mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali


Chistul hidatic hepatic
Index » Patologia chirurgicala a ficatului » Chistul hidatic hepatic
» Evolutie sl complicatii

Evolutie sl complicatii







Cresterea chistului hidatic la nilul ficatului se face foarte lent, in 6 luni ea atingand abia un diametru de 2 cm. Scolecsii isi fac aparitia mai tarziu, cand diametrul tumorii atinge 3-4 cm, moment care marcheaza fertilitatea chistului.(4).
Evolutia spontana a chisturilor hidatice hepatice prezinta mai multe posibilitati care, intotdeauna produc complicatii:
. cresterea in volum, in functie de localizare, de toleranta si de varsta individului, cu aparitia de compresiuni in ficat sau pe organele cine;
. involutia chistului dupa un ciclu de mai multi ani, prin suferinte repetate ale parazitului, urmate de moartea sa si degenerescenta spontana a chistului. Perichistul se impregneaza cu saruri de calciu, formandu-se placarde groase la acest nil. in interior continutul ia aspectul unei magme, coloida, groasa, galbuie, in care pot supravietui mult timp cateva cule fiice. Radiologie aceste chisturi au conturul intens radioopac, de forma policiclica, neregulata;


. icterul apare ca urmare a compresiunii chistului pe arborele biliar sau a rupturii in caile biliare.
Alte complicatii ale chistului hidatic hepatic se produc in functie de: situatia topografica, dimensiunea si chimea chistului.


Complicatii biliare

. Dischinezia biliara este consecinta stazei cu dilatarea arborelui biliar si spasmul oddian, secundare edemului alergic al peretilor canaliculelor, printr-un fenomen de anafilaxie locala. Disfunctia reprezinta o componenta importanta a loului clinic in hidatidoza hepatica, indeosebi in faza initiala. Aceasta poate favoriza aparitia litiazei parahidatice, prin mo\'dificarile locale secundare (5).
. Papilooddita scleroasa (5%) se datoreaza iri-tatiei permanente locale cu produsi din chistul care a fisurat sau a migrat si necesita uneori interntii pe sfincter.
. Litiaza biliara (2-l8%) poate fi consecinta dis-kineziei biliare, cauza de staza si infectie secundara. Alteori ea se datoreste migrarii elementelor hidatice pe calea biliara principala, constituind nu-cleii viitoarelor concretiuni.

Infectia
Abcesul, urmatoarea complicatie ca frecnta, este determinata de germenii microbieni din tractul biliar. Formarea puroiului rezulta din moartea parazitului si transformarea intr-un abces piogenic.
Supuratia cu germeni anaerobi, cu imagine radio-logica hidro-aerica, este rara dar deosebit de grava, evolutia clinica luand un aspect dramatic. Ulterior se poate complica cu migrarea puroiului in caile biliare, provocand aspectul clinic al angiocolitei acute supurate.

Rupturile chistului
Secundare unei supuratii sau traumatism, de-clansaza dureri violente in hipocondrul drept, insotite uneori de soc anafilactic grav. in functie de localizare, chistul se poate rupe in caile biliare, in peritoneu, pleura, plaman, bronhii, tractul digestiv, pericard, na cava inferioara, rinichi.
. fisurarea partiala intr-un viscer plin, fixarea scolecsilor determinand echinococoza secundara sau fisurarea si ruptura chistului in arborele biliar, declansand icterul mecanic. Fisurarile biliare constituie cauza "dispepsiei hidatice\" si se datoresc compresiunii progresi pe care o exercita chistul pe canaliculele biliare, cu aparitia micilor fisurari chisto-biliare. Evidentierea intraoperatorie a acestora, confirma marea frecnta a acestor fisurari (90-95%), ceea ce determina pe unii autori sa le includa in modulul evolutiei normale a bolii si nu in cel al complicatiilor. Fisurarea este urmata de patrunderea lichidului hidatic in arborele biliar favorizata de diferenta presionala dintre cavitatea chistica (80-l00 cm H2O ) si arborele biliar (12 cm H2O). Ca o prima consecinta apare edem alergic, deosebit de iritant in cazul eliminarii nisipului hidatic. Pe langa jena dureroasa, localizata in raport cu sediul chistului, pot interni semne dispeptice, pe fondul unui episod urticarian pasager;
. ruptura intr-un organ cavitar (bronhii, tub digestiv, bazinet renal), declansand evacuarea lui prin vomica, hidatidenterie, hidatidurie; ruptura se poate produce intr-o seroasa, cu insamantarea secundara a ei (pleura, pericard, peritoneu).
Ruptura chistului in caile biliare reprezinta cea mai frecnta complicatie si apare in 5-l0% din cazuri. Localizarea din cinatatea canalelor biliare importante (chisturile centrale si paramediane) poate favoriza migrarea elementelor hidatice pe caile biliare intra- si extrahepatice, manifestandu-se prin icter, punct de plecare a numeroase alte compli-
catii, atat la nilul cailor biliare cat si la nilul chistului. in consecinta apar angiocolita, litiaza hi-datica, papiloodita scleroasa, ciroza hepatica, iar la nilul chistului abcesul hepatic cu toate complicatiile posibile lui. in evolutia acestor complicatii sediul si aspectul fistulei au importanta deosebita:


