mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali


Ortopedie si traumatologie
Index » Boli si tratamente » Ortopedie si traumatologie
» Boli ale articulatiilor

Boli ale articulatiilor







Durerile de articulatii nu ne dau pace, mai ales in sezonul rece.

Cuprins:

reumatismul articular

Guta

Tumefacţia albă a genunchiului


reumatismul articular

sus sus
Iată un om pe chipul căruia se citesc semnele bolii. Suferinţe diverse şi necunoscute au întipărit în trăsăturile lui o tristeţe profundă.


De la prima privire mi-am zis că acest om suferă sau a suferit mult. Tenul lui bolnăvicios este de un galben de rău augur, pe cap nu prea i-a mai rămas păr (abia a douăzecea parte din ce avea altădată). încă nu are 40 de ani; este un om calm şi serios, dar şi aşa cum am spus-o, un martir. Iată ce-mi relatează el: "Mai de mult eram cuprins adesea de dureri în abdomenul mijlociu, cu colici puternice şi diaree. Mai târziu am avut o boală de rinichi, după cum spuneau medicii. Gând începeam să simt acele dureri, mă zvârcoleam ca un şarpe. După mai mulţi ani, am crezut că am scăpat de această infirmitate, dar m-am ales, în schimb, cu un reumatism articular. S-ar fi spus că toate durerile mele anterioare adunate la un loc se năpustiseră asupra membrelor şi că fiecare membru în parte îşi avea tortura sa specială. Am luat multe medicamente, care nu mi-au adus niciodată alinarea: boala persista. Mulţumită unor mari eforturi şi sacrificii am putut să-mi văd de ocupaţiile obişnuite; nu mă plângeam nimănui, deoarece nimeni nu mă înţelegea, nici măcar medicul.

Unul singur ştie tot ce-am îndurat, Cel care a făgăduit coroană acelora ce suferă. Ar trebui, poate, să mai adaug încă ceva: că aveam o transpiraţie uscată la picioare; leacurile, folosite după sfatul altcuiva, au făcut-o să dispară, dar nu m-am simţit mai bine. După dorinţa medicului am făcut şi băi cu apă minerală; ele nu au făcut decât să se agraveze răul. Ceea ce îmi producea suferinţa cea mai mare era faptul că, în ochii celorlalţi, durerea mea nu era percepută ca atare. Am fost nevoit să-mi înfrâng sensibilitatea excesivă şi să mă domin. "Să suferi fără să găseşti compasiune nicăieri înseamnă să suferi dublu".
Povestirea a durat cam mult, dragă cititorule, dar ea este veridică şi instructivă. Să nu fim niciodată aspri şi nedrepţi faţă de bolnavi! Un om cunoscut ca fiind rezistent nu se apucă dintr-o dată şi fără motiv să se lamenteze ca un laş.
Cine ar putea să ne indice cum trebuie să descoperim în interiorul corpului bolnav izvorul tuturor acestor rele? Secretul nu-i dificil de aflat. Bolnavul însuşi ne-a dat premisele în expozeul său; n-avem decât să tragem concluzia.

Tenul galben, colicile frecvente, transpiraţia dispărută, toate acestea ne fac să concluzionăm că este vorba de un element patogen ascuns, ca un animal de pradă, în corpul pacientului. Părul nu cade de pe cap fără un motiv bine întemeiat: un uragan intern trebuie să-1 scuture, aşa cum vântul de toamnă scutură de pe copaci frunzele ofilite; sau un virus oarecare îi roade şi îi ucide rădăcina.
însănătoşirea nu va fi posibilă decât când acest virus devastator va fi eliminat iar corpul va fi aşa de bine fortificat încât să nu mai permită altor elemente patogene să-i ia locul. Şobolanii se distrug cu otravă. Din care farmacie să cumperi antidotul pe care să-1 opui otrăvii din cazul citat? Mulţi ar da pe el bani frumoşi. Plătim foarte scump medicamentele obţinute pe cale sintetică, mai ales când sunt noi si încă necunoscute; în schimb, celui care ne împarte cu dărnicie binefacerile sale îi adresăm - pentru remediile cele mai bune cele naturale - abia un rece "Mulţumesc, Doamne!"
Leacul atât de eficace se află în rouă limpede, în râu, în fântână. Cum vindecă apa? Când gospodina vrea să albească pânza, ea o înmoaie în apă, o stropeşte des şi o expune la razele soarelui. Stropirea frecventă dizolvă petele iar soarele extrage şi ultimele urme de murdărie.

