Etapele protocolului terapeutic (8, 24) sunt:Ingrijirea (supravegherea) primara
Urmareste:
1. Prevenirea aparitiei de noi victime (inclusiv din randul salvatorilor); in acest sens se va semnaliza locul accidentului (eventual se va intrerupe traficul in zona cu ajutorul politiei), se r chema echipe speciale daca se sesizeaza la locul scenei elemente ce pot fi periculoase pentru salvatori (cabluri de inalta tensiune cazute peste autoturismul in care se afla victimele etc), se r purta manusi de protectie pentru a preveni infectarea echipei de salvare cu eventuale boli transmisibile pe cale hematogena.
2. Identificarea altor victime in afara celor reperate de la inceput.
3. Evaluarea cailor aeriene, nivelului constientei si controlul coloanei cervicale. Evaluarea incepe imediat, chiar daca victima nu a fost inca descar-cerata. Descarcerarea nu trebuie sa interfereze cu ingrijirea pacientuluui. Aceleasi prioritati se aplica inainte, pe timpul si dupa extragere. Seful echipei de salvare se va apropia de victima din fata (asa incat victima sa nu intoarca capul spre el si sa se produca agravarea unor eventuale leziuni de coloana cervicala). Un al doilea membru al echipei, silizeaza gatul in pozitie neutra si ii aplica un dispozitiv de silizare (guler). Abia atunci seful echipei va rbi cu pacientul; se va prezenta si va incerca sa afle circumstantele producerii accidentului, identitatea victimei etc. in functie de raspunsul si de aspectul pacientului (paloare, anxietate, stri-dor, deviere traheala, folosirea muschilor respiratori accesori, retractie sternala si supraclaviculara, respiratie diafragmatica, cianoza, confuzie, coma) se r obtine imediat informatii despre calea aeriana si nivelul de constienta.
Manevre terapeutice pentru caile aeriene:
. Daca pacientul nu poate rbi sau este inconstient, se evalueaza in continuare calea aeriana si se ridica si proiecteaza anterior barbia pentru ca baza limbii sa nu obstrueze faringele.
. Daca este necesar se curata calea aeriana (suctiunea secretiilor, sangelui, corpilor straini etc.)
. Se ventileaza pacientul pe masca.
. Intubatia oro- sau nazo-traheala daca pacientul este in apnee, hipoxic, prezinta un hematom cervical expansiv, are un traumatism cranio-cere-bral cu scor Glasgow, este in soc, prezinta traume maxilofaciale ce ameninta sa obstrueze caile respiratorii sau insuficienta respiratorie de cauza toracica ce nu se poate rezolva in prespital.
. Daca pacientul are un nivel scazut al constientei se administreaza oxigen si se hiperventi-leaza (24 resp./min.). Daca nu se face acest lucru exista riscul ca eventuale leziuni cerebrale traumatice sa se agraveze. Pacientii cu dificultati in privinta caii aeriene si/sau cu- un nivel scazut al constientei intra in categoria de transport rapid spre un spital.
. in anumite situatii (imposibilitatea intubatiei traheale de orice cauza) se efectueaza (de necesitate si de catre persoane calificate) manevre speciale precum: cricotiroidotomia sau traheostomia. Aceste manevre sunt dificil de efectuat in prespital!
4. Evaluarea respiratiei si circulatiei. N.B. Daca pacientul nu respira se efectueaza doua respiratii gura la gura si apoi se verifica pulsul la carotida. Daca nu are puls se incep manevrele de resuscitare cardio-respiratorie.
a) Din momentul in care se sileste permeabilitatea caii aeriene se face evaluarea respiratiei si circulatiei dupa urmatoarele criterii:
- exista tahi (> 24 resp./min.) sau bradipnee (< 12 resp./ min.)?;
- victima se ventileaza cu un lum de aer adecvat?;
- exista alte anomalii ale respiratiei?In acest moment daca este necesar se aplica o masca cu oxigen.
. Se ia pulsul la carotida si radiala si se noteaza frecventa si calitatea lor; de asemenea se evalueaza culoarea/aspectul tegumentelor si reum-plerea capilara. Aceste informatii combinate cu starea de constienta sunt indicatorii cei mai fiabili ai statusului circulator si prezentei socului. Daca pulsul este prezent la gat si la radiala, presiunea arteriala este peste 80 mmHg; daca pulsul este prezent numai la carotida, PA. este intre 60 si 80 mmHg. Chiar in situatia in care pulsul este prezent si puternic la carotida si radiala se pot decela semne precoce ale socului, precum:
- reumplere capilara lenta;
- tahicardie (100 batai/min.);
- tegumente reci si transpirate;
- paloare, confuzie, astenie sau sete.
Toti pacientii socati r beneficia de oxigen si -daca sunt disponibili - de pantaloni antisoc.
c) Se verifica apoi daca traheea se afla pe linia mediana, daca venele gatului sunt plate sau destinse, daca exista zone de modificari de culoare a tegumentului sau edem. al gatului (fractura cervicala): acesta este momentul in care se poate aplica un guler;
d) Se examineaza apoi toracele si se r cauta:
- dificultati de respiratie;
- respiratie paradoxala;
- plagi ale toracelui cu traumatopnee;
- insilitate;
- durere;
- crepitatii;
- la auscultatie se va urmari daca exista murmur cular prezent si egal bilateral.
Se acorda primul ajutor imediat in functie de leziunea gasita, dupa cum urmeaza:
- "sigilarea\" cu pansament a unei plagi deschise;
- silizarea manuala sau cu benzi de leucoplast a unui let;
- oxigen;
- punctie cu un ac gros pentru un pneumotorax sufocant etc.
e) Se opreste sangerarea activa prin presiune manuala directa, pansamente sau bandaje elastice, garouri, pantaloni antisoc.
f) Explorarea in vederea aplicarii pantalonilor antisoc; acestia nu sunt inca disponibili in Romania; in plus, utilizarea lor tinde sa se restranga chiar in tarile in care se foloseau de rutina in situatiile redate mai jos. in principiu acesti pantaloni gonflabili ar avea doua roluri esentuale: de a siliza bazinul in fracturile severe ale acestuia (si deci de a reduce sangerarea la acest nivel) si de a contribui la redistributia sangelui prin compresia vaselor de la nivelul membrelor inferioare (rol controversat in ultimul timp). Acesti pantaloni se pun la pacienti in conditie critica, la care s-a luat decizia de transportare imediata. inainte de a se pune, trebuie expusa in intregime spre examinare zona care va fi acoperita de pantalonii antisoc, pentru ca acestia sa nu ascunda eventuale leziuni; se r examina:
- abdomenul (contuzii, abraziuni, distensie, durere);
■ - bazinul (durere, insilitate);
- membrele inferioare;
- spatele (acesta se examineaza in momentul transferului pe targa).
g) Se monteaza 1-2 linii venoase pe care se incepe reechilibrarea lemica.
In acest punct exista suficiente informatii pentru a decide ca situatia este critica si necesita transport imediat (de tip "load and go\").
Orice pacient aflat in una din conditiile de mai sus trebuie transportat de urgenta; proceduri de salvare a vietii pot fi necesare dar ele nu trebuie sa intarzie transportul. Nu trebuie uitat ca fiecare minut din "ora de aur\" a pacientului poate fi important; de aceea sunt putine procedurile care trebuie tentate la locul accidentului: incercarea de a elibera caile aeriene, intubatia orotraheala, "sigilarea\" unei plagi toracice deschise, hemostaza provizorie, silizarea unui let, resuscitare cardio-respiratorie. Toate celelalte manevre r fi facute in timpul transportului.
