Recidivele postoperatorii
Sunt posibile chiar in interventiile considerate radicale, mai ales cand capsula tumorii nu a fost extirpata in intregime (noduli tumorali intracapsulari restanti). Cel mai frecvent recidivele apar dupa 1-2 ani de la operatie, acestea devenind mult mai precoce consecutiv interventiilor paliative (76, 82, 103).
Tratamentul radiant al TPR (104)
Tumorile retroperitoneale sunt radiosensibile si radiorezistente. in grupul celor radiosensibile se includ tumorile sarcomatoase, limfoide si neuroblas-toamele copilului. Tumorile radiorezistente sunt cele mezenchimatoase sau mezodermice: tumorile partilor moi (liposarcoamele, leiomiosarcoamelor, rabdo-miosarcoamele, hemangiosarcomul, hemangioperi-citomul, fibrosarcomul, mixosarcomul). De asemenea radiorezistente sunt tumorile neuroectodermice ca schwannomul, neurilemomul, ganglioneuromul.
Tumorile radiosensibile limfoide cel mai frecvent descoperite sunt limfoamele maligne non-hodgki-niene. Avandu-se in vedere modul lor de extensie sunt necesare volume de iradiere mari, corespunzatoare totalitatii grupelor limfoganglionare retroperitoneale latero-cave, latero-aortice si a pediculilor vasculari (pediculii renali, splenic, hepatic, celiac, mezenteric superior si inferior). Dozele adminis-trabile sunt cuprinse intre 35 si 40 Gy in decurs de
4-5 saptamani (de 5 ori/saptamana). Aceasta schema terapeutica este bine tolerata de scerele digestive iradiate concomitent. Neuroblastoamele copilului necesita doze de 30-35 Gy cel mult. Luandu-se in considerare volumele mari ale acestor
tumori precum si extensia limfoganglionara campurile de iradiere pot fi largi, precizabile mai ales postoperator.
Tumorile radiorezistente nu se iradiaza. in mod obisnuit deoarece dozele sterilizante sunt superioare celor prohibite pentru ca produc complicatii (hepatice,
renale si mai ales digestive). Tratamentul benefic pentru aceste tumori este cel radio-chi-rurgical. Iradierea se poate efectua postoperator in urmatoarele conditii: - daca exereza chirurgicala a* fost totala sau cvasi-totala se poate institui radioterapie (50-55 Gy in 5 saptamani si jumatate) cu intentie sterilizanta pentru tesuturile restante turmo-rale; - daca exereza chirurgicala a fost complet imposibila (45 Gy/4,5 saptamani); rolul acestei terapii este paliativ, simptomatic, antalgic sau decom-presiv. Efectele imperfecte ale radioterapiei pot fi atenuate partial de chimioterapie.
Radioterapia postoperatorie in orice ipostaza are dezavantajul ca poate determina concomitent si o radiodistrofie regionala care compromite in mod considerabil posibilitatile chirurgicale (singurele valabile) in caz de recidiva.
Tratamentul chimiostatic al TPR (105)
Indicatiile chimioterapiei tin seama de caracteristicile principalelor TPR:
- majoritatea TPR sunt tumori ale partilor moi;
- evolutitatea lor este esential locala, iar riscul dominant este cel al recidivelor locale, ceea ce impune reinterventii de exereza;
- diseminarea la distanta - metastazarea - se produce pe cale sangna, pulmonar mai ales;
- TPR cu toata diversitatea lor au o slaba chi-miosensibilitate pentru ca celularitatea lor are putine mitoze, iar vascularizatia stromala este slaba in general.
Indicatiile chimioterapiei sunt: - fie pentru a preveni aparitia metastazelor macroscopice tratandu-le pe cele microscopice; - fie pentru a trata metastaze deja confirmate macroscopic. Un raspuns accepil pentru moment este obtinut in cazurile instituirii chimioterapiei in formele metastazante, la tumorile vestigiale si in cazul limfoamelor (care beneficiaza in mod particular de asocierea ra-dio-chimioterapiei).
Tratamentul este secvential, cu scheme incluzand combinatii de citostatice, dintre care exemplificam Adriamicina, alcaloizi derivati ai secarei cornute, agenti alkilanti, si intr-o masura mai mica Methotrexat si Actinomycina D. Durata chimiote-rapiei este de 12-l8
cure lunare, pornindu-se de la doze de atac si continuandu-se cu doze de intretinere, in caz de tratament pentru metastaze pulmonare cu raspuns favorabil se poate lua in considerare exereza metastazelor pulmonare sau continuarea chimioterapiei cu citostatice din al doilea esalon (N-metil-hidroxi-ellipticinium, NMHE).
Chimioterapia tumorilor vestigiale embrionare este constant indicata intr-un complex de masuri terapeutice. Cele mai eficace s-au dovedit Adriamicina, nblastina, ncristina, ndesina si agentii alkilanti. Aceste tumori par a beneficia maximal de Cis-diamina-dicloroplatinum care desi nefrotoxica poate ameliora prognosticul disembrioamelor.
Chimioterapia neuroblastomelor la copii, conjugata cu tratamentul radio-chirurgical, este indicata. Nefiind indespensabila in formele precoce, localizate ale tumorii, pentru formele avansate si mai ales pentru cele cu infiltrare medulara osoasa este pe deplin justificabila. Drogurile recomandate sunt ncristina, Adriamicina, cyclofosfamida.