- fistula mare, de calibru constant, situata in partea decliva a chistului, permite uneori o evolutie favorabila, asigurand un bun drenaj al cavitatii. Ictenl este pasager, simuland loul migrarii unui calcul;
- fistula localizata lateral sau superior in raport cu chistul determina retentia bilei in chist, fara posibilitati spontane de drenaj. Dupa aparitia icterului, continutul chistului infectat secundar va evolua ca un abces hepatic. Infectia cu germeni anaerobi imbraca aspectul de supuratie grava intrahepatica, cu posibilitati de fisurare ulterioara in caile biliare, declansand puseuri repetate de angiocolita.
Ruptura intraperitoneala determina imprastierea fluidului hidatic, a culelor fiice si a scolecsilor in peritoneu, determinand o iritatie peritoneala tranzitorie de intensitate variabila. Cand hidatida contine bila, apare coleperitonita hidatica.In peritoneu elementele reproducti supravietuiesc si determina formarea de noi chisturi (echinococoza secundara a peritoneului). Aceasta pune probleme deosebite de tactica operatorie, pentru toaleta minutioasa a cavitatii peritoneale si pentru localizarea chistului initial in ficat.
Ruptura in pleura, plamani, bronhii. Chisturile localizate in partea superioara a ficatului au tendinta sa creasca cranial spre cavitatea pleurala si devin intratoracice. Pot ulcera progresiv diafragmul la nilul fundului de sac pleural si se pot fisura in pleura, determinand hidatidotoraxul. Colepleurezia se poate deschide secundar in plaman.
Fistula bilio-bronsica este una din cele mai gra complicatii. Rezultat final a 3 etape evoluti, hepato-diafragmatica, pneumo-bronsica si hepato-bronsica, fistula bilio-bronsica provine din ruptura chisturilor comunicante ale fetei postero-superioare a ficatului. Prin aderenta lor progresiva la diafragmul drept, ele creeaza o simfizare din aproape in aproape a fetei diafragmatice cu lobul pulmonar drept mijlociu, mai rar cel inferior, excluzand pleura. Rezulta pneumopatia hidatica de cinatate. Ruptura chistului se produce de regula in lobul pulmonar cin, fie in lobul mijlociu, anterior, fie mai des in lobul mijlociu sau inferior drept. Comunicarea poate fi larga, cu migrarea elementelor hidatice in ambele sensuri, chisto-bronsice si chisto-biliare, care atunci cand coexista pun cele mai grele probleme din patologia hepato-pulmonara. Vomica hidatica poate evacua chistul.
Situatia decliva a chistului fata de orificiul de drenaj hepato-pulmonar este un factor agravant, generand staza si retentia bilio-purulenta. Pioscleroza si retractia plamanului din jur produc un bloc rigid, fistula neprezentand nici o posibilitate de vindecare spontana. in urma presiunii negati din torace, bila este aspirata in sistemul bronsic, cu aparitia vornicii hidatice (hidatidoptizia), respectiv biliara (bilip-tizia).
Ruptura in pericard este o complicatie extrem de rara si nu prezinta o simptomatologie clinica relatoare. Manifestarile subiecti sugereaza o afectiune cardiaca, iar cand chistul ajunge la dimensiuni mari sau se rupe, bolnavul poate deceda prin fenomene de compresiune cardiaca, colaps (tampo-nada cardiaca).

Ciroza hepatica
Este o complicatie grava insa rar intalnita, favorizata de:
- stenoza biliara secundara compresiunii chistului;


- focare de necroza generate de hipoxia secundara;

- edemul si infiltratia spatiilor Disse prin fenomene alergice.
Chisturile centrale inferioare pot genera ciroza prin compresiunea directa a pediculului in hil. Chisturile multiple sunt mai frecnt responsabile de aparitia cirozei. Chisturile posterosuperioare pot determina reactie \"inflamatorie a nelor suprahepatice sau a nei ca inferioare, determinand, cu timpul, stenoza acestora, fara a produce compresie.


Hipertensiunea portala

Asociata chistului hidatic hepatic se intalneste in proportie de 38%, avand dirse manifestari clinice: hemoragie digestiva, circulatie portala, insuficienta hepatica. Chisturile voluminoase, cele cu localizare postero-superioara, chisturile ficatului median provoaca compresiunea noasa la diferite nile, creand sindromul prin baraj supra-, intra- sau sub-hepatic.



Tipareste Trimite prin email




Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor




  Sectiuni Patologia chirurgicala a ficatului:


 
Fa-te cunoscut! invitatie-1
Invitatie Online - promoveaza produse medicale invitatie-2

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

invitatie-3
vizitatorii nostri pot fi clientii tai