Când pânza este albită pe o parte, acelaşi procedeu o va albi şi pe cealaltă şi noi vom face la fel cu pacientul nostru. Bolnavul cu epiderma galbenă seamănă, într-adevăr, cu o pânză nealbită. O parte din aplicaţiile cu apă vor trebui să facă să pătrundă, puţin câte puţin, până în străfundul corpului, lichidul menit să dizolve materiile nedorite, adică substanţele patogene, în timp ce cealaltă parte va trebui să dezvolte energia calorică. Aceasta, asemeni razelor arzătoare ale soarelui, va elimina ceea ce a fost dizolvat. Şi încă un lucru: stăpâna casei se serveşte câteodată de leşie, care exercită asupra pânzei o acţiune mai intensă şi mai promptă decât a apei. Şi noi putem prepara asemenea "detergenţi" cu acţiune energică: fierbem în apă diferite vegetale, care vor forma o leşie excelentă pentru albirea corpului, adică pentru vindecarea bolilor.
Să revenim la cazul nostru. Bolnavul a trebuit mai întâi să se îmbrace cu halatul spaniol, apoi a urmat o baie de abur la cap cu o spălare puternică, succedată de o baie de abur la picioare. Cele două băi de abur au îndeplinit (puteţi să mă credeţi) sarcina celei mai bune leşii, dar nu s-au putut repeta decât la intervale bine stabilite.

Căci, cu cât corpul este tratat cu mai mult menajament, cu atât natura va putea ea însăşi să ajute mai bine la eliminarea elementelor patogene. După aceasta bolnavul a făcut zilnic, alternativ, fie o împachetare jumătate de corp fie, pentru fortificare, o afuziune superioară şi inferioară şi, în fiecare seară, o spălare în întregime. Acest tratament a continuat trei săptămâni. In cea de-a patra şi a cincea săptămână pacientul a făcut, pe rând, două băi de jumătate, o baie de abur la cap şi la picioare, precum şi halatul spaniol; în fine. în cea de-a şasea săptămână două băi calde urmate de băi reci, o baie.de jumătate şi o afuziune superioară şi inferioară. Pentru viitor i-am recomandat câteva spălări în întregime şi afuziunea superioară şi inferioară o dată pe săptămână, precum şi baia caldă neurmată de una rece, o dată pe lună.
Chiar şi în acest caz riscant, apa nu mi-a dezminţit încrederea. Boala atât de gravă, de care v-am vorbit şi ce n-ar fi întâziat să producă moartea, a dispărut.

Tenul i-a devenit proaspăt, forţele i-au revenit, descurajarea a făcut! loc unei noi preocupări pentru activităţile cotidiene. Vocea şi-a recăpătat vigoarea de altădată şi mi-a repetat deseori:"Bunul Dumnezeu să vă răsplătească!" Aceluia de la care vine sănătatea şi succesul, el i-a cântat un fericit "Slavă ţie, Doamne!"
Un om de vreo patruzeci de ani avea la piciorul drept asemenea dureri reumatismale încât era obligat să se sprijine în baston ca să parcurgă cele mai mici distanţe. Din timp în timp avea şi dureri în braţe şi în umeri. A întrebuinţat tot felul de leacuri, dar degeaba. în cele din urmă recurs la apă şi, după şase zile, se simţea destul de alinat; a continuat aplicaţiile şi s-a restabilit complet. Iată ce-a întrebuinţat: 1. Timp de şase zile, zilnic două afuziuni superioare şi două afuziuni la coapse, două reprize de mers prin apă până desupra pulpelor (1-3 minute), 1 afuziune posterioară şi o repriză de mers prin iarbă; în fine, o împachetare jumătate de corp în cursul săptămânii; 2. După aceste şase zile, nimic, mai mult decât o afuziune superioară cu afuziune la genunchi, alternând cu o baie pe jumătate a corpului de un minut.

