Index » Patologia chirurgicala a ficatului » Chistul hidatic hepatic
» Istoric

Istoric

Desi boala este semnalata din antichitate (Hippocrate), ea ramane ca etiologie pana la sfarsitul secolului al 19-lea cand Goeze (1872), prin-tr-un studiu microscopic, sileste natura sa parazitara, in 1853 von Siebold identifica parazitul taenia echinococcus reusind sa produca stadiul adult al bolii la caini. in 1862 Leuckart si Heubner dezvaluie intreg ciclul evolutiv parazitar, reproducand forma larvara la porcii de lapte. Buhl in 1852 descrie sub numele de "coloid alveolar\" o afectiune cu evolutie maligna, caracterizata printr-un proces tumoral hepatic, invadant si necrozant, cunoscuta astazi sub numele de echinococoza alveolara. Deve demonstreaza transformarea culara a scolec-silor, in teza sa inaugurala din 1901, creand notiunea de "echinococoza secundara\".
Paralel cu preocuparile cunoasterii echinococo-zei ca boala generala, clinicienii si chirurgii au aratat un interes deosebit pentru cunoasterea aspectelor clinice ale bolii, a diagnosticului precoce si a tratamentului. Localizarea hepatica, fiind cea mai frecventa si mai usor accesibila chirurgical, a fost prima cunoscuta. in 1902, odata cu descoperirea anafilaxiei de catre Portier si Ch. Richet, au fost lamurite multe din accidentele echinococozice.

Concomitent cu studiile lui J. Deve, Lisbonne, Fleig (1907), studiind anafilaxia hidatica, incearca metoda de diagnostic biologic, diagnostic pe care insa Tomasso Cassoni reuseste sa-l realizeze cu succes in 1912, prin intradermoreactia care-i poarta numele. M. Weinberg si D. Par (1913), prin reactii de fixare a complementului, aduc o noua metoda recunoscuta pentru diagnosticul serologic. (3).