Introdusa in practica medicala in 1955 de catre Teplin care folosea Roz Bengal marcat cu I131. Din 1975 eliminarea biliara poate fi urmarita dinamic prin injectarea intravenoasa a derivatilor acidului imino-diacetic marcati cu radioizotopul Tehnetium 99m (Harvey si Loberg) (10). Metoda simpla, desi invaziva, este grevata de o rata scazuta de reactii adverse sau complicatii. Comportamentul farmaco-kinetic al radiotrasorului este similar cu cel al bi-lirubinei, existand o competitie la nivel hepatocitar in captarea ambelor substante. Se poate utiliza pana la valori ale bilirubinemiei de 12-l5 mg%; icterele caracterizate prin valori superioare ale acestei constante fac metoda inoperanta prin lipsa de captare hepatocitara.
Scintigrafia biliara este singura tehnica ce ofera date prind functionalitatea cailor biliare intra si extrahepatice. in obstructiile complete, indiferent de sediul acestora, radioizotopul nu apare in
duoden sau la nivelul anselor intestinale; in icterele celulare metoda ofera relatii normale. Realizeaza o neta diferentiere diagnostica intre icterele hepatocelulare si cele obstructive, nefiind insa atat de precisa incat sa sileasca sediul si caracterul benign sau
malign al obstructiei. Se mai poate utiliza cu succes post-operator, in conditiile dificile ale silirii existentei unei solutii de continuitate la nivelul anas-tomozelor bilio-biliare sau bilio-enterice (prezenta radiotrasorului in catatea peritoneala). (2)
Este contraindicata la pacientii cu hepatopatii cronice si alterarea importanta a functiilor celulare ca si la cei a caror bilirubinemie depaseste apreciabil 15 mg%.