Un tânăr de douăzeci şi opt de ani mi-a povestit: "De doi ani, nu trece nici o zi fără să sufăr. Infirmitatea a debutat în regiunea spatelui, unde sinţeam o usturime vie. Durerea a diminuat puţin câte puţin şi s-a retras în piciorul drept. Petrec adeseori nopţi întregi fără să pot dormi două ore; ba mă torturează căldura, ba mă cuprinde o senzaţie de frig. La început am consultat mai mulţi medici, dar fără rezultat. Câteodată mi se făceau şi injecţii, care-mi calmau durerile pentru un oarecare timp; dar aproape de fiecare dată acestea reveneau, mai puternice. Cum medicii nu mă puteau vindeca, am recurs la şarlatani, care au recurs la frecţii şi spălaturi. Tot ce-am făcut a fost inutil. Acum aş dori să încerc cu terapia cu apă".
Pentru prima zi i-am prescris tratamentul următor: 1. Dimineaţa la ora 8 o afuziune superioară cu 2-4 stropitori de apă rece; 2. La ora 10, o afuziune la coapse; 3. La ora 2 după-amiază, încă o afuziune la coapse; 4. Seara, mers prin apă.
A doua zi: dimineaţa mers prin apă; ora 10 afuziune la coapse; ora 2 afuziune dorsală; ora 5 seara baie de şezut.

A treia zi: dimineaţa baie jumătate a corpului; ora 10 afuziune superioară; ora 2 afuziune la coapse, ora 5 mers prin apă.
A,patra zi: dimineaţa afuziune la coapse, ora 10 baie de jumătate; după-amiază afuziune dorsală; seara mers prin apă.
Am continuat aşa 12 zile şi bolnavul s-a simţit vindecat. Pentru a-şi fortifica organismul, pe care-1 slăbiseră durerile, omul nostru a trebuit să mai facă săptămânal, pentru o perioadă considerabilă, 1-2 băi de jumătate şi să meargă de 1-2 ori prin apă.
Contele N. suferea de reumatism de 35 de ani. în 1854 a făcut cură de apă la Aix-la-Chapelle şi s-a simţit mai bine. Campania din 1870-1871 i-a adus din nou, ca urmare a îndelungii şederi în tabere, violente dureri reumatismale în tot corpul. Si de această dată apele de la Aix-la-Chapelle i-au făcut mult bine. Dar iată că au survenit recidivele; pacientul a petrecut un sezon la Aibling, apoi s-a întors la Aix-la-Chapelle unde, de această dată, zilele calde l-au slăbit enorm şi l-au adus într-o stare lamentabilă. In cele din urmă, negăsind nicăieri alinare, a luat hotărârea să încerce cura de apă.

Bolnavul a venit la mine la 20 iunie 1887, după ce stătuse la pat timp de două luni; era străpuns de reumatism la articulaţiile picioarelor, genunchilor, mâinilor, umerilor, peste tot. Braţul drept era foarte umflat de la degete până deasupra cotului, articulaţiile erau imobile; genunchii, umflaţi şi ei, refuzau orice solicitare. Personajul, înalt şi frumos, era epuizat de durerile îndelungate.
I-am prescris: 1. de două ori pe săptămână o împachetare de o oră şi jumătate de la subsuori până la labele picioarelor, cu decoct de paie de ovăz, flori de fân şi rămurele de pin, la temperatura de 37° C; 2. în fiecare dimineaţă şi seară oblojirea braţului umflat în acelaşi decoct sau unul asemănător, timp de 1-2 ore; 3. două băi generale pe săptămână, cu plante şi cu trei alternări apă caldă-apă rece; 4. de trei ori pe săptămână purtarea şalului timp de o oră.
După cincisprezece zile, pacientul a constatat o îmbunătăţire simţitoare. S-a întors acasă şi a mai întrebuinţat: 1. oblojirea braţului aşa cum a fost prescrisă mai sus; 2. baia generală cu plante şi cu alternări, o dată pe săptămână; 3. în fiecare săptămână 3-5 băi de şezut cu durata de două minute.

