---

---

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.
Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor