Index » Tulburari ale homeostaziei » Modificari fiziopatologice produse de agresiune
» Metabolismul energetic

Metabolismul energetic

Starea bolnavilor in situatie postagresi este caracterizata prin imobilizare, inanitie si reparatie tisulara. Desi imobilizarea si inanitia scad necesarul energetic, procesele de reparatie tisulara cresc semnificativ necesarul energetic asa incat, bolnavii in stare postagresi prezinta o crestere neta a ratei meolice. Dupa interventiile chirurgicale elective cresterea ratei meolice este de 10-l5% cu un maximum in a treia zi postoperator. Bolnavii cu infectii prezinta o crestere de 20-40% a ratei meolice, iar cei cu arsuri extinse pot ajunge la o crestere de 120% (135). Cresterea necesarului energetic in perioada postagresi este determinata pe de o parte de mediatorii inflamatori: Interleukina 1 si TNF (factorul de necroza tumorala). Consumul energetic crescut nu este determinat de cresterea sintezei proteice, ci pare a fi mai bine corelat cu cresterea meolismului glucidic si lipidic. in scopul asigurarii bolnavului in stare postagresi o flexibilitate mai mare in asigurarea necesarului energetic. Datorita rezervelor limitate de glucide si persistentei consumului de glucoza in tesuturile dependente, principala sursa de energie in perioada postagresi este furnizata de lipide, fapt reflectat in coeficientul respirator scazut (0,7-0,8). La nivel tisular se remarca scaderea continutului de fosfati macroergici, care este proportionala cu severitatea injuriei. Reducerea continutului de fosfati macroergici este rezultatul meolismului anaerob consecutiv hipoperfuziei tisulare (48). Diferentele cantitative dintre tesuturi sunt determinate de modificarea fluxului sangvin in cadrul redistributiei sale regionale si de meolismul bazai specific fiecarui tesut. in tesuturile lezate, unde exista o infiltrare masi cu celule inflamatorii, care au un continut redus de fosfati macroergici, scaderea concentratiei acestora poate fi un artefact datorat efectului di-lutional.