Acest tratament a produs dezumflarea completă a braţului şi a genunchilor şi 1-a făcut să se poată mişca din nou. Pentru a redobândi o sănătate perfectă, luna septembrie 1887 a fost consacrată următoarelor aplicaţii: 1. baia caldă la mână, împachetarea mâinii în flori de fân puse la muiat în apă şi, imediat după terminarea aplicaţiei, spălarea mâinii cu apă rece; 2. baie de şezut, de 3-4 ori pe săptămână; 3. baie de plante cu trei alternări, o dată pe săptămână; 4. afuziunea superioară, de patru ori pe săptămână.
Rezultatul acestei cure a fost benefic: umflăturile şi durerea au părăsit cu totul articulaţiile, rigiditatea şi greutatea în mişcare au dispărut, iar starea generală a bolnavului a devenit excelentă. Domnul conte este atât de sănătos încât poate să meargă pe jos ore întregi fără să obosească şi să ia parte, spre uimirea tuturor, la vânători ce durează nouă zile la rând. (El este un vânător pasionat.)
Pentru a-şi păstra sănătatea, el este obligat să facă în fiecare zi un exerciţiu legat de aplicaţiile apei: baie de jumătate, baie generală sau mersul în picioarele goale prin apă.

Guta

sus sus
Dacă mergeţi toamna la ţară, veţi vedea ici şi colo ţărani împrăştiind gunoiul de grajd pe câmp. în ultima vreme, ei au adoptat o nouă metodă care trezeşte invidia oricărui adevărat: ei nu împrăştie în mod egal, ca odinioară, această hrană a solului; ci, ca urmare a unei obişnuinţe ciudate, aruncă la întâmplare într-un loc de 2-3 ori mai mult gunoi decât trebuie, în timp ce alte locuri sunt lăsate să sufere pentru un an întreg. Toată această lucrare seamănă cu joaca nechibzuită a cârtiţei. Ea va avea ca rezultat apariţia în primăvară a unor smocuri de vegetaţie luxuriantă în vecinătatea unor pete triste şi uscate care, ca urmare a acestui tratament nedrept, nu vor aduce nimic în hambare.
Această imagine se suprapune perfect cu cea a gutei. într-adevăr, ceea ce este îngrăşământul pentru ogor sau pajişte este şi hrana pentru om. Nici noi oamenii nu suntem egali între noi, măcar dacă ne gândim la condiţiile de viaţă ale fiecăruia. Unul se scaldă zilnic şi la orice oră, iar pentru altul este postul Paştelui tot timpul, fie anul bun sau rău. Este un post nu de 40, ci de 365 de zile. Dacă acordaţi neîncetat prea puţină atenţie corpului, în aşa fel încât natura să nu-1 mai poată modela, iar organele să fie neputincioase în a se adapta, care va fi consecinţa? Oasele, de exemplu, au nevoie de sulf şi de calciu pentru structura lor.



Or, printr-o hrană substanţială se pot aduna atâtea materii încât s-ar putea construi din ele şi s-ar putea hrăni 2-3 corpuri. Ce se va întâmpla? Vor lua naştere ici băltoace (de sânge îngroşat), colo mlaştini (de umori patogene), dincolo mormane de nisip de moloz, de var şi de pietre în jurul oaselor.
Articulaţiile se umflă, inflamaţia apare şi urmează un supliciu lung până când nodozităţile cartilaginoase şi osoase ale gutei vor fi îndepărtate într-un oarecare mod. Cu cât tortura este mai intensă, cu atât lumea are mai puţină milă faţă de bolnavii de gută ce, se presupune, sunt bine hrăniţi. Nu este creştineşte, dar este destul de previzibil. Oamenii zic: "Până acum s-a bucurat, acum suportă urmările!" Dar şi săracii, chiar şi cei mai săraci, pot avea gută. Am avut cândva un servitor sărac şi foarte muncitor; a fost copleşit de gută în cel mai înalt grad posibil. \'La el cauza era lipsa curăţeniei: activitatea lui neobosită îl făcea să neglijeze regulile igienei. Nişte foaie sparte scapă aerul prin fisuri în loc să-1 trimită în tuburile orgii. La fel organele slăbite sau bolnave contribuie la mărirea tumefacţiei şi, în loc să dea naştere cărnii, fac să crească toful .

