Caracterizare
Dermatita atopica (DA) este o afectiune cutanata cronica frecventa care apare la copii si tineri cu antecedente familiale atopice semnificative. Se manifesta prin scaderea marcata a pragului pentru prurit si uscaciunea excesiva a pielii.
Pacientii cu DA prezinta frecvent teste cutanate pozitive,
rinita alergica si astm. La adulti, are tendinta la cronicizare.
Incidenta este estimata in jur de 1-3% si a crescut consideŽrabil in ultimele decenii din motive necunoscute. Debuteaza in 90% din cazuri pana la varsta de 3 ani. Simptomele se amelioreaza sau dispar in 80% din cazuri pana la pubertate. Grupele de baieti si fete sunt afectate in egala masura.
Patogenia. In DA au fost sugerate multe conexiuni cauzale, dar nici una nu ii explica in totalitate patogenia. Pacientii cu DA au de regula IgE specifice la antigene de mediu, demonstrate prin teste cutanate pozitive si IgE `fara sens`, adica fara specificitate. Astfel, IgE totala prezinta valori ridicate, dar DA nu este o boala alergica adevarata, reactia antigen-anticorp nefiind cauza majora a simptomelor.
Nu a fost identificat un marker genetic HLA, de aceea majoritatea specialistilor cred ca DA este o afectiune poligenica ereditara care necesita interventia unor factori de mediu pentru expresia genetica.
Forme clinice
Pruritul este simptomul cardinal, dar nu este mediat de histamina. Modificarile cutanate induse constau din leziuni papulare, papuloveziculare de 1-2 mm diametru, piele ingrosata, urmate de lichenificare, hiperpigmentare si fisurare tegumenŽtara. Nici una din modificarile cutanate nu este patognomonica. Leziunile evolueaza in cerc vicios.
Sunt descrise 3 stadii ale DA: 1) infantila; 2) a copilariei; si 3) a adultului.
DA infantila debuteaza de obicei la varsta de 4-6 luni si este caracterizata de eruptii eritematoase, papuloveziculare pe fata si scalp. Leziunile pot fi plate, solzoase sau umede. Forma infantila are tendinta de ameliorare progresiva, disparand adesea la varsta de 3-5 ani.
Forma copilariei debuteaza in perioada 3-6 ani, fiind caracŽterizata de papule pruriginoase la nivelul plicilor de flexiune ale bratelor si membrelor inferioare, piele uscata si lichenificare. De asemenea, pielea periorala poate fi pruriginoasa. Uneori, remisia spontana are loc inainte de pubertate, dar poate continua prin forma adultului.
Forma adultului prezinta frecvent papule exprimate si lichenificare. Pe langa leziunile flexurale se adauga afectarea gatului si capului.
Examinari de laborator
Nici examinarile de laborator nu sunt patognomonice in DA. Nivelele IgE tind sa creasca in perioadele de exacerbare, dar nu sunt corelate direct proportional cu extinderea sau severitatea bolii. Pacientii cu DA au o imunitate mediata celular modificata, cu o susceptibilitate crescuta la infectii fungice si virale. Se considera ca aceasta se datoreaza unui defect al functiei limfocitelor T. Dupa tratament raportul limfocitar Th/Ts se amelioreaza. Eozinofilia este frecventa, dar nivelul complemenŽtului este de obicei normal.
Diagnosticul diferential
Diagnosticul diferential al formei infantile include histiociŽtoza X, sindromul Wiskott-Aldrich,
dermatita seboreica cronica, fenilcetonuria, agamaglobulinemia Bruton, psoriazisul si scabia. Eruptiile medicamentoase fixe si dermatita de contact se exclud in functie de varsta.
Complicatiile
Complicatiile cele mai frecvente ale DA sunt
infectiile cutanate in special cu Stafylococcus aureus si Herpes simplex, iar mai rar
otita externa, cataracta, dezlipirea de retina.
Tratament
DA nu are tratament curativ.
Tratamentul incepe de obicei prin identificare si evitarea factorilor care pot exacerba boala. Lana si matasea irita pielea acestor pacienti, in timp ce bumbacul este de obicei bine tolerat. Bolnavii cu DA prefera clima uscata cu o temperatura potrivita. Temperaturile mai scazute reduc pruritul. Sunt recomandate imbaierea de scurta durata, cu evitarea sapunurilor iritante. Este necesara lubrefierea zilnica a pielii cu cu lanolina sau alte unguente pentru a diminua
pruritul si fisurarea pielii.
Tratamentul local al DA consta din creme cu corticosteroizi, dar aplicarea acestora in cantitate mare determina supresie suprarenala prin absorbtia lor crescuta. Se incepe cu un preparat cu potenta ridicata, iar dupa obtinerea controlului se trece pe un preparat mai putin potent, acestea din urma avand efecte secundare mai reduse. Utilizarea indelungata a corticoterapiei locale, in special sub forma fluoruata, poate provoca atrofie epidermica, teleangiectazii, purpura, hipertricoza locala si striuri.
Majoritatea parintilor au tendinta la a subdoza corticoizii locali. Trebuie explicat ca un tratament echilibrat previne lichenificarea cutanata.
Preparatele locale cu antibiotice si antihistaminice sunt de evitat, pentru prevenirea sensibilizarii locale, dar este recomanŽdata administrarea lor pe cale generala.
Regimul dietetic poate fi de oarecare utilitate la unii copiii sub varsta de 2 ani, dar nu si la adult.
Acesti pacienti nu beneficiaza de pe urma imunoterapiei specifice cu alergen.
O subcategorie de bolnavi prezinta o DA extrem de severa, care duce la desfigurare cu
tulburari de personalitate consecuŽtive, la care corticoterapia locala extensiva nu controleaza leziunile. Acestia necesita corticoterapie sistemica. In cazul curelor prelungite se recomanda dozele minim active, administrate in zile alterantive. Aceste forme au fost denumite maligne, nu atat din cauza fatalitatii, cat din cauza alterarii calitatii vietii.
Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este
interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii. Termeni
si conditii - Confidentialitatea
datelor
