Concentratia CO2 in aerul expirat se masoara cu ajutorul capnografului.
Capnometria-capnografia
Principiul de masurare este identic cu cel folosit si in pulsoximetrie si anume spectrofometria si legea lui Bees, determinand concentratia CO2 intr-un amestec de gaze.
Diversele tipuri de capnometre preleveaza din circuitul respirator al aparatului de anestezie un esantion de gaze, cu o viteza constanta (150ml/ min), intr-un recipient de masura (1 ml) situat in interiorul aparatului. Un fascicul de lumina infra-rosie (din aceeasi sursa) traverseaza un esantion de gaze in care concentratia CO2 este cunoscuta. Concentratia de CO2 este determinata prin calcularea diferentelor de absorbtie dintre cele doua esantioane, calculare facuta instantaneu pentru fiecare ciclu respirator.
Corectitudinea datelor oferite este dependenta de: viteza de pulsare a fluxului gazos; presiunea de etalonare; lungimea tubulaturii de recoltare a esantionului.
Monitoarele moderne vizualizeaza, pe langa afisarea cifrei absolute a concentratiei de CO2 la sfarsitul expirului (EtCO2) si evolutia dinamica a PCO2, sub forma unei curbe (capnograma) (. 7). Monitorizarea CO2 cu ajutorul capnografului (. 8) in aerul expirat este considerata obligatorie in cursul operatiilor laparoscopice de multe organizatii profesionale, in special datorita modificarilor ventilatorii produse de acest tip de chirurgie pe de o parte, iar pe de alta parte de influenta CO2 insuflat intraperitoneal asupra homeostaziei acestui gaz in organism. CO2 insuflat si pneumoperitoneul astfel realizat pot modifica EtCO2 prin actiune directa sau indirecta. Prin actiune directa: reabsorbtia CO2 insuflat in cavitatea peritoneala, cand EtCO2 ramane neschimbata sau poate creste putin; reabsorbtia CO2 injectat retroperitoneal, cand EtCO2 creste semnificativ; injectarea accidentala intrasculara a CO2 sub presiune si in cantitate mare, depaseste capacitatea de dizolre in sange, producandu-se embolia gazoasa. Prin actiune indirecta: modificari ale mecanicii ventilatorii si a schimburilor gazoase intrapulmonare produse de pneumoperitoneu si de schimbarile de pozitie intraoperatorii.In cadrul protezarii respiratorii datele oferite de capnograf pot fi influentate si de tipul de ventilatie folosit. O ventilatie cu PEEP sau o respiratie cu presiune poziti (CPAP), cresc lorile CO2, iar o concentratie mai mare de 21-30% de protoxid de azot scad loarea CO2. Intubatia bronsica dreapta (accidentala), pneumotoraxul sau emfizemul subcutanat sunt alte cauze de crestere a EtCO2, iar CO2 ramas in peritoneu dupa actul chirurgical, poate fi cauza unei hipercapnii sau cresteri a EtCO2 in postoperator.