Guta poate proveni şi ca urmare a acţiunii frigului şi umidităţii, dintr-un exces de oboseală sau din alte cauze. în puseu, guta torturează nenumărate persoane. Unii suferă la degetele picioarelor, alţii la cap, unii în interiorul corpului iar alţii la exterior.
Eu vindec cu plăcere - şi în cea mai mare parte a timpului este foarte uşor -pe oamenii simpli, încă viguroşi, docili şi care nu se plâng la fiecare pişcătură de purice. Dar în privinţa bolnavilor de gută din clasele superioare nu-mi fac niciodată iluzii. Ei sunt pentru mine un adevărat supliciu şi aproape niciodată nu se lasă vindecaţi prin hidroterapie; nu se supun deloc indicaţiilor, deoarece suportă deja dublul jug al moleşirii şi al fricii de apă; ei îşi recapătă însă sănătatea asemeni celorlalţi bolnavi de gută.
Un domn de rang înalt suferea de patru săptămâni de violente dureri la picioare. Prietenii îl ironizau numindu-1 membru al confreriei celor bolnavi de podagră (gută). Acest bolnav a fost vindecat prin a-i provoca transpiraţii. Un an mai târziu răul a revenit şi 1-a ţintuit la pat 12 săptămâni. Simţea o fierbinţeală vie şi transpira abundent; dar aceasta transpiraţie nu 1-a vindecat şi a doua oară.

El mi-a cerut sfatul declarând că va face tot ce doream, numai ca această îngrozitoare infirmitate să nu mai revină. Cura principală a fost terminată în câteva săptămâni. Aşa cum varul nestins, stropit cu apă, se umflă şi se transformă în praf, tot aşa au dispărut tofii gutoşi sub acţiunea diferitelor aplicaţii.
, In continuare, pacientul a practicat din timp în timp una sau alta dintre aplicaţiile cu apă şi, din câte ştiu, boala nu 1-a mai incomodat în ultimii ani. Tratamentul aplicat a fost acelaşi ca şi în cazul ce urmează.
Un preot mi-a spus că picioarele îi ardeau ca focul şi că boala îl făcuse să piardă orice speranţă că se va însănătoşi. Ce trebuia să facă? L-am sfătuit să infuzeze flori de fân în apă caldă, să le scurgă, să le întindă pe o cârpă, să Ie pună pe picioarele dureroase şi să înfăşoare bine în jurul lor această cataplasmă cu ierburi. După două ore trebuia să reînnoiască tratamentul, adică să înmoaie din nou acelaşi flori în acelaşi decoct, să le scurgă şi să le pună la loc. Are foarte puţină importanţă dacă, a doua oară, florile de fân sunt aplicate în stare caldă sau rece. Bolnavul a urmat sfatul meu timp de mai multe zile. După numai câteva ore de tratament durerile cele mari au dispărut, iar după trei zile, n-a mai rămas nici urmă din ele.

în lipsa florilor de fân, vom folosi paie de ovăz şi vom înmuia în decoctul obţinut pânza pe care o înfăşuram în jurul picioarelor. Şi aceste paie au un efect excelent în cazurile de gută. Să remarcăm că în aceste afecţiuni eu folosesc de preferinţă o aplicaţie caldă sau, mai degrabă, resorbantă.
Trebuie să atragem aici atenţia împotriva unei iluzii. Bolnavul este dispus să creadă că s-a însănătoşit când picioarele nu-1 mai fac să sufere. Ar fi o mare greşeală să ne relaxăm în acest moment. Compreselor la picioare trebuie să le urmeze cel puţin câteva aplicaţii asupra întregului corp, în scopul de a extrage cât mai complet elementele patogene. Halatul spaniol, întrebuinţat de 2-3 ori pe săptămână timp de o oră şi jumătate sau două ore de fiecare dată, va aduce bune foloase în primele trei săptămâni; în luna următoare vom recurge la câteva băi calde preparate cu un decoct de flori de fân sau de paie de ovăz, cu trei alternări.
Un zilier se îmbolnăvise de o formă foarte gravă de gută. El s-a îmbrăcat de trei ori pe săptămână într-un sac înmuiat în decoct cald din paie de ovăz, apoi i s-au pregătit în fiecare săptămână două băi cu rămurele de pin (41-44° C) cu trei alternări.

