Este un ansamblu de boli autoimune cu manifestare prin eruptii veziculo-buloase, erozive si ulcerative. Exista patru tipuri de pemphigus - vulgar, vegetant, foliaceu si eritematos.
ETIOPATOGENIE
Boala apare ca urmare a fixarii autoanticorpilor in sau printre celulele epidermice. Autoanticorpii se formeaza impotriva unor:
. antigene membranare ale celulelor epidermice
. glicocalixului
. cimentului intercelular
In urma actiunii autoanticorpilor asupra acestora se creaza brese.
Mecanismul de producere al pemphigusului
Autoanticorpii se leaga de glicocalix, apoi are loc internalizarea lor si fuziune cu lizozomii, activarea lizozomilor si eliberarea de enzime proteolitice (PAF = pemphigus achantolytic factoR) care determina acantoliza si formarea de vezicule.
Sunt prezente si depozite de complement (C3), dar nu se stie cu precizie rolul acestora.
CLINIC
Leziunile intereseaza doar epidermul. Se disting patru forme:
1. Pemphigusul vulgar
Este forma cea mai grava, si la pisica dar apare mai rar.
La caine se constata leziuni veziculo-buloase care prin spargere dau
nastere la eroziuni si ulcere. Leziunile sunt localizate pe piele, mucoasa orala, la jonctiunile muco-cutanate (nazale, vaginale, anale si preputiale.
Veziculele se formeaza rapid si se transforma la fel de rapid in eroziuni si
ulcere delimitate de colerete epidermice.
Semnul Nicolski este patognomonic.
La pisica se constata eroziuni si ulcere pe obraji, buze, in cavitatea orala. Complicatii: febra, anorexie, stari depresive.
2. Pemphigusul vegetant
Este mai rar si este forma benigna a celui vulgar, cu tendinta de proliferare si cronicizare.
Initial apar pustule, apoi vezicule si bule. Ulterior are loc transformarea verucoasa sau papilomatoasa a leziunilor, cu numeroase pustule pe suprafata.
3. Pemphigusul foliaceu
Este cel mai raspandit si apare ca urmare a formarii de autoanticorpi impotriva antigenelor de suprafata ale cheratinocitelor.
Rasele predispuse sunt: Terra Nova, Doberman, Chow-Chow etc.
La debut apar pustule si eroziuni delimitate de colerete, apoi vezicule tranzitorii, dupa care se constata alopecie, furfura, cruste, prurit si
durere variabile ca intensitate.
La debut leziunile sunt localizate pe fata, dupa care se produce extinderea in regiunea nazala (marginea nazalA), auriculara (conchiA) si abdominala.
In localizarea podala apare hipercheratoza si schiopatura.
Nu afecteaza mucoasele.
Sunt rare formele generalizate (doar cand este asociat cu hipotiroidisM).
4. Pemphigusul eritematos
Este forma benigna a celui foliaceu si este o combinatie intre LE discoid si pemphigusul foliaceu.
Rasele predispuse sunt: Ciobanescul german si Collie
Leziunile sunt asemanatoare cu cele din pemphigusul foliaceu si sunt localizate exclusiv facial si auricular, iar complicatiile posibile sunt depigmentarea botului.
La pisica - localizarea este asemanatoare, cu formare de pustule, eroziuni, colerete epidermice, cruste.
DIAGNOSTIC
Se stabileste prin coroborarea datelor anamnetice si clinice la care se adauga:
. examenul frotiurilor directe efectuate din veziculele sau pustulele intacte (coloratie PapanicolaU); se observa neutrofile si/sau eozinofile, putine bacterii si multe celule acantolitice
. examenul histopatologic
. IF, ELISA
Diagnosticul diferential se va face fata de alte boli autoimune, raie, dermatomicoze, seboree etc.
TRATAMENT
Este o boala incurabila, tratamentul dureaza toata viata animalului.
. corticoterapie - 2,2-6,6 mg/kg/zi; Prednison 5 mg/kg/zi timp de 10 zile, apoi timp de 6 saptamani administrare 1 x/2 zile, dupa care se continua cu 1 mg/kg/zi la doua zile
. citostatice
. imunomodulatoare - ciclofosfamida, antipaludice (AzathiopriN)
Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este
interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii. Termeni
si conditii - Confidentialitatea
datelor
