Este cea mai veche metoda terapeutica si ramane si astazi principalul mijloc utilizat ca tratament in peste 90% din cazurile de cancer {19, 49).
Chirurgia are mai multe obiective:
- profilactic - indepartarea chirurgicala a unor leziuni precursoare astfel diminuand riscul de imbolnavire prin cancer;
- diagnostic - prin recoltarea materialului pentru examenul histopatologic; in anumite situatii, cum ar fi cancerele oriene si ale tubului digetiv, participa si la aprecierea extensiei bolii - diagnosticul stadial;
- terapeutic cu rol curativ, paliativ si citoreduc-tional.
Tratamentul chirurgical cu intentie de radicalitate
Are in vedere practicarea unei interventii loco-regionale ce ar putea aduce vindecarea bolnavului. Aceasta presupune ablatia tumorii primare si a statiilor limfoganglionare regionale.
Limitele exerezei
Trebuie realizata rezectia in tesut sanatos, adesea cu sacrificii mari din organul sau tesutul afectat pentru a evita continuarile de evolutie sau aparitia recidivelor, uneori fiind necesara indepartarea organului in totalitate (exemplu: san, penis, testicul, rinichi). De cele mai multe ori limitele exciziei tu-morale iau in calcul comportamentul fiecarui tip de cancer din punct de vedere al evolutiei locale microscopice. Astfel se stie ca sarcoamele de tesuturi moi se extind in lungul fibrelor musculare si uneori in profunzime, fiind necesara o rezectie a muschiului afectat de la o insertie la alta, precum si a muschilor adiacenti.
Melanoamele maligne cu o grosime de 1 mm impun o excizie la distanta de 2 cm de tumora, in timp ce melanoamele cu inzie mai mare in profunzime au nevoie de excizii mult mai largi (5-7 cm), fiind necesara o plastie cutanata pentru refacerea defectului.
In anumite situatii, cum ar fi tumorile maligne ale tubului digestiv extinse !a organele din jur, dar fara metastaze la distanta, se impune ablatia in bloc a structurilor interesate. De altfel pentru fiecare localizare in parte a cancerului sunt descrise tehnici cu intentie de radicalitate.
Atitudinea fata de ganglionii limfatici regionali
!n cancerele cu metastazare si pe cale limfatica, limfadenectomia regionala trebuie facuta de principiu. Ablatia acestor ganglioni nu priveaza organismul de apararea imunologica impotri bolii, pentru ca la raspunsul imun participa toate structurile lim-foide. Desi exista controverse privind limfadenectomia de principiu, totusi majoritatea autorilor o accepta conform criteriilor silite de CUCC ce raman actuale. Cand exista adenopatie regionala evidenta clinic, aceasta trebuie indepartata pentru ca evolutia procesului tumoral se complica mai tarziu cu ulceratia, infectia si sangerarea.
In situatia in care ganglionii limfatici regionali nu se palpeaza se practica limfadenectomia pentru ca inzia ganglionara poate fi microscopica - marker deosebit de important in silirea conduitei terapeutice ulterioare.