La fiecare două seri s-a spălat, ieşind încălzit din pat, cu apă rece. Astfel, după trei săptămâni el s-a simţit destul de bine; totuşi, a mai practicat câtva timp, în fiecare săptămână şi alternând de la o săptămână la altar fie îmbrăcarea de două ori a sacului, fie o baie caldă aşa cum a fost descrisă mai sus. Fortificat, el s-a putut întoarce în curând la munca lui, pe care n-a mai părăsit-o până astăzi.
Un fântânar mi-a arătat umflăturile de la articulaţiile degetelor de Ia mâini şi de la picioare, care uneori îi produceau o durere vie, insuportabilă. Aceasta era gută cauzată de o atmosferă umedă şi rece. O baie caldă la fiecare două zile (aşa cum tocmai am descris-o) o aplicaţie folosind sacul la fiecare 3-4 zile, iată ceea ce, în puţină vreme, 1-a scăpat complet pe omul nostru de infirmitate. Cât despre mâini, el le înfăşură în timpul nopţii în flori de fân puse la înmuiat în apă.
Un biet tată de familie simţea dureri zvâcnitoare în membre. Nu ştia dacă era gută sau altceva, dar suferea până într-acolo încât nu s-a mai putut ocupa de treburile sale.

Era tocmai vremea cositului. L-am sfătuit să meargă la fâneaţă, să facă o gaură în căpiţa de fân care tocmai se găsea în fermentaţie, apoi să se bage în această gaură şi să se acopere cu fân cald, în aşa fel încât să nu-i rămână afară decât capul. A făcut aşa şi, într-un sfert de oră, a transpirat atât de tare încât tot corpul îi era numai apă. După şase împachetări de acest fel, făcute în timp de 10 zile, ţăranul a fost total vindecat. Nu vreau să recomand acest procedeu tuturor. Numai cel care a făcut el însuşi experienţa cunoaşte efectul puternic şi resorbant al aburilor fânului. Prin această metodă inofensivă se pot elimina uneori afecţiuni de lungă durată. Sunt de părere că am obţine rezultatul cel mai eficient (al acestor aburi de fân) dacă, imediat după ieşirea din fân, am face repede o baie de jumătate cu spălarea părţii superioare a corpului. Această ultimă aplicaţie are o acţiune extraordinar de reconfortantă.
Toate acestea nu sunt aşa de bizare sau de extravagante cum îşi închipuie unii. Pentru a dovedi-o, nu voi cita, dintre mulţi alţii, decât pe doi domni foarte distinşi care s-au restablit foarte bine după vreo 50 de astfel de băi de abur. Ei nu puteau crede că nişte mijloace atât de obişnuite şi nişte procedee atât de simple pot produce o asemenea schimbare, o asemenea regenerare a organismului.

Nu ezit să afirm că reumatismele uşoare, crampele, care sunt de obicei urmarea unor boli grave, ar putea fi îndepărtate complet şi cu uşurinţă prin 2-4 băi cu aburi de fân.
Vezi, dragă agricultorule, ce comori ai în casă? Fă o încercare. La vremea cositului, când eşti foarte obosit, aruncă câteva mâni de fân ori de flori de fân în apă clocotită, pe care las-o până devine călduţă. O astfel de baie de 15 minute, va alunga oboseala din tot trupul.
Si dacă vreodată simţi durere vie sau de tip reumatismal, atunci fă apel la raţiune. Foloseşte zilnic de această iarbă atât de plăcută rumegătoarelor; lăsa-ţi corpul să-i savureze încă o dată efectele salutare!
Un hangiu mi-a povestit: "Adesea am nişte dureri atroce la cap, mai ales când se schimbă vremea, până într-acolo încât nu mai pot să-mi văd de treabă. Aceste dureri se mută apoi la spate, mai ales deasupra coapselor; când se localizează în picioare, nu mai pot merge. Dacă beau un pahar de bere, ele urcă la cap. Sufăr în asa măsură de câteva luni încât orice treabă obişnuită mi-a devenit imposibilă şi de mai multe ori mi-am zis că m-am săturat de viaţă."

Tratament: 1. săptămânal două băi calde cu paie de ovăz, la 38°C, timp de o jumătate de oră fiecare, urmate de o spălare energică sau de o baie rece foarte scurtă; 2. zilnic, o afuziune superioară combinată cu o afuziune la genunchi; 3. săptămânal, trei afuziuni generale, cât de rapide posibil, în plină transpiraţie sau, în timpul nopţii, la ieşirea din pat; 4. în fiecare dimineaţă şi seară, o cană cu ceai preparat din 5-6 frunze proaspete de soc tăiate mărunt şi fierte timp de cinci minute.
în patru săptămâni, hangiul s-a vindecat atât de bine încât prietenii lui au declarat că a întinerit cu mult. Pentru a preveni întoarcerea bolii, l-am sfătuit să repete baia în fiecare lună şi să se spele săptămânal de 1-2 ori în întregime, în plină transpiraţie sau, noaptea, la ieşirea din pat.
Un industriaş mi-a povestit într-o zi:"Am amândouă picioarele foarte umflate şi rigide, şi niciodată nu scap de dureri; petrec adesea nopţi întregi fără să dorm o oră. Cele mai violente dureri le simt în membre: braţele îmi sunt şi ele ţepene şi îmi provoacă suferinţe groaznice. Am poftă de mâncare, dar, când mănânc, mă umflu în asemenea măsură că mi-e greu să respir.

Aproape nu mai pot merge şi am aşa nişte ameţeli, mai ales la trezire, încât nici nu ştiu unde mă aflu. Am consultat mulţi medici şi am înghiţit o grămadă de medicamente; dar, după câte îmi dau seama, starea mea n-a făcut decât să se înrăutăţească, atât de mult încât adesea îmi doresc moartea".
Pacientul era destul de gras şi semăna mai degrabă cu un berar bine hrănit decât cu un industriaş care urmează un program foarte sobru şi care nu bea decât puţină bere. Avea aproape 50 de ani. După spusele medicilor, o hipertrofie a inimii trebuia să fie cauza primordială a acestei stări mizerabile.
In cinci săptămâni bolnavul a fost scăpat de numeroasele sale infirmităţi şi a fost fericit că şi-a recăpătat sănătatea. Ce 1-a vindecat? 1. La început zilnic, apoi la două zile, mai târziu, la fiecare trei zile, picioarele au fost înfăşurate în flori de fân, adică florile de fân au fost aplicate direct pe piele şi înfăşurate într-o pânză caldă timp de 2-3 ore; 2. la fiecare două zile, mai târziu la fiecare patru zile, el trebuia să se îmbrace cu o cămaşă înmuiată în infuzie de flori de fân. Când umflătura picioarelor a dispărut în cea mai mare parte, bolnavul a efectuat zilnic o afuziune superioară şi o afuziune la genunchi, precum şi băi de jumătate. Tratamentul a durat cinci săptămâni.

Tumefacţia albă a genunchiului

sus sus
O persoană de treizeci de ani avea un picior foarte umflat, de deasupra gleznei până deasupra genunchiului. în unele momente tumefacţia era foarte dureroasa, dură şi ardea. Timp de şase luni, bolnava recursese la tratamentul medicului: între altele, îşi pusese piciorul în ghips timp de 12 săptămâni, apoi alte opt săptămâni. Starea ei s-a înrăutăţit în aşa măsură că nici n-a mai putut pune piciorul în pământ; mai ales articulaţia genunchiului o făcea să sufere. Cum toate tratamentele n-au avut nici un rezultat, a încercat să aplice, sub formă de cataplasmă, flori de fân înmuiate în apă (începând de deasupra gleznei până spre jumătatea coapsei.) Durerile şi umflătura au scăzut, în curând şi edemul; o dată redus la jumătate, pacienta s-a mai apucat să administreze, la fiecare două zile, o afuziune la piciorul suferind. După opt săptămâni, piciorul şi-a putut face din nou datoria şi, puţin după aceea, fata a fost chiar în stare să-şi reia activitatea.



Tipareste Trimite prin email